Archive for March, 2013

RED – din Spania, cu multă pasiune

Néstor Romeral Andrés e un tânăr frumos, deştept şi cu propria companie ce publică boardgames. A creat până acum vreo 50 de jocuri abstracte şi faptul că nu a reuşit să ajungă nici măcar în top 3.000 BGG nu l-a descurajat, tot timpul are un proiect nou pe masă. Asta poate din cauză că primeşte în particular feedback mult mai solid şi mai pozitiv decât cel la vedere de pe BGG sau poate pentru că pasiunea lui transcede dorinţa de a fi pe vreo poziţie fruntaşă în topuri. Oricare ar fi cauzele, omul m-a cucerit cu RED şi am de gând să-i mai dau câteva şanse – deşi primul contact a fost prin intermediul lui Taiji care nu m-a convins.

RED se bazează pe o idee foarte simplă: 2 sau 3 jucători jonglează cu tiles şi 3 culori pentru a obţine patterns ce aduc maxim de puncte la final. Mi-e teamă că o să epuizez regulile într-un singur paragraf şi mult prea devreme, aşa că plasez mai întâi strategic o poză şi revin cu detalii după “pauză”.

Continue Reading

The New Era – Winter is coming to Neuroshima

Ignacy Trzewiczek şi-a format în scurta şi intensa carieră un stil foarte specific de a face jocuri. Simboluri din belşug, mecanici complexe cu multe interacţiuni, regulamente cu lipsuri şi nevoie stringentă de FAQ. Deh, trebuie să amintesc şi lucrurile negative ca să ştim de la bun început pe ce tărâmuri călcăm. Stronghold, Prêt-à-Porter, 51st State, The Convoy şi mai noul Robinson Crusoe, toate au avut parte de aceleaşi calităţi şi defecte. Designer-ul a venit cu idei interesante, le-a implementat într-o formă plină de imaginaţie, cu exces de simboluri şi apoi a rezultat un manual scris de oameni ce nu prea au de a face cu limba engleză sau cu user friendliness.

51st State se încadrează perfect în acest tipar şi are încă o problemă: cărţile cu lideri (foarte puternice, de altfel) sunt incluse în deck-ul central şi intră în joc aleator – motiv evident de nemulţumire pentru jucătorii ce preferă un gameplay echilibrat. Ignacy a plecat urechea la cârcotelile jucătorilor, a refăcut design-ul şi a publicat un an mai târziu The New Era, iar în 2012 expansiunea Winter. Să vedem deci cum stau lucrurile în prezent şi cum arată noul joc.

Continue Reading

Februarie 2013 – best of

Luna februarie a fost una foarte specială din punct de vedere al jocurilor noi încercate. Am avut şansa să joc 42 jocuri diferite în 63 partide şi nu mai puţin de 24 titluri noi. Performanţă rară ce nu mă aştept să se repete curând, dar să sperăm că următoarea întâlnire naţională nu e chiar aşa departe la orizont.

Multe din jocurile încercate au fost pe gustul meu, multe nu m-au satisfăcut pe cât mă aşteptam. Dar avem câteva note preliminare de 7, 8 şi chiar un 9. Haideţi deci să purcedem într-o scurtă analiză şi să vă fac câteva recomandări din multele jocuri ce mi-au trecut prin mână.

Continue Reading

Cult of the new – cine n-are jocuri vechi, să-şi cumpere

DI: Tavi, bine ai venit în echipă, sper că seria asta de articole scrise colaborativ să-mi dea şansa să-ţi scurm puţin printre idei şi gânduri şi să văd cum preferinţele şi gusturile noastre se deosebesc sau se aseamănă. Mai mult decât atât, de-abia aştept să aud argumentele pe care sper să le putem aduce în favoarea simpatiilor pe care le arătăm unor jocuri/mecanici/designers/teme/genuri etc, respectiv de ce nu ne plac altele.

MD: Salutare Daniel, mă bucur să avem ocazia de a lucra împreună. Cred că am văzut deja suficiente jocuri amândoi încât să purtăm discuţii dintr-o perspectivă ceva mai analitică. De ceva vreme am ajuns să privesc şi un pic mai ştiinţific boardgames şi aştept cu nerăbdare să văd prin ochii altui boardgamer cum se văd lucrurile. Mă vor ajuta cu certitudine să găsesc răspunsuri la în punctele în care m-am blocat sau să formulez nişte întrebări noi valide.

DI: Tema de azi e una foarte interesantă pentru mine, am analizat-o de multe ori de-a lungul timpului şi concluziile au fost altele de fiecare dată – dar tot mai aproape de statusul actual despre care vom vorbi ceva mai târziu. Punem deci faţă în faţă jocurile noi, goana după titluri mereu proaspete şi mai ales motivele noastre de a alerga după ele (cult of the new i se mai spune) de o parte a baricadei şi jocurile vechi de cealaltă parte. Putem cădea de acord asupra convenţiei de a considera joc nou orice titlu apărut din 2008 încoace, respectiv la categoria jocuri vechi vom avea jocurile publicate în 2007 sau mai devreme? Iar ca să reducem şi mai mult intervalul de analiză şi să nu riscăm să intrăm în tot felul de filosofii, ne vom limita la a emite păreri doar despre jocurile vechi apărute în a doua parte a secolului XX, clasicele nu prea îşi au locul în această discuţie – dar poate le abordăm cu altă ocazie şi descriem experienţele avute în ŞahGOCrokinoleBridgePokerCribbageMahjongMancala sau Canasta. De acord sau ai alte propuneri?

MD: Tema de astăzi este într-adevăr una foarte interesantă şi despre care am putea dezbate câteva zile fără a atinge toate faţetele. Sunt perfect de acord cu convenţia prin care să alegem delimitarea propusă de tine. De asemenea, nu cred că aş fi adus în discuţie clasicele Şah, GO şi compania pentru că discutăm despre boardgames în formatul modern.

DI: Şi acum să trecem la o scurtă analiză a topului BGG. Cu mici aproximaţii (pentru că topul suferă modificări chiar de la o zi la alta) atât în top 100 cât şi în top 200 ponderea de jocuri vechi şi noi aşa cum le-am definit mai sus e aproximativ egală (50/50, respectiv 103/97). Cum ţi se pare acest aspect? Te surprinde sau te aşteptai să fie aşa?

Şi să împingem puţin mai departe întrebarea: cum ţi se par jocurile noi din top 50 în raport cu cele vechi din acelaşi interval? Ce crezi că le-a adus acolo?

Continue Reading