Archive for June, 2012

Going Cardboard – a boardgame documentary

Going cardboard” este o expresie ce anunţă finalizarea cu succes a procesului prin care un joc este creat, testat, modificat, primeşte elementele grafice şi apoi începe să fie publicat. Pe BoardGameGeek există pe prima pagină o secţiune care se numeşte Gone Cardboard şi care prezintă toate noile jocuri ce urmează să fie publicate în perioada curentă. Expresia mi-a plăcut atât de mult încât am ales să o folosesc drept nume pentru site, mai ales că se poate interpreta drept o versiune ludică şi oarecum poznaşă a expresiei “going insane“.

Fiind primul proiect pe care l-am finanţat pe Kickstarter, am aşteptat cu multă nerăbdare să primesc filmul şi să savurez munca de 3 ani a producătoarei Lorien Green. Prima vizionare m-a dezamăgit oarecum, aşteptările mele fiind poate prea mari, însă următoarele mi-a cimentat părerea că documentarul este unul bun, dar oarecum incomplet.

Un film care să prezinte fenomenul aşa cum aş fi vrut eu să fie prezentat ar fi durat probabil 4-5 ore şi nu ar fi fost accesibil majorităţii celor cărora documentarul de faţă le e adresat. Ca să fac chiar o analogie , avem de a face cu un gateway movie. Un film scurt şi foarte accesibil, care prezintă fenomenul din multe perspective, cu foarte multe detalii pentru cei care nu cunosc prea multe lucruri despre hobby şi cu suficiente informaţii noi şi interesante pentru cei care şi-au petrecut ultimii caţiva ani studiind fenomenul. Un film care, oricât de pretenţios sau critic aş fi, mă bucur că îl am şi mă felicit pentru decizia de a-l sprijini pe Kickstarter. Numele meu e acum pe generic, ieeee! :)

Continue Reading

Mage Knight – singurul 10 din 2011

Mage Knight e un monstru, la propriu. Dacă abordarea jucătorului la prima sesiune va fi una simplistă şi uşuratică şi, crezând că a văzut tot ce poate Vlaada după ce a jucat 2-3 designs anterioare şi are impresia că ştie ce urmează, jocul îl va lua pe sus şi îl va trânti de pământ. Mage Knight e un joc ce are nevoie de 4-5 partide de acomodare, pentru ca lucrurile să se lege cât de cât în mintea ta, să-ţi faci o idee despre cum interacţionează elementele din joc şi cât de bine au fost gândite de la început. Nu mai vorbesc de echilibrarea eroilor, inovaţiile la nivel de mecanică şi luptele streamlined foarte lipsite de elemente aleatoare. Aşă că puteţi citi acest articol ca şi o impresie de început – pentru că deşi am jucat 4 partide nu pot pretinde că jocul mi-a arătat tot ce poate. Posibil să pot spune asta peste alte 10-15, dar acum curba de învăţare încă nu s-a domolit din urcuşul abrupt.

Nu sunt un mare jucător de RPG sau D&D (şi nu pun la socoteală cele 20-30 jocuri de gen încercate pe PC acum mulţi ani) şi nu am testat nici Magic Realm, Talisman sau Runebound. Nu îmi plac foarte mult jocurile tematice (deşi am jucat vreo 20) şi nici nu mă dau în vânt după elementele aleatoare prezente în multe exemplare din acest grup doar de dragul de a avea ceva ce nu poate fi calculabil. De aceea nu pot pretinde că Mage Knight e cel mai bun dintre tematice, dar pot spune că e cel mai bun din cele 40 de jocuri publicate în 2011 pe care le-am încercat până acum. Şi e singurul care a primit nota 10.

Continue Reading

Câştigătorii concursului “Să ne cunoaştem mai bine”

Mulţumim tuturor celor care au avut curiozitatea să afle mai multe despre noi şi îndrăzneala să se dezvăluie prin fotografii despre pasiunea lor. Am primit multe cadre interesante, cu feţe zâmbitoare şi perspective diverse asupra jocurilor.

