Al treilea an de joacă cu Damian

N-am știut la ce să mă aștept acum un an când mă gândeam:

“OK, o să mai încercăm niște jocuri, vedem cum îi plac My First Carcassonne, Looping Louie, Spooky Stairs sau Dragon’s Breath, poate mai reușim să jucăm din cele vechi, poate mai cumpăr și altele.
Nu-i nimic dacă n-o să aibă chef sau dacă o să aleagă mai tot timpul să facă altceva.
Nu-i nimic dacă ieșitul în parc e mai sus în preferințe sau Lego are prioritate mai mare.
Nu-i nimic nici dacă o să ne jucăm mai puțin ca până acum.
Dar chiar nu-i nimic??”

Adevărul e că nu e rezonabil să am așteptări, cu atât mai puțin de la timpul de joacă al copilului sau disponibilitatea LUI față de hobby-ul MEU. Pot să-i arăt jocuri, să-i explic reguli, să sar în sus de bucurie când vrea să dăm o partidă, dar nu pot să-l întreb de ce nu are chef să se joace azi cu mine sau de ce preferă să bată mingea în loc să “mă bată pe mine”.

Da, crește inima în piept când îl aud “Tati, hai să ne jucăm un joc”. Da, uneori mă trezesc zicând “Hai, mai bine, să ne jucăm un joc” când el propune diverse alte lucruri sau când încerc să-l aduc cu picioarele pe pământ. Dar n-aș fi avut niciun drept să mă supăr dacă am fi adunat doar 50 sau 100 partide în ultimele 12 luni.

În schimb mă declar fericit că am strâns peste 300 împreună, și el poate încă vreo 100 cu alți oameni. Și cu atât mai mulțumit sunt că am jucat jocuri diverse, că a avut preferințe de moment, dar s-a întors și la jocurile vechi, că a arătat entuziasm, disponibilitate sau chiar plictis, frustrare ori supărări.

Totul e parte din procesul de creștere, presupun. And it’s (almost) all fun and games.

Continue Reading

Boardgames și idei preconcepute

Articolul ăsta ar fi putut fi extrem de scurt.

“Dragilor, oamenii sunt diferiți și au gusturi diferite, piticii fiecăruia sunt doar ai lui, iar excepțiile sunt de multe ori la fel de importante și relevante precum regulile.”

Because the devil is in the details, right?

Păi atunci hai să luam micii diavoli la puricat, că cine știe ce se ascunde prin blana lor.

Dar, mai întâi, pentru a preveni potențialele ofense, pufăiturile ofuscate și “cine se crede ăsta de vorbește așa?!”, să clarificăm niște treburi: mai jos e vorba despre lucruri pe care eu însumi le-am făcut sau le-am trăit, iar apelativele îmi sunt adresate în principal MIE. Pentru că am fost, la momentul potrivit, personaj principal sau secundar sau observator al propriilor greșeli. It’s all about me. Well… mostly. :)

Continue Reading

Acum 10 ani: o scurtă analiză a lui 2010

Aș putea să mă rezum la o banalitate cu topping de pozitivism de genul:

“Anul 2010 s-a făcut remarcat prin jocuri excelente ce încă își fac simțită prezența pe mesele noastre, precum 7 Wonders, Fresco, Forbidden Island, Hanabi, Dominant Species sau Sid Meiers Civilization. Tematice legendare de calibru mare ca Runewars, Earth Reborn sau Merchants & Marauders luptă cot la cot pentru supremație cu wargames precum Commands & Colors: Napoleonics sau Labyrinth: The War on Terror.”

Și să termin ce am avut de spus chiar înainte de a începe. Dar toată lumea cunoaște aceste jocuri, prietenii noștri le joacă, ne împiedicăm de unele dintre ele chiar și în supermarket. N-aș zice nimic nou.

Sau aș putea să fiu cu nasul pe sus, ancorat în prezent și ignorant față de trecut și să zic:

“Acum 10 ani au apărut foarte multe jocuri bune ce au stârnit discuții, au creat valuri și au fost succese comerciale, dar astăzi nu mai văd pe nimeni să le joace. Când ați intrat ultima oară într-un loc unde se joacă boardgames și ați văzut pe masă Battles of Westeros, Innovation sau Lords of Vegas? Câți dintre prietenii voștri mai joacă Rattus ori Defenders of the Realm? Pe cine ați mai auzit în ultima vreme vorbind despre Mord im Arosa, The Boss ori Expedition: Northwest Passage?”

Dincolo de banalități evidente sau evoluție spectaculoasă a pieței și a felului în care se fac jocurile, anul 2010 a fost:

  • Un an al marilor începuturi;
  • Un an plin de mediocrități.

O să le iau pe rând și o să înțelegeți de ce spun asta.

Continue Reading

Câteva lucruri care ar putea să-ți influențeze mai mult decât crezi părerea despre un joc

Ai jucat pentru prima dată un joc. Ți-a plăcut – sau  nu. Te-ai simțit bine – sau ai fi preferat să fi jucat altceva. Ai înțeles ce se întâmplă și ai apreciat ingeniozitatea mecanicilor ori unicitatea temei – sau ai trecut prin partidă precum cuțitul fierbinte prin unt și de-abia aștepți să joci altceva. Ai avut parte de o atmosferă excelentă care a ridicat pe culmile extazului orele petrecute la masă – sau oamenii de-abia au schimbat două vorbe și au stat cu nasul în cărți.

Oricare ți-ar fi sentimentele, ai stat vreodată să te gândești cât de mulți factori pot influența felul în care te simți acum? Cât de multe necunoscute intră în ecuația pe care o numim “experiență de joc”? Mai ales la prima partidă. Și mai ales atunci când mai multe stele nefaste (aka situațiile descrise mai jos) luminează asupra ta.

Poate ești unul dintre puținii norocoși imuni la tot ce scriu eu aici. Poate pe tine nu te influențează nimic dincolo de componente, reguli și mecanici. Poate reușești să te detașezi de tot ce stă în calea stării de bine și ai parte numai de bucurii de fiecare dată. Dar eu nu sunt așa. Și nici mulți dintre oamenii cu care joc. Citește, cugetă, poate o să-mi dai dreptate. Măcar parțial.

Continue Reading

Al doilea an de joacă cu Damian

Nu am cum să nu fiu mulțumit, pentru că tot ce mi-am propus acum mai bine de un an, am realizat:

  • Să avem o oarecare rutină în încorporarea boardgames în programul de joacă.

Da, ne jucăm des, uneori zilnic, alteori mai rar, dar există acea “oarecare rutină”.

  • Să încercăm și alte jocuri potrivite vârstei și să vedem ce ne place.

Am testat mai multe, vedeți mai jos detalii.

  • Să aprofundăm ideea de joacă cu boardgames și să înțeleagă cât mai mult din reguli, scop și strategii.

Bifat cu brio, a reușit chiar să explice reguli înainte să împlinească 3 ani și să se joace cu copii de vârsta lui fără intervenția vreunui adult.

Să vedem mai în detaliu ce am jucat, ce ne-a plăcut și cum am depășit barierele vârstei recomandate. Voi ordona jocurile în funcție de cât de mult estimez că i-a plăcut lui Damian experiența de joc și cât de des a cerut să-l mai joace.

Continue Reading