Archive for December, 2011

Prêt-à-Porter vs. Drum Roll – impresii după primul joc

O să vă prezint mai întâi varianta flashy: în Prêt-à-Porter jucătorii sunt designers vestimentari. Pe parcursul unui an ei vor lucra la diverse colecţii tematice (vintage, sport, pentru copii, etc) pe care le vor prezenta apoi în cele mai prestigioase oraşe ale lumii pentru a fi judecate prin prisma a numeroase criterii (număr de piese, calitate, trend, PR). Unele colecţii vor fi premiate la aceste prezentări şi se vor vinde apoi la preţuri mai mari decât cele care nu au primit aprecieri pozitive. Desigur că nu poţi fi un designer de succes dacă nu ai contracte bune cu diverşi prestatori de servicii, dacă nu ai spaţii funcţionale în care să-ţi desfăşori activitatea şi dacă nu angajezi personalul potrivit domeniului: modele, jurnalişti, contabili. Un alt element vital e calitatea materialelor pe care le foloseşti, de la banalele stofe ce pot fi cumpărate de la producătorul local, până la mătăsurile scumpe de calitate superioară importate din cele mai îndepărtate colţuri ale lumii.

Varianta non-flashy e că ai de a face cu un euro economic, un worker placement cu o dificultate pe care o estimez peste 3.5 şi cu un sistem de alegere a acţiunilor posibile care te va lăsa întotdeauna (subliniez, întotdeauna) cu senzaţia că puteai face mai mult şi mai bine. Începi jocul cu 40.000 bani şi 3 angajaţi care habar nu au pe ce lume sunt şi trebuie să-ţi ridici valoarea companiei cât mai sus şi să câştigi cât mai mulţi bani în 12 luni. Ai de cumpărat multe lucruri, ai de plătit lunar cheltuieli de întreţinere, eşti în competiţie continuă cu ceilalţi designers care au la îndemână exact aceleaşi alegeri ca şi tine. E uşor? NU!! E distractiv şi provocator? DA, DA, DA! E jocul meu economic preferat din 2011.

Continue Reading

Unboxing my Secret Santa presents

Cei doi Secret Santa din acest an mi-au adus 2 jocuri la care mă gândeam de ceva vreme, dar fie nu am avut curajul să fac pasul şi să le achiziţionez, fie am hotărât la vremea respectivă să fac alte achiziţii. Cum adică “Ce e Secret Santa”?? Of… E un proiect iniţiat de comunitate în care se înscriu mai mulţi oameni şi, în mod aleator, fiecărui om îi este asignată o “ţintă” din acel grup pe care să o fericească dăruindu-i ceva de Crăciun. “Ceva” înseamnă un joc din wishlist, bineînţeles. Şi asta e partea foarte faină. Pentru că, dacă vrei să faci o treabă bună, trebuie să analizezi profilul omului care ţi-e ţintă, să vezi ce gusturi are şi ce îşi doreşte, iar apoi să-l surprinzi făcând achiziţia, ambalând frumos cadoul şi, eventual, tachinându-l puţin înainte să-şi primească surpriza. La rândul tău, vei avea parte de acelaşi tratament dacă omul care te are în vizor e vorbăreţ, şugubăţ sau pus pe şotii.

Anul acesta pe BoardGameGeek s-au înscris peste 2000 de oameni din toată lumea în proiect. Iar pe ForumBoardGames.ro s-au înscris 6. Nu ştiu la ce cifre miraculoase vă aşteptaţi de la comunitatea noastră, doar e primul an, la anu’ sunt convins că vom fi mult mai mulţi. :) Între timp puteţi să vă uitaţi pe acest geeklist ca să vă faceţi o idee despre magnitudinea proiectului de pe BGG şi dărnicia oamenilor implicaţi.