Începem cu răspunsurile la întrebări: majoritatea oamenilor au răspuns corect, hai să clarificăm acum totul ca să nu mai existe urme de îndoială.

  • Se ştie că soţiile sunt reginele noastre, iar afacerile cu boardgames erau un lucru de nişă acum câţiva ani când Alex a decis să pună în practică dramul de nebunie.
  • În oferta prezentată R&N deţinea un număr de 140 titluri unice pe piaţa românească, număr care între timp a mai crescut.
  • În aceeaşi ofertă 128 jocuri aveau cel mai mic preţ de pe piaţă, număr care de asemenea a mai crescut de atunci.
  • Sistemul de comenzi externe a fost iniţiat de R&N şi reluat la fiecare 2 luni astfel încât şi jocurile ce nu fac parte din oferta curentă să-şi facă loc în colecţiile noastre.
  • Goingcardboard.ro a început să aibă activitate la sfârşitul lui august 2011.
  • Şi până acum s-a delectat scriind despre mai bine de 50 din cele 200 jocuri testate.

Continue Reading

Talpa vs. PÜNCT – să tragem o linie

Am ales să vorbesc şi astăzi despre jocuri abstracte. Nu că aş duce lipsă de Euro bune, dar au şi abstractele rolul lor pe lumea asta… şi în viaţa mea.

Ambele jocuri de sub lupă prezintă aceeaşi provocare jucătorilor – trasarea unei linii continue dintr-o parte a planşei de joc în cealaltă – şi ambele o fac în feluri diferite. Într-un caz e vorba de plasarea de piese, în celălalt de îndepărtarea lor. Într-un caz planşa e pătrată, în celălalt e hexagonală. Într-un caz toate piesele arată la fel şi se comportă identic, în celălalt există mai multe tipuri de piese care au comportamente diferite.

Iată cum 2 abstracte ce par să aibă multe lucruri în comun pot fi atât de diferite încât coabitarea pe acelaşi raft se face fără nicio problemă. Să luăm deci la puricat în amănunt PÜNCT şi Talpa.

Continue Reading

Triles – sfânta treime: ieftin, distractiv, accesibil

După ce am “periat” de câteva zeci de ori topul 1000 BGG în căutare de jocuri ce mi-ar putea fi pe plac şi am tras concluzia că au rămas foarte puţine care mă mai interesează în mod deosebit, mi-am dat seama că sunt câteva sute de jocuri la care nu prea am cum să ajung decât dacă pun serios osu’ la treabă, sap după ele şi apoi mi le fac singur. E vorba de micro-universul jocurilor Print’n’Play, un grup distinct şi foarte vast cu care am avut foarte puţin de a face. Pe BGG există geeklists lunare ce însumează proiectele PnP la care lumea lucrează, geeklists ce prezintă premiile lunare şi anuale pentru diverse categorii, geeklists ce adună la un loc creaţiile unui singur designer. Într-un cuvânt, e mult de studiat.

Avantajele acestor jocuri sunt clare: costuri mici de producţie şi disponibilitate la orice oră. Fişierele sunt de obicei puse la dispoziţia oamenilor gratis şi aceştia nu trebuie decât să facă puţină muncă manuală (print, tăiere, lipire, asamblare, etc) şi apoi să pună jocul pe masă. Dezavantajele sunt la fel de evidente şi ele: nu o să avem niciodată o calitate ridicată a produsului final aşa cum primim de la un publisher respectabil, iar de cele mai multe ori jocurile în cauză sunt simple.

Astăzi o să vorbesc puţin despre un joc ce mi-a ieşit în cale din întâmplare, are 21 ratings pe BGG şi e creaţia anonimului polonez Łukasz Rygało: Triles. Sper ca jocul să devină mult mai popular decât e acum şi să primească un binemeritat loc în top 1000 BGG.

 

Continue Reading