Archive for February, 2012

Dungeon Petz – provocator, inovator, elegant, enervant

The imps are in business! Sătui de săpat tunele şi scormonit după aur în hrubele marilor domni ai întunericului, şi-au luat catrafusele la spinare şi şi-au deschis propria afacere. Pentru că ţăranii şi paladinii ameninţă constant intrarea în subteran şi monştrii ce asigură protecţia sunt la mare căutare (vezi Dungeon Lords), e clar că o afacere al cărei scop e creşterea acestor monştri se va dovedi un succes remarcabil.

Însă ce nu ştiau domnii imps – dar acum au simţit-o din plin pe piele, prin pori şi în nări – e că animăluţele viitori monştri nu sunt nici liniştite, nici previzibile şi nici curate. Îngropaţi până la genunchi în rahat, înconjuraţi de mâncare ce se degradează şi plini de răni de la sălbăticiunile care nu au nici cea mai mică intenţie de a sta cuminţi în cuşti, mulţi dintre imps încep să realizeze că visul iniţial a început de mult să pută… şi nu e uşor să ai succes în această branşă.

Continue Reading

In the year of the deck builder

Nebunia a început în 2008. Donald X. Vaccarino a lansat Dominion şi lumea boardgames s-a schimbat profund. Jocul a ajuns 4 ani mai târziu să fie în posesia a peste 25.000 utilizatori BGG, al patrulea în clasament după Catan, Carcassonne şi Puerto Rico. Cu peste 320.000 de partide înregistrate în toată această perioadă, jocul este primul şi cel mai de succes deck builder făcut vreodată.

Dar nu am de gând să vorbesc despre Dominion şi nici despre “succesurile” lui. Vreau să povestim puţin despre istorie şi despre cum 2011 a fost cel mai prolific, mai bogat şi mai interesant an din scurta istorie a mecanicii deck building.

Continue Reading

Unboxing Hawaii

Hawaii este un joc pe care mi l-am dorit din momentul în care am văzut prezentarea scurtă facută pentru BoardGameGeek TV la Essen 2011. Jocul este primul design al lui Greg Daigle şi beneficiază de o grafică foarte reprezentativă ieşită din mâna lui Dennis Lohausen, cunoscut şi pentru grafica de la Hansa Teutonica, First Train to Nuremberg sau Village – acesta din urmă este un alt joc lansat la Essen 2011 şi pe care mi l-am dorit din momentul în care am văzut prezentarea… :)

Jocul este unul de strategie cu o tablă modulară, iar scopul este să-ţi construieşti cel mai prosper sat de pe plajă. Vei putea să vizitezi insule învecinate, să culegi scoici din apa cristalină sau nuci de cocos din palmieri. Nu ai timp să stai la soare sau să te răcoreşti, pentru că rundele trec repede şi sunt foarte multe lucruri de făcut. Dar până să detaliem mersul jocului, vă invit să vă delectaţi cu foarte reuşitele componente.

 

Continue Reading

Puerto Rico Limited Anniversary Edition – 10 ani care merită sărbătoriţi

Acum vreo 10 ani topul BGG arăta cu totul altfel. Reiner Knizia era la apogeul carierei sale, astfel că vreo 10 din jocurile create de domnia-sa se lăfăiau în vârful piramidei. Unele dintre jocurile prezente atunci în top se mai află şi astăzi pe poziţii foarte înalte, ele păstrându-şi de-a lungul timpului savoarea şi valoarea (El Grande, Hannibal: Rome vs. Carthage, Goa, Die Macher), în timp ce altele au fost îndepărtate în timp înspre top 200-300  (Diplomacy, Formula De, Primordial Soup, Tikal) sau chiar mai jos (Titan, Ikusa etc). Jocurile euro erau destul de slab reprezentate, mecanicile de role selection (variable phase order) şi worker placement erau într-o formă incipientă şi foarte puţin utilizate, doar area control şi tile placement fiind prezente din abundenţă. Ca să fiu sincer, nu este o perioadă în care mi-aş fi dorit să mă apuc de acest hobby, acum că m-am obişnuit cu bogăţia şi potenţialul extraordinar al jocurilor moderne.

Anul 2002 nu a fost nici el unul revoluţionar, dar au apărut câteva jocuri care au rămas pietre de hotar în istorie şi care au marcat profund felul în care boardgames arată astăzi. Martin Wallace a publicat Age of Steam, Dirk Henn a publicat prima ediţie a lui Wallenstein, Jerry Taylor a scos Hammer of the Scots şi Andreas Seyfarth a dat lumii Puerto Rico. Analize istorice se pot face pe multe pagini, dar locul lor nu este aici. Vreau numai să spun că 10 ani mai târziu Puerto Rico este încă în top 3 BoardGameGeek şi ediţia aniversară limitată este un eveniment ce merită consemnat.

Continue Reading

Lancaster – toţi contra Franţa, fiecare pentru el

Acum un an toată lumea vorbea despre Glen More. Cât e de bun şi cât e de neaşteptat ca un game designer să scoată o aşa bijuterie (“gem” e termenul unanim acceptat între cunoscătorii vorbitori de limba engleză) din prima încercare. Căci nimeni nu auzise nimic de Matthias Cramer până atunci. Jocul a stat pe piaţă puţine luni după ce a fost lansat la Essen şi, undeva prin primăvară, a dispărut. Tirajul iniţial mic s-a epuizat şi atunci the hype a crescut şi mai mult. Toată lumea îşi dorea să joace Glen More, toată lumea voia să vadă cât e de bun acest prim design atât de lăudat. Printre nerăbdători (şi nefericiţi) mă număram şi eu.

Şi apoi a doua ediţie a apărut la începutul verii şi toată lumea a putut să achiziţioneze şi să pună pe masă the gem. Eu am fost puţin dezamăgit… All the hype, şi jocul nu strălucea cu nimic. Nu mi s-a părut un joc rău, dar după toată vâlva şi toată aşteptarea aş fi vrut să dau peste ceva inovator, peste mecanici interesante şi rejucabilitate mare, peste… o bijuterie! Dar Glen More nu mi s-a părut decât un efort iniţial bun, un design curat şi fără excese, cu gameplay liniştit şi componente destul de slabe calitativ. Dar Lancaster a apărut la scurtă vreme şi s-a dovedit a fi mai bun. Şi fără tot tămbălăul asociat primului joc.

Continue Reading