Archive for April, 2012

Belfort – colorat, ingenios, deosebit… dar nu destul

În oraşul Belfort lucrurile sunt magice. Elves lucrează în pădure la strânsul lemnelor, dwarves sapă de zor în carieră pentru piatră şi împreună pot scoate metal din mine (nu din mine personal… înţelegeţi voi). Banii îi poate produce oricine, la fel cum oricine poate să meargă la rege să-i ceară ajutoare suplimentare. Oraşul creşte văzând cu ochii şi gnomes au fost angajaţi ca administratori ai clădirilor să le conducă înspre prosperitate. Odată terminată treaba, cel mai grozav antreprenor va primi cheia oraşului în semn de veşnică apreciere şi va fi aşezat la masa regelui.

Jocul este un efort interesant ce combină atât mecanici diverse (worker placement, hand management, card drafting şi area control), cât şi oameni diverşi (unul dintre designers este american, celălalt e coreean). Pare suficient pentru a avea parte de succes comercial şi a-şi găsi locul pe mesele şi rafturile multora dintre noi. A reuşit oare să mă impresioneze şi pe mine, cel veşnic greu de mulţumit? Hai să vedem.

Continue Reading

Crokinole vs. PitchCar – tinereţe fără batrâneţe şi flicking cu stil

Atestat documentar în urmă cu aproximativ 140 ani (în 1876 după unele surse, în 1867 după altele), Crokinole e mult mai mult decât un boardgame. Mare, impunător şi greu, jocul este mai degrabă o piesă de mobilier, un accesoriu scump şi elegant care arată ca o bijuterie şi oferă momente nepreţuite jucătorilor.

PitchCar în schimb e cu vreo 120 de ani mai tânăr, primele versiuni văzând lumina zilei în 1996 sub numele Carabande, versiunile ulterioare fiind publicate din anul 2003 de către producătorul francez Ferti sub numele binecunoscut. Mai degrabă o jucărie decât un boardgame, PitchCar e un joc sprinţar, care atrage privirile tinerilor şi îi îndeamnă să concureze pe piste create cu multă imaginaţie în postura unor piloţi de Formula 1. Care e preferatul meu şi de ce? Citiţi şi aflaţi.

Continue Reading

Unboxing Hamburgum

Ziceam prin alte articole că Mac Gerdts nu este un designer care te cucereşte de la primul contact. Jocurile lui nu prea intră în categoria “fun“, nefiind nici amuzante, nici flashy, nici foarte colorate şi nici foarte deosebite din punct de vedere tematic. Jocurile lui se bucură însă de coerenţă a mecanicilor, de precizie a execuţiei şi de acurateţe tematică. Se simte că istoria a fost studiată şi mersul jocului încearcă să surprindă ceva din atmosfera acelor vremuri. Poate brutalitatea medievală, poate cruzimea corporatistă sau poate numai un adevăr istoric.

Hamburgum este un joc plasat în Germania medievală, într-o perioadă de prosperitate economică prin secolul XVII. Jucătorii vor reprezenta familii înstărite care vor vâna prestigiul contribuind la construcţia bisericilor oraşului prin donaţii consistente. Dar cum banii nu vin niciodată singuri, fiecare va trebui să-şi dezvolte afacerile producând zahăr, ţesături şi bere, vânzându-le apoi în port. Materialele de construcţie sunt scumpe şi greu de procurat, concurenţa va fi puternică şi acţiunile rondelului vor garanta un joc strategic plin de calcule şi planificări şi complet lipsit de noroc. Mi-au plăcut mult piesele folosite în joc pentru reprezentarea cărămizilor (sunt chiar bucăţele mici de lut ars) şi a clopotelor bisericii (mici clopoţei aurii). Enjoy!

Continue Reading

At the Gates of Loyang – Uwe bate la porţile Orientului

Loyang sau Luoyang a fost unul din cele mai importante oraşe din istoria Chinei şi una din cele 4 mari capitale antice. Vestit centru cultural şi aşezat exact în centrul geografic al Chinei, Loyang este – printre altele – locul în care s-a născut şi a trăit fondatorul taoismului, Lao Tsu.

Uwe Rosenberg nu a insistat însă prea mult pe aspectele culturale sau religioase ale capitalei, nici nu şi-a bazat jocul pe fapte istorice concrete sau memorabile. A ales pur şi simplu un moment de prosperitate economică din bogata istorie a regiunii şi a plasat acţiunea foarte vag undeva în urmă cu 2.000 ani. Ultimul din “harvest trilogy alături de Agricola şi Le Havre, jocul este un economic de dificultate medie, cu o durată de joc medie şi cu gameplay şi grafică peste medie.

 

Continue Reading

Village vs. Hawaii – am vândut casa de la ţară pentru un surfboard

S-au lansat împreună la Essen 2011, se bazează pe aceeaşi mecanică de worker placement (dar ambele aduc elemente inovatoare mult abuzatei mecanici), au dificultate medie foarte apropiată ca valoare (aproximativ 3-3,1), au durată de joc de 75-90 minute şi  sunt frumos ilustrate de Dennis Lohausen. Ai zice că e vorba de acelaşi joc.

Diferenţe? Sigur că sunt: unul e făcut de designers cu experienţă, celălalt e o primă creaţie a unui necunoscut – unul mi-a plăcut şi i-am rezervat un loc pe raft, celălalt nu m-a cucerit şi a luat drumul pribegiei. Sunt convins că titlul a desconspirat deja surpriza, aşa că hai să analizăm lucrurile puţin mai în detaliu.

Continue Reading