Archive for January, 2013

Taluva – vulcanul abstract e din nou disponibil

Unele jocuri ajung să fie foarte căutate (şi scumpe) doar pentru că status-ul lor a devenit la un moment dat out of print. Cei care nu au reuşit până în acel moment să obţină o copie se văd deodată în imposibilitatea achiziţionării ei, cei care au avut norocul sau inspiraţia să cumpere una la momentul potrivit ţin de ea şi cu dinţii. Preţul unei copii second hand creşte odată cu trecerea timpului şi odată cu conştientizarea realităţii: jocul nu se va mai tipări vreodată (sau nu în viitorul apropiat). Inclusiv gameplay-ului încep să i se atribuie caracteristici inexistente, jocurile mediocre devenind dintr-o dată bune – iar jocurile bune ajung să fie considerate foarte bune.

Taluva s-a aflat în aceeaşi situaţie din momentul în care primele ediţii din 2006 (germană, engleză, franceză) s-au epuizat şi disponibilitatea a început să fie o problemă. Din fericire, publisher-ul francez Ferti a decis să retipărească jocul în 2012 şi astfel căutarea şi aşteptarea celor care îşi doreau un exemplar a luat sfârşit. Nu se poate spune că Taluva a apărut iniţial într-un tiraj mic sau notorietatea lui a fost de mică amploare, cele 4.000 ratings de pe BGG confirmă cu prisosinţă că nu aşa stau lucrurile. Însă, ca oricărui joc dorit şi căutat, i-au fost atribuite diverse calităţi flatante. Hai să vedem cum stau lucrurile din perspectiva mea.

Continue Reading

CO2 – respiră adânc şi “salvează lumea”

Există oameni care cred că amprenta pe care existenţa fiecaruia lăastă pe planeta mamă trebuie să fie minimă şi există oameni cărora nu le pasă nici cât negru sub unghie de lumea în care trăiesc. Există oameni care sunt convinşi că industrializarea a dus la încălzirea globală şi există oameni care cred că homo sapiens nu a avut nicio influenţă şi natura îşi urmează doar cursul firesc. Există oameni ce pot discuta în linişte despre poluare, surse alternative de energie sau “verde” şi există oameni ce sar în sus când aud de ecologie, raţionalizarea consumului sau epuizarea resurselor.

În oricare categorie ne-am afla, e cert că secolul XXI va fi unul al contrastelor tot mai puternice şi al schimbărilor tot mai dramatice pe plan economic, social şi politic. Sursele alternative de energie sunt o realitate şi tot mai multe ţări subscriu programelor ce vizează reducerea poluării şi implementarea de tehnologii noi. Pe de altă parte, petrolul şi resursele fosile generează tot mai multe turbulenţe în plan economic, dar şi în mediul înconjurător. Nu mai putem fi naivi şi să credem că atmosfera şi apele se vor curăţa singure în timp ce noi le umplem de mizerii, tot aşa cum nu putem avea pretenţia că prin acţiunile noastre “salvăm planeta” – e o utopie, căci planeta a fost aici înainte ca viaţa să existe şi va fi aici multe milioane de ani de acum încolo. Planeta se va scutura de noi ca de pureci şi îşi va vedea liniştită de treburile ei mult timp după ce oamenii nu vor mai fi. NOI suntem cei care trebuiesc salvaţi, respectiv mediul care ne e propice existenţei.

Sub această formă (sau sub una ceva mai moderată :) ) ne propune Vital Lacerda să ne delectăm timp de 2-3 ceasuri în compania celui mai nou joc al său. Departe de a fi măcar un verişor îndepărtat de-al lui Vinhos, CO2 este un joc economic solid ce îmbină cu eleganţă o formă sofisticată de area control cu un volum impresionant de resource management alături de interacţiuni subtile între jucători.

Continue Reading

2 ani şi 1000 partide mai târziu – statistici, concluzii, observaţii

Parcă mai ieri intram cu reticenţă în librăria Humanitas şi achiziţionam un Coloniştii din Catan. Nu ştiam despre boardgames decât din auzite că sunt multe la număr, relativ diverse ca tematică şi unele dintre ele foarte populare. Experienţa mea se limita la sesiunile de Canasta jucate cu câţiva ani în urmă într-un grup de prieteni, partidele de table (Backgammon) de pe coridoarele căminului din timpul facultăţii sau cele 2-3 încercări eşuate de a termina un Europolis. Bineînţeles că avusesem parte în copilărie de Piticot, Păcălici, Nu te supăra, frate!, Şeptic şi alte minunăţii din acelaşi spectru. Dar călătoria iniţiatică a început în acea zi de noiembrie 2010 când am luat Catan sub braţ şi am plecat înspre colegii de serviciu care erau pregătiţi să mă “şcolească”.

Nu pot zice că mi-a plăcut jocul, deşi am câştigat prima partidă. Dar intuiţia (şi colega Alina) mi-a spus că sunt şanse să găsesc alte jocuri pe placul meu şi că boardgames e un hobby ce merită explorat o perioadă. Timpul avea să-mi confirme aşteptările. Au urmat până la sfârşitul lui 2010 Ticket to Ride, Lost Cities şi Cleopatra and the Society of Architects. Iar la începutul lui 2011, după ce am jucat Carcassonne fără să fiu impresionat, am pus mâna pe Tigris & Euphrates. Primele partide mi-au cauzat dureri de cap, dar şi satisfacţii deosebite. Multitudinea de posibilităţi şi strategii, calculele şi scenariile infinite ce se desfăşurau în mintea mea, toate îmi spuneau că găsisem în sfârşit ceva pe gustul meu.

Drumul a continuat apoi într-un crescendo continuu, astfel că până la finalul lui 2011 am reuşit să joc 116 jocuri diferite în peste 400 de partide. Anul 2012 a fost şi mai aprig, cu mult mai multe realizări pe plan ludic, multe definitivări de preferinţe în materie de mecanici şi genuri, dar şi multe analize, observaţii şi concluzii. Lucrurile încă nu sunt săpate în piatră şi evoluţia continuă, dar hai să vedem ce avem până acum.

Continue Reading