Șase moduri de a face un top 10 jocuri pentru 2 jucători

E necesar să încep cu câteva precizări pe post de disclaimer.

Nu mă dau în vânt după wargames, LCGs, CCGs, deci din start mă văd nevoit să elimin o mare parte din posibilele candidate (sau să realizez că nu au primit note suficient de mari pentru a prezenta competiție pentru celelalte jocuri).

Nu sunt un mare admirator al jocurilor tematice, care pun accent pe poveste și imersiune mai degrabă decât pe mecanici.

Nu pot recomanda jocuri abstracte care cer ani de studiu precum Șah, GO, Shogi, etc. Deși am studiat GO timp de mai multe luni și le-aș lua cu mine pe o insulă pustie (și măcar un partener de joacă) dacă aș ști că nu mai am contact cu civilizația timp de câteva decade.

Și am decis să nu includ spin-offs precum Blokus Duo, Ingenious for Two, Codenames Duet, seturile mici Ascension, etc. Dar am dat o șansă jocurilor pentru doi apărute ca reimplementări ale jocurilor pentru mai mulți.

Here we go!

Continue Reading

Top 12 jocuri publicate în 2017 plus alte bunătăți și recomandări

La numai 5 luni după Essen, mă pot declara mulțumit. Am jucat tot ce mi-am dorit dintre noile apariții, iar unele chiar am reușit să le aprofundez. Am testat abstracte, jocuri de cărți, heavy Euros și titluri create de designers celebri. Am păstrat în colecție peste 20 jocuri, ceea ce este cam neobișnuit, dar mă aștept ca trecerea timpului, creșterea numărului de partide și apariția noutăților să mă determine să renunț la unele din ele. Așa cum s-a întâmplat și în anii trecuți.

Unele jocuri nu am apucat să le încerc, dar nici nu consider că mi-ar schimba în mod dramatic preferatele momentului. Poate în viitorul apropiat voi reuși să mă delectez cu Otys, Nusfjord sau Calimala, dar nu ard de nerăbdare. Raftul e plin de titluri bune!

Am ales să structurez prezentarea jocurilor în 3 grupe:

  • Favoritele momentului, the hotness, jocurile pe care de-abia aștept să le explorez;
  • Jocurile bune pe care le-aș juca doar în anumite momente sau circumstanțe (număr de jucători, timp disponibil, mood);
  • Jocurile pe care am decis să nu le păstrez sau să nu le cumpăr după ce le-am încercat.

Pe ansamblu, consider că anul 2017 a fost unul foarte bun pentru amatorii de jocuri de strategie. Nu numai că au apărut jocuri originale extrem de interesante și foarte bine făcute, dar multe din succesele anilor anteriori au fost reimplementate. S-au folosit idei originale și teme deosebite, s-a văzut maturitate în procesul de design și simbolistică, nu s-au făcut prea multe compromisuri sau decizii neinspirate. Despre întregul an am vorbit în detaliu într-un alt articol, să nu mai pierdem deci vremea și să vedem the best of 2017!

Continue Reading

Răsfățuri ludice contemporane

Singura constantă e schimbarea, zice o vorbă înțeleaptă (fără sursă clar stabilită). Iar majoritatea schimbărilor se produc treptat, în pași mici cu care ne obișnuim progresiv și devin parte a cotidianului. Uneori aceste schimbări sunt benefice, alteori nu. Uneori le acceptăm fără să băgăm de seamă, alteori opunem rezistență sau ne bucurăm când le vedem.

Cumpăr și joc boardgames de suficient timp ca să pot remarca anumite schimbări pe termen lung ce poate nu sunt evidente jucătorilor mai “tineri” în hobby. Am văzut prețurile jocurilor crescând, multe titluri devenind out of print și dispărând din oferta magazinelor, am urmărit ascensiunea și coborârea a sute de jocuri în preferințele oamenilor. Am văzut pasionați care s-au aruncat cu capul înainte în grămada de jocuri și apoi au renunțat după o perioadă. Dar am văzut și persoane a căror pasiune a rămas constantă de-a lungul timpului, chiar dacă flacăra nu ardea cu intensitate mare.

Dar, poate cel mai important, am văzut cum lucrurile s-au schimbat treptat în bine, astfel că în prezent consider că suntem niște răsfățați. Și, pentru că în măsură mai mică sau mai mare toți suntem predispuși la loss aversion, sper să nu pierdem prea curând ce avem.

Continue Reading

Cum să strici un boardgame – câteva studii de caz

Jocurile publicate în ultimii ani sunt niște exemple pozitive pentru toate aspectele: prezentare grafică, calitatea componentelor, rulebook bine organizat, preț competitiv și pe măsura conținutului. În majoritatea cazurilor, dar nu tot timpul.

În primul rând, prețurile sunt tot mai mari și în continuă creștere. Orice joc ce conține multe cărți, miniaturi sau piese custom din lemn va avea un preț de peste 200 lei (~43 EUR), de multe ori chiar peste 300 lei (~64 EUR). De aceea sunt de apreciat jocurile ce reușesc să fie bine realizate și cu un preț sub pragul psihologic de 199 lei.

În al doilea rând, calitatea pieselor mai lasă de dorit chiar și la producătorii mari și cu experiență. Uneori cărțile cu margine de culoare închisă prezintă “ciobituri”, piesele din lemn se crapă, tipărirea punchboards se face cu offset, unele planșe sunt slabe calitativ, etc.

În al treilea rând, deși s-au făcut progrese în scrierea și organizarea rulebooks, încă vedem exemple de jocuri ce sunt aproape imposibil de descifrat fără ajutorul unei prezentări video sau cererea de lămuriri în cadrul unui forum.

Pe ansamblu, lucrurile stau bine. Dar există acele excepții, acele exemple de „așa nu” sau „ce-o fi fost în capul lor”. Să le luăm pe rând.

Continue Reading

Tendințe în boardgame design și analiza industriei în 2017

Din 2010 încoace fiecare an promite să fie cel puțin la fel de bun, la fel de variat și la fel de intens precum cel anterior. Fiecare ciclu de 12 luni aduce cu sine jocuri mai interesante, mai inovatoare și mai ușor de pus pe masă decât în ciclul precedent. Iconografia e tot mai accesibilă, regulile sunt ancorate în context tematic, calitatea pieselor e tot mai bună. E clar, designer-ii sunt tot mai legați de feedback-ul primit de la jucători și publisher-ii mari nu mai pot ignora aspecte precum accesibilitatea (de exemplu, pentru jucătorii color blind), ușurința învățării sau customer support.

Dar odată cu miile de jocuri ce ne invadează existența, în mintea mea se nasc întrebări.

Este volumul vânzărilor o măsură a succesului sau ușurința cu care se poate publica un joc e cauza inflației de titluri noi?

Sunt jocurile noi într-adevăr mai bune? Avem șanse să mai vedem apariții de calibrul lui Caylus, Brass ori Agricola? Sau de la un moment dat încolo inovația e doar de suprafață?

Va reuși piața să susțină acest ritm de creștere o perioadă mai lungă?

Nu am de gând să găsesc un răspuns acestor întrebări. Nici nu cred că există unul tranșant sau ușor de dibuit. Dar sunt pregătit să vorbesc despre 2017 în ansamblu, cu bune și rele.

Am identificat 7 capitole ce merită să fie detaliate și care surprind evoluția jocurilor și a pieței într-un mod accesibil și coherent, sper. Iar acolo unde s-a putut, am inclus și links pentru comandă. Să-i dăm drumul.

Continue Reading