Archive for March, 2012

Despre ce spunem, ce (nu) vrem să spunem şi ce (nu) se înţelege

Limba română e minunată, e plină de bogăţie şi savoare, permite jocuri de cuvinte delicioase şi are extraordinar de multe sinonime, antonime şi omonime. Exersată corespunzător, devine o plăcere să te înfrupţi din rezultatele combinării unor minţi de seamă cu o experienţă bogată de viaţă – dar şi un nivel foarte ridicat de cultură – în urma căreia se produc neasemuite creaţii literare: Pleşu, Cioran, Liiceanu, Djuvara, Eliade.

Limba engleză – cel puţin la nivelul la care o cunosc eu – nu mi se pare că oferă aceeaşi bogăţie şi supleţe, dar e totuşi o limbă frumoasă şi care lasă loc de multe giumbuşlucuri şi ghiduşii. Dacă asta ne e voia, bineînţeles. Altminteri poate fi utilizată drept o limbă rece, în care exprimarea politicoasă şi formală vin ca turnate vorbitorului sobru, mai ales dacă e englez sadea.

Dar în ambele limbi e loc de clişee şi stereotipii de limbaj, stângăcii în exprimare şi greşeli uzuale, preluări “după ureche” şi utilizări încâlcite sau neinteligibile ale cuvintelor – uneori amuzante, alteori triste. Articolul prezent nu se vrea un îndreptar sau o adresare critică, ci mai degrabă un şir de reflexii personale asupra unor expresii de care mă lovesc foarte des în incursiunile zilnice din zona “jocurilor de societate”. Care sunt de fapt boardgames.

Continue Reading

Acquire – un deliciu pentru capitalistul din fiecare

În goana continuă după jocurile noi şi strălucitoare e bine din când în când să facem un exerciţiu de tipul “stop… breathe… and look back”. Nu vorbesc neapărat de activităţi de introspecţie şi reflexie, de soul searching sau analiză post faptică. Ci vorbesc la propriu de privitul în urmă, de scormonitul prin istorie. Iar unul din jocurile care actualmente ne e cel mai la îndemână e Acquire.

Publicat pentru prima oară în urmă cu exact 50 ani, venerabilul e un joc extrem de proaspăt şi de contemporan. Nu aş ezita nicio clipă să îl aşez alături de oricare din jocurile apărute în ultimii ani şi să pretind că e un design nou-nouţ fără să mă fac de ruşine. Căci poate acesta este semnul unui clasic, veşnica prospeţime şi eterna compatibilitate cu a vremurilor schimbare.

Continue Reading

Unboxing Village

Spuneam aici că Village a fost (încă) unul din acele jocuri lansate la Essen 2011 pe care mi l-am dorit din momentul vizionării prezentării. Sunt un mare fan al mecanicii worker placement şi îmi place nespus să descopăr “deviaţii” de la clasicul “trimite omul să execute activitatea şi apoi adu-l acasă”. Village promite să facă acest lucru pentru că jocul se laudă cu un mers al lucrurilor “as life plays out”. Oamenii (meeples) se vor naşte, vor creşte, vor îmbătrâni, vor muri şi apoi vor fi îngropaţi în cimitirul satului. Pe tot parcursul vieţii lor rurale vor putea executa diverse activităţi care îi vor epuiza mai mult sau mai puţin, aducându-i tot mai aproape de obştescul sfârşit.

Inka şi Markus Brandgame designers – nu sunt la început de drum aşa cum e Greg Daigle (Hawaii). Cel mai cunoscut joc al lor este un bun joc introductiv pentru cei care vor să guste worker placement, dar acel joc nu mi s-a părut că vine cu ceva nou – A Castle for All Seasons. Rămâne să vedem dacă Village e un act de inovaţie şi de evoluţie în lanţul trofic al jocurilor Euro care devine tot mai aglomerat şi mai lipsit de “deviaţii genetice” atât de vânate de mine. Dar până atunci ne vom desfăta niţel cu o sesiune de unboxing şi vom admira mâna iscusită a lui Dennis Lohausen (Hansa Teutonica, First Train to Nuremberg, Hawaii).

Continue Reading

Revolver – impresii de început

Unele jocuri le trec în wishlist şi apoi le urmăresc luni de zile, le vânez, strâng bani, negociez condiții de schimb sau de transport. Alte jocuri îmi intră în raza de acțiune brusc, aud pe cineva vorbind de bine de ele şi mi le doresc instant, sunt impulsuri de moment. În fine, cea de-a treia categorie sunt jocurile de care pur şi simplu mă împiedic, despre care nu ştiu absolut nimic, dar îmi ies în cale prin diverse conjuncturi. Nu am niciodată aşteptări de la jocurile din această ultimă categorie, pentru că dacă au scăpat zecilor de filtrări pe care le-am aplicat până acum listelor de pe BGG, sunt şanse mici să mă extaziez.

Dar în ultimele câteva luni am încercat să particip cu regularitate la loteriile pe bază de geek gold de pe BGG. E o activitate care creează dependență pentru că în fiecare lună zeci de oameni din toată lumea pun la bătaie tot felul de jocuri, expansiuni și accesorii, care de care mai interesante, mai ciudate sau mai neobișnuite. După ce în primele 2 luni am câștigat numai 2 battle packs pentru Warhamer Invasion și câțiva săculeți speciali pentru The Castles of Burgundy, de curând am câștigat și primul joc: Revolver. Și după ce l-am testat cu meșterul Mihai “suf” Stanimir vin să vă împărtășesc neașteptat de plăcutele impresii cu care am rămas.

Continue Reading

Antike – impresii de început

Mac Gerdts a început să lucreze la Imperial în 1984. După ce a definitivat rondelul şi acţiunile posibile a rezultat un joc ce dura aproximativ 7-8 ore. Deşii în anii ’80 erau suficiente jocuri care aveau o durată de joc mare (Die Macher, Civilization, 1830, Dune, Britannia, Titan), Mac nu a fost deloc mulţumit cu ce obţinuse aşa că a continuat să rafineze design-ul. Şi a făcut-o în mod continuu timp de 22 ani până în 2006 când Imperial a fost lansat în toată splendoarea sa. Durata de joc fusese redusă la 2-3 ore.

Astăzi nu o să vorbesc despre Imperial (o să vină şi rândul lui cândva, fiţi fără de grijă), ci despre un design la care Mac a lucrat în paralel şi pe care a decis să-l publice înaintea “majestăţii sale”. Antike nu este rezultatul a 20 de ani de muncă şi evoluţie, dar este rezultatul indirect al muncii la Imperial. Rondelul, cu ale sale versatilităţi de-acum bine cunoscute, combinat cu pasiunea din copilărie a lui Mac pentru istoria antică, au dat naştere unui joc ce avea să devină o mică bijuterie.

Continue Reading