Archive for November, 2011

Confusion: Espionage and Deception in the Cold War

Ziceam într-un articol anterior că nu prea îmi plac abstractele, cu excepția celor care au o temă care transcede mecanicilor și reușește să te introducă eficient într-o oarecare atmosferă de joc. Jocurile lui Reiner Knizia sunt un exemplu superb de astfel de abordare, capodopere precum Samurai sau Tigris & Euphrates fiind foarte apreciate de mine. Samurai are un avantaj suplimentar, calitatea pieselor de joc este foarte bună și senzațiile tactile deosebite aduc un plus experienței de joc. Avem deci rețeta completă: pentru ca un abstract să fie bun trebuie să aibă o temă foarte bine aleasă, pe măsura mecanicilor de joc și o calitate superioară a componentelor.

S-ar putea zice că am pretenții destul de mari dar, spre norocul meu, îmi permit să am astfel de pretenții în anul 2011. De ce? Pentru că pe piață sunt zeci de mii de jocuri și sute de publishers, mii de jocuri noi sunt publicate anual și e doar o chestiune de timp până când un publisher cu ambiții mari și o situație financiară bună se va asocia cu un designer bun și jucătorii din toată lumea vor avea parte de încă o capodoperă.

Spre norocul meu (nostru), Stronghold Games a decis republicarea în 2011 a clasicului Confusion creat de veteranul Robert Abbott în 1992. S-a decis folosirea unei teme care prinde foarte bine în jocurile 1 contra 1: războiul rece. Regulile jocului original au fost revizuite astfel încât să se muleze mai bine pe noua temă. Iar Stronghold Games – încurajat de succesul înregistrat tot în 2011 de republicarea lui Survive: Escape from Atlantis!, joc care nu a mai văzut lumina tiparului din 1982 – a făcut echipă cu David Ausloos (designer și artist la Panic Station) și a publicat… ceva nemaivăzut.

Continue Reading

Thunderstone: Heart of Doom – saga se termină aici

AEG a dat iarăşi cu băţul în baltă. Ca un blestem, aproape toate jocurile şi expansiunile Thunderstone au avut probleme tehnice. Jocul de bază a început cu probleme la textul de pe cărţi şi din regulament. La Wrath of the Elements au apărut pentru prima oară nuanţe diferite ale culorilor de pe cărţi, problemă care s-a regăsit apoi în majoritatea expansiunilor. Grafica de pe cutia de la Doomgate Legion nu avea nici o legatură cu muchiile, desenul frontal continua cu câţiva milimetri în lateral unde începea apoi brusc un alt desen. Câteva tokens de la Thornwood Siege au fost tipărite cu textul inversat. Şi cireaşa de pe tort: câteva cărţi au fost pur şi simplu omise de la ambalarea Heart of Doom, astfel că fiecare copie a expansiunii s-a vândut cu un mic teanc de cărţi ambalat separat:

Continue Reading

Sparta – impresii după primul joc

Acum puţină vreme am avut şansa să joc cu Mihai “suf” Stanimir 5 (cinci) jocuri noi într-o seară de marţi. Unul dintre ele nu m-a încântat (Mijnlief), de al doilea m-am îndrăgostit pe loc (Hive), al treilea m-a fascinat prin calitatea componentelor şi tensiunea permanentă din joc (Confusion: Espionage and Deception in the Cold War), al patrulea e cel mai bun joc al lui 2011 (A Few Acres of Snow) şi ultimul e Sparta.

În general nu mă dau în vânt după abstracte. Ca să îmi placă trebuie să fie foarte bune şi tema de suprafaţă să reuşească să poleiască mecanicile întortocheate cu un strat mai gros decât aş putea să dau la o parte cu o râcâială de unghie. Knizia are câteva astfel de jocuri. Dar Knizia e un veteran. Knizia e doctor în matematică şi e de meserie boardgame designer. Din partea lui mă aştept la lucruri mari. Însă nu mă aştept în fiecare zi ca un puşti de 14 ani să publice un joc de strategie abstractă ce te face să te uiţi cu gura căscată la tabla de joc şi să-ţi dai seama cât de multe mutări posibile sunt.

Sparta e un astfel de joc şi Yannick Holtkamp e un astfel de puşti de 14 ani. Acum e student la universitatea din Duseldorf, un mic prodigy de la care mă aştept să văd lucruri revoluţionare în următorii ani. Dar să nu ne îndepărtăm încă de prezent.

Continue Reading

Unboxing Dungeon Petz

Acelaşi Vlaada care ne-a trimis în hrube întunecoase în 2009 l-a cooptat pe acelaşi David pentru partea grafică pentru a produce un nou joc în acelaşi univers în care se desfăşoară Dungeon Lords. Multe elemente vă vor fi familiare, multe detalii şi componente de joc vă vor face să vă simţiţi ca acasă – sub pământ. Dar Dungeon Petz promite să fie un joc nou şi proaspăt cu mecanici bune şi gameplay deştept, aşa cum Vlaada a ştiut să facă de multe ori. Pe scurt, micii imps îşi deschid afacerea proprie unde cresc monştri, le îndeplinesc toate voile şi nevoile, ba chiar îi duc la expoziţii. Dungeon Petz nu e o continuare şi, în nici un caz, nu e Dungeon Lords 2.0. Dar voi reveni curând cu impresii după primul joc.

Deci! Înarmat cu un nou filtru pe aparat, cu luminile reorientate mai creativ în jurul mesei de lucru şi cu un bagaj suplimentar de Photoshop tricks up my sleeve, să vedem cum vă place acest format de unboxing unde nu am de gând să vorbesc decât… până aici. :)

Continue Reading

Kiesling & Kramer – Tikal & Torres

Acum că lucrurile s-au mai liniştit după marea vânzoleală de la Essen şi cele câteva sute de jocuri lansate vor începe să fie puse pe mese de tot mai mulţi jucători, eu cred că e timpul să ne întoarcem puţin înapoi la rădăcini, back to basics. Sigur că noile jocuri sunt frumoase şi colorate şi pline de mecanici noi şi interesante, dar ele îşi datorează în mare măsură existenţa “bătrânilor” sau “veteranilor”. Sigur că în perioada următoare am de gând să vorbesc despre multe jocuri bune lansate la Essen, dar între timp haideţi să ne îndreptăm atenţia asupra lui Tikal şi Torres.

Poate ar fi fost o alegere mai firească să compar Tikal cu Tikal II, dar nu am avut şansa să-l joc pe cel din urmă şi nici nu cred că vreau să o fac prea curând. Părerile jucătorilor par să coincidă atunci cand spun că sequel-ul e mai slab şi mai light decât originalul, aşa că aş prefera să îmi pierd vremea cu lucruri mai bune.

O altă alegere firească ar fi fost să compar Tikal cu celelalte două membre ale Mask Trilogy, Java (2000) şi Mexica (2002). Dar am avut șansa să joc Java și nu am fost impresionat, iar instinctele îmi spun că nici Mexica nu mă va fascina. Așa că voi pune față în față două jocuri bune, ale căror calități au trecut cu brio testul timpului și sunt încă savurate de mii de oameni:

Continue Reading