Archive for December, 2012

Unboxing The Great Zimbabwe

Foarte multe jocuri sunt evaluate de cumpărători prin prisma raportului cantitate/preţ: cât carton sau lemn sau plastic am primit pentru banii daţi? Cât e de grea cutia în comparaţie cu suma lăsată la magazin? Cât de mare şi de impunătoare sunt dimensiunile ei? Cât de mari sau cât de multe sunt miniaturile? Toate piesele de lemn adunate au măcar jumătate de kilogram? Nu de puţine ori suntem tentaţi să lăsăm pe mai târziu achiziţia unor jocuri ce costă mai mult decât ne simţim confortabil să plătim sau chiar ajungem să le ştergem din wishlist. Poate de aceiaşi bani putem cumpăra 2 sau 3 alte jocuri. Poate de aceiaşi bani ochii se vor desfăta mai mult, mâinile se vor simţi mai împlinite sau timpul petrecut la masa de joc va fi dublu. Sau poate nu. Poate cele 2-3 jocuri cumpărate în locul celui scump se vor dovedi a fi doar mediocre sau mai rău. Poate jocul scump e uneori şi foarte bun.

Există o companie olandeză care de-a lungul timpului a publicat câteva capodopere (Antiquity, Indonesia, Roads & Boats), câteva jocuri mai slabe (Duck Dealer, Ur, Cannes) şi unul care se situează pe la mijloc (Greed Incorporated). Numitorul comun în afara siglei Splotter Spellen a fost preţul iniţial de comercializare de aproximativ 60-70 EUR bucata. Unele dintre jocuri au ajuns în timp să se vândă la preţuri mult mai mici datorită succesului modest, altele s-au epuizat în timp record la apariţia ediţiei a doua sau chiar a treia şi acum costă dublu pe piaţa second hand.

The Great Zimbabwe pare să fie deocamdată un succes comercial, tirajul primei ediţii este aproape epuizat şi reacţia comunităţii e pozitivă. Numărul şi cantitatea pieselor din cutie cu siguranţă nu justifică preţul, dar inovaţiile de gameplay şi tensiunea din timpul jocului s-ar putea să vă aducă mari satisfacţii. Eu sunt încântat după prima partidă şi de-abia aştept să-l mai încerc pentru a testa diversele strategii posibile. Până la apariţia review-ului vă las în compania pieselor ce au un caracter aparte, o personalitate deosebită şi o grafică extrem de reuşită şi de evocativă.

Continue Reading

La taifas cu Mac Gerdts

Încep astăzi o serie nouă de articole “La taifas cu…” ce îşi propune să aducă în focus mai puţin jocurile şi mai mult pe oamenii din spatele lor: domnii boardgame designers (deocamdată).

Deja suficient de mulţi dintre cei abordaţi de mine şi-au dat acordul de a răspunde unui set de întrebări, iar primul care a şi reuşit să-mi trimită răspunsurile este Walther (Mac) Gerdts. Nu am de gând să insist asupra jocurilor pe care domnia sa le-a creat de-a lungul timpului sau asupra biografiei, pregătirii profesionale sau altor detalii de acest gen. Sunt convins că fiecare se poate folosi de internet la fel de bine ca şi mine, aşa că purcedem direct la conţinutul suculent.

Structura fiecărui interviu va avea cam acelaşi tipic de fiecare dată (un set de întrebări oarecum standard şi un set particularizat pentru omul aflat sub lupă), încercând să ofere o imagine de ansamblu şi o caracterizare cât mai cuprinzătoare a omului, a personalităţii şi a pasiunii din care lasă câte o bucăţică în fiecare joc publicat. Întrebările şi răspunsurile vor fi de fiecare dată în engleză, nu aş vrea să se piardă diverse subtilităţi sau nuanţe prin traducere. Enjoy!

