Archive for January, 2014

Battle for Souls – îngeri, draci şi hand management

Poate cea mai mare provocare pentru cei care se joacă des în cuplu este să găsească acele jocuri făcute special pentru 2 care sunt pe gustul amândurora. Dana şi cu mine am avut multe căutări în acest segment şi pot spune că suntem destul de greu de mulţumit. Nu ne împăcăm cu LCG-uri, nu ne plac jocurile de război, iar abstracte sunt prea puţine bine făcute. Am zis PAS unor titluri celebre precum Twilight Struggle, Android: Netrunner, Space Hulk, Claustrophobia, Summoner Wars, Memoir ’44, A Few Acres of Snow, Jaipur, Mr. Jack, Lost Cities, Agricola: ACBaS, Blue Moon sau Roma/Arena.

Într-un final bineînţeles că am găsit numitorul comun: ne plac în principal jocurile de cărţi ce oferă alegeri interesante şi au mai multă strategie decât norocul inerent trasului din deck. Astfel de jocuri apar destul de rar, aşa că mă bucur să vă vorbesc astăzi despre un asemenea specimen: Battle for Souls.

Continue Reading

Cvartetul jocurilor care ar putea mai mult – impresii despre Edo, Legacy, Modern Art şi Greed Inc

Curba lui Gauss nu se dezminte nici în cazul notelor acordate boardgames, aşa că nu mică mi-e mirarea să văd că zona medie e cea mai populată. Nu mă pot declara mulţumit de aceste cifre pentru că foarte rar păstrez în colecţie un joc de nota 7 (niciodată pe cele de 6), ba chiar în ultima vreme am început să renunţ chiar şi la unele de nota 8 atunci când se suprapun ca mecanici şi/sau temă peste alte jocuri mai bine cotate din colecţie.

Jocurile de 7 formează un grup faţă de care nu am sentimente puternice. Sunt jocuri bune pe care le-aş mai încerca atunci când se iveşte ocazia, le recomand dacă îmi e cerută părerea, dar sunt conştient că în preferinţele mele există vreo 100 alte jocuri care îmi sunt mai dragi – asta înseamnă că sunt mai interesante, mai bine făcute, cu mai multe elemente originale, mai plăcute de jucat, mai arătoase. Aş putea sumariza foarte simplu un joc de 7 cu expresia “E bun, dar…”

Astăzi o să prezint pe scurt 4 astfel de jocuri şi impresiile ce mi le-au lăsat.

Continue Reading

3 ani, 400 jocuri şi 1600 partide mai târziu – jocuri şi jucători sub semnul întrebării

Ce înseamnă toate aceste numere pe care le vehiculăm atât de des? Am X jocuri în colecţie. Am jucat jocul cutare de Y ori. Mă joc de Z ani. Luna asta am cumpărat Ţ jocuri şi am jucat N partide.

Mă împiedic la tot pasul în ultima vreme de tot felul de statistici şi numere aruncate în toate direcţiile, precum şi de controverse legate de semnificaţia acestor numere. Unii numără şi expansiunile la dimensiunea colecţiei, alţii le consemnează în catastif ca partide jucate. Unii consideră absurd să contorizezi partidele jucate în medii virtuale, alţii au pe raft mai multe titluri nejucate decât au majoritatea dintre noi jocuri în întreaga colecţie. Unii vânează atingerea unor procente sau a unor praguri pentru a avea un oarcare sentiment de împlinire, alţii ignoră complet orice cuantificare numerică şi folosesc sisteme similare cu cele ale băştinaşilor australieni Walpiri: unu, doi, multe…

În primul rând, aceste numere ar trebui să însemne ceva pentru cel care le împinge înainte. Deci daţi-mi voie să detaliez în cele ce urmează ce-mi spun mie cifrele, punând lucrurile în context ludic şi istoric.

Continue Reading

Triunghiul promisiunilor neîmplinite – impresii despre Nations, Targi, It’s Alive

Anul acesta am decis să schimb puţin formatul prezentării de impresii de început despre jocuri. Motivaţiile sunt multiple. În primul rând, o dată pe lună e cam rar. În al doilea rând, în 2013 am jucat în medie 10 jocuri noi în fiecare lună şi unele informaţii riscă să fie trecute cu vederea de cititori datorită numărului mare de titluri înşirate într-un singur articol – sau chiar de mine din dorinţa de a nu depăşi o oarecare lungime a articolului. În al treilea rând, uneori e amuzant să încerci să grupezi jocurile nou încercate în diverse “triburi” sau grupuri de apartenenţă inventate ad-hoc.

Astfel că în primul articol din această serie voi prezenta 3 titluri ce m-au dezamăgit mai mult sau mai puţin. Pe două dintre ele le aşteptam cu sufletul la gură, al treilea l-am jucat mai degrabă din lipsă de activitate. Şi astfel mi-am dat seama că sunt note de 5-6 pe care le dau cu indiferenţă, dar sunt şi note din aceeaşi zonă pe care le acord cu foarte multe sentimente la mijloc, asemeni unui trântit de receptor de telefon din era analogică. Pentru că nimic nu e mai supărător decât să descoperi încă un joc ce nu poate să depăşească mediocritatea.

E probabil de prisos să adaug că aceste păreri nu reflectă caracteristici obiective ale jocurilor analizate, ci doar opinii personale după 1-2 partide, filtrate prin sita celor 400 de jocuri diferite şi 1600+ partide jucate în ultimii 3 ani. Sunt doar un euro gamer ce crede că dorinţa oamenilor de a citi opinii despre jocuri încă mai există.

Continue Reading