Anyway, să lăsăm vorbele la o parte şi să dăm cuvântul imaginilor: Chaos in the Old World & Glenn Drover’s Empires. Vă doresc sărbători îmbelşugate, sănătate din plin, distracţie şi multă dragoste în jur. Şi să primiţi cât mai multe urări din suflet şi cât mai puţine mesaje care încep cu “fie ca…”. :)

Continue Reading

“Gantere” de 3

După ce am discutat despre jocurile uşurele şi care nu ar trebui să pună probleme nimănui, e timpul să ridicăm puţin miza şi să punem muşchiul cerebral la treabă. Mi-am dat seama în timp că jocurile medii ca dificultate au cele mai mici şanse să-mi fie pe plac. Prefer întotdeauna să joc fie un joc mai complex şi care să-mi ofere satisfacţii pe măsura efortului depus de neuronii siliţi să descâlcească îmbârligăciunile unor mecanisme complicate, fie un joc simplu, amuzant, scurt, care să mă binedispună sau să să-mi relaxeze latura ludică.

Jocurile medii îmi par astfel ca un compromis, nu ca un nivel intermediar. Cele câteva care mi-au atras atenţia trebuie să fie deci deosebite şi pline de acel “je ne sais quoi” ce m-a determinat să le dau o notă mare şi să-mi doresc să le mai întâlnesc la masă. Acest segment de dificultate cu valori între 2.8 şi 3.3 are câteva “bijuterii” pe care mă bucur că am avut şansa să le încerc.

Continue Reading

Hive – long live the Queen Bee!

Mai ţineţi minte ce am zis în articolul despre Confusion? “Avem deci rețeta completă: pentru ca un abstract să fie bun trebuie să aibă o temă foarte bine aleasă, pe măsura mecanicilor de joc și o calitate superioară a componentelor. Ei bine, avem un nou câştigător. :)

Hive a apărut în 2001 şi este un joc făcut în întregime de mâna lui John Yianni. Sigur că personajul e un necunoscut, pentru că mai are un singur joc la coada lui top 2000 BGG (Army of Frogs), iar restul creaţiilor sale sunt şi mai obscure. Dar Hive l-a salvat, jocul ăsta l-a pus pe harta designer-ilor de top 100 BGG, pentru că jocul a poposit o vreme şi pe acolo.

Ce e Hive deci? Un abstract în care fiecare din cei 2 jucători are câte o piesă cheie (the mighty Queen Bee) care trebuie protejată în cele 15-20 minute cât durează o partidă şi, în acelaşi timp, regina albină adversă trebuie încercuită complet. Simplu, elegant şi foarte frumos.

Continue Reading

Ce jucăm când nu “ridicăm greutăţi”?

Atunci când mi se cere o recomandare de joc cel mai la îndemână lucru pe care îl pot face este să arăt lista jocurilor cărora le-am dat nota 10. Sunt titluri unul şi unul, create de cei mai mari designers contemporani, cu mecanisme complexe şi rejucabilitate foarte mare. Aceste jocuri au însă o mică hibă: 9 din cele 11 titluri au o durată medie de joc de peste 2 ore şi un weight estimat de minim 3,5. Asta înseamnă că poate mulţi dintre cei care îmi cer o recomandare nu o vor putea testa pentru că acele jocuri le depăşesc pentru moment disponibilitatea temporală sau pentru că grupul de joc preferă lucruri mai uşoare.

Nu m-am culcat pe o ureche şi m-am pus pe studiu. Era imposibil să nu găsesc măcar câteva jocuri bune şi uşurele prin lista celor care mi-au cinstit masa, ca să nu mai vorbesc de jocurile pe care le-aş încerca cu mare plăcere dacă s-ar ivi ocazia. Bineînţeles că aceste recomandări sunt filtrate prin preferinţele mele şi sunt la fel de subiective ca recomandările oricărui alt jucător. E posibil să nu vă placă niciunul din aceste jocuri, dar sunt şanse mari să vă ridicaţi de la masă cu satisfacţia pe care am simţit-o şi eu când le-am încercat şi care m-a determinat să le acord note foarte bune.

Continue Reading