Continue Reading

Unboxing The Palaces of Carrara

Michael Kiesling şi Wolfgang Kramer creează jocuri împreună din 1997, reuşind până astăzi să publice nu mai puţin de 25 titluri. Puţini sunt cei ce reuşesc individual să adune în portofoliu un asemenea număr de boardgames în întreaga carieră şi cu atât mai de admirat sunt colaborările ce trec de nenumărate ori testul timpului. Cei doi designers au mai avut şi proiecte individuale (amintesc Vikings al lui Michael Kiesling) sau alte colaborări (Wolfgang Kramer a creat alături de Richard Ulrich El Grande, The Princes of Florence şi Colosseum).

Am încercat suficient de multe jocuri create de K&K ca să am în mare o idee despre publicul ţintă: dificultate mică înspre medie, componente frumos desenate şi de calitate, mecanici intuitive. Din păcate, acest tip de jocuri foarte rar ajunge să-mi rămână în colecţie, “ganterele de 3” fiind dificil de pus pe masă înaintea celor cu greutate mai mare. Cu toate astea, admir eleganţa multor mecanici implementate de cei doi (amintesc El Grande sau Torres) şi joc cu interes noile creaţii când am ocazia. De aceea am fost curios şi de Palaces of Carrara, iar după prima partidă nu am fost deloc dezamăgit. Componentele sunt extraordinare, mecanicile sunt simple şi curate (mecanismul de ajustare a preţurilor implementat în Vikings şi utilizat şi de Uwe Rosenberg în Ora et Labora revine), iar jocul include o expansiune ce promite rejucabilitate ridicată şi un plus de profunzime strategică. Până să-mi definitivez opinia despre gameplay, avem imagini pline de culoare.

Continue Reading

Unboxing Myrmes

Myrmes este rezultatul muncii unui designer la prima încercare şi a unui grafician cu multă experienţă. Dacă la nivelul ilustraţiilor se simte că amatorismul a fost depăşit de mult – Arnaud Demaegd este bine cunoscut pentru Caylus, The Princes of Florence, Yspahan, Amyitis, Mykerinos, Ys, Olympos, Sylla, Assyria – după lecturarea regulamentului am fost tentat să cred că Yoann Levet e la rândul lui un profesionist. Avem însă de a face cu a doua surpriză plăcută din acest an dacă e să ne raportăm la jocuri extrem de interesante ieşite din mâna unor necunoscuţi – Tzolk’in este prima.

Rămâne de văzut dacă la nivel de gameplay Myrmes este un succes, deocamdată eu sunt cucerit de temă, de furnicuţele de plastic şi de complexitatea pe care jocul o promite. Iar dacă nu ştiţi ce înseamnă titlul jocului, vă propun o scurtă lectură.

Continue Reading

Tzolk’in – mecanici şi roţi ce merg ca unse

Marea întâlnire de la Hajdúszoboszló mi-a permis nu numai să cunosc mulţi oameni interesanţi şi să joc multe jocuri noi, ci şi să intru în subtilităţile unui joc ce-l încercasem deja înainte să pun piciorul pe pământ unguresc. Nu a fost deloc greu să adun oameni în jurul mesei şi să-i conving să se joace pentru că de la prima partidă s-au făcut liste de participare. Jocul întins pe masă îţi ia ochii şi roţile dinţate atrag imediat atenţia. În plus, vâlva creată pe BGG în jurul lui şi popularitatea de care beneficiază l-au propulsat aproape de top 150 în numai 2 luni – şi de aici nu are unde să meargă decât mai sus – astfel că nu mai puţin de 10 oameni au avut şansa să se bucure de el în cele 3 foarte scurte zile de joacă.

Chiar dacă Tzolk’in nu va fi jocul anului 2012, el va rămâne printre cele mai inovatoare şi solide experienţe din sfera Euro. Deşi rădăcinile îi sunt puternic ancorate în monştri precum Caylus şi Agricola şi se simt influenţe şi din alte părţi, modul în care cei doi tineri designers (Simone Luciani & Daniele Tascini) au ales să implementeze mecanismul roţilor dinţate – şi toată eleganţa ce rezultă din folosirea sa – dau un aer foarte proaspăt mecanicii worker placement. Tensiunea fiecărei runde e sarea, spectrul sumbru al hrănirii muncitorilor e piperul, iar despre restul de condimente vorbim pe larg în continuare.

Continue Reading