Archive for January, 2012

The Princes of Machu Picchu – impresii după primul joc

Rondelul e bun, chiar foarte bun. Cât de bun?? Păi din punct de vedere al performanţelor avem Imperial, Navegador şi Imperial 2030 împrăştiate de-a lungul a vreo 15-16 poziţii în top 60 BGG. Imediat sub poziţia cu numărul 200 mai e şi Antike şi umpic mai jos stă şi Hamburgum. Din punct de vedere a frumuseţii jocului şi a libertăţii de mişcare, rondelul e foarte versatil. Mac Gerdts s-a “jucat” şi cu războiul, dar şi cu mecanismele economice, iar spectrul alegerilor pentru jucător e deopotrivă foarte bogat şi agonizant.

În 2008 Mac a hotărât să se “joace” şi cu altceva. Mecanismul alegerilor din The Princes of Macchu Picchu aduce puternic aminte de rondel, dar e în acelaşi timp diferit de acesta şi foarte potrivit pentru tema aleasă, oferind jucătorilor aceleaşi alegeri dificile într-un context ce pare mai puţin familiar – asta dacă eşti fan Mac Gerdts şi ai jucat tot ce a făcut designer-ul german de-a lungul timpului.

Continue Reading

Trajan – oops, Feld did it again

Stefan Feld a ajuns să fie unul dintre puținii designers care au 5 jocuri în top 200 BGG (Die Burgen von Burgund, In the Year of the Dragon, Notre Dame, Macao, Trajan) și în curând cifra va deveni 6 pentru că e doar o chestiune de timp până când și Luna va ajunge acolo unde îi e locul. Prin jocurile publicate, Feld a încercat de fiecare dată să vină cu ceva nou sau să îmbunătățească mecanici existente, el axându-se în majoritatea cazurilor pe optimizare. Practic, jucătorii au tot timpul la îndemână multe opțiuni bune și scopul lor este să găsească acea înlănțuire sau acea grupare care le aduce cele mai multe beneficii, respectiv acele combos care dau cele mai bune rezultate.

Trajan este un astfel de joc, rezultatul a mulți ani de experiență în boardgame design și prezintă același nivel de rafinament strategic pe care l-am întâlnit și în Die Burgen von Burgund. Asemănările între cele două jocuri lansate în 2011 merg ceva mai departe, ambele fiind sesiuni solitare de optimizare, aducând predispoziție la analysis paralysis sau ilustrând cât de total inexistentă e tematica aleasă. Cu toate acestea, Trajan e un joc foarte bun și, odată rezolvată problema disponibilității pe piață, va ajunge cu siguranță în top 100 BGG unde va poposi ceva vreme.

Continue Reading

Space Hulk 3rd Edition teaser

Space Hulk a apărut în prima ediţie în anul de graţie 1989. Primit cu surle şi trâmbiţe, a fost un succes instant pentru Games Workshop şi a oferit un excelent intro în universul Warhammer 40k ce conţinea până atunci doar RPG-uri lungi şi complexe. Jocul garanta o experienţă scurtă şi intensă pentru cei 2 jucători implicaţi, în numai 45-60 de minute pe masa din faţa lor desfăşurându-se un film extraordinar de atmosferic ce amintea foarte puternic de Aliens.

Ediţia a doua a jocului din 1996 nu a beneficiat de multă popularitate. Designer-ului original Richard Halliwell i s-a alăturat o întreagă echipă ce a modificat de maniere nu foarte interesante regulile primei ediţii. Ediţia a treia din 2009 a fost cea care a revitalizat “bătrânelul” acum în vârstă de 20 ani. Regulile primei ediţii au fost rafinate, miniaturile au fost realizate cu o atenţie deosebită la detalii, componentele din carton au primit o grosime apreciabilă şi ilustraţiile au fost aduse la zi. Rezultatul final e o capodoperă în universul pasionaţilor de boardgames şi o bijuterie în lumea celor care gustă universul Warhammer 40k: Space Hulk 3rd Edition.

Continue Reading

Qwirkle! – noul strigăt de victorie în familie

Timp de multă vreme „Scrabble!” a fost strigătul de victorie în serile ploioase petrecute în familie. Am jucat multe partide de Scrabble în “tinerețe” și e un joc care mi-a plăcut mult. Dacă ar fi să mă întrebați acum “Ai mai juca Scrabble?” răspunsul meu va fi fără ezitare “Nu prea.”. Pentru că între timp am jucat vreo 60 de jocuri care sunt mult mai bune și pe care le-aș alege fără măcar să clipesc în defavoarea bătrânului stăpân al cuvintelor. Deși Scrabble e un joc excelent ce dezvoltă atât vocabularul cât și gândirea strategică, durează prea mult și uneori limitează prea drastic alegerile. Ce să fac cu V B R G M T S??

Contrar așteptărilor voi spune acum următorul lucru: din punctul meu de vedere Qwirkle e un joc ce nu are nimic în comun cu Scrabble, poate niște mici asemănări de suprafață. Dar este jocul care a adus un nou strigăt de victorie în familie.

Continue Reading

Carson City – impresii după primul joc

De-a lungul timpului au apărut vreo 100 de boardgames care se folosesc în diverse feluri de mecanica de worker placement. Unele sunt jocuri excelente, altele mai puţin, unele se bazează exclusiv pe această mecanică, altele încearcă să o combine cu diverse alte mecanici producând rezultate mai mult sau mai puţin spectaculoase. Vorba reclamei, “e greu să găsești un mix bun”. Cert e că într-o piaţă în care există multe jocuri foarte bine făcute şi care acoperă o plajă tematică extrem de largă, e dificil să vii cu ceva nou şi interesant.

Dacă ar fi să mă rezum la numai câteva din cele mai interesante jocuri bazate pe worker placement, aş aminti (în ordine alfabetică, să nu se creadă că fac vreo ierarhizare): Agricola, Caylus, Dominant Species, Drum Roll, Dungeon Lords, Dungeon Petz, Lancaster, Le Havre, Luna, PretaPorter, Tribune, Vinhos. Iar pe lângă ele ar mai fi şi altele: A Castle for All Seasons, Age of Empires, Alea Iacta Est, Alien Frontiers, Cuba, Egizia, Fresco, Stone Age, The Pillars of the Earth, Troyes şi multe altele. Iar în acest univers extrem de colorat şi de divers a mai apărut un joc ce a scos pistolul şi a tras de la şold fără să clipească, exact ca un cowboy provocat la duel: Carson City.

Continue Reading