Al doilea an de joacă cu Damian

Nu am cum să nu fiu mulțumit, pentru că tot ce mi-am propus acum mai bine de un an, am realizat:

  • Să avem o oarecare rutină în încorporarea boardgames în programul de joacă.

Da, ne jucăm des, uneori zilnic, alteori mai rar, dar există acea “oarecare rutină”.

  • Să încercăm și alte jocuri potrivite vârstei și să vedem ce ne place.

Am testat mai multe, vedeți mai jos detalii.

  • Să aprofundăm ideea de joacă cu boardgames și să înțeleagă cât mai mult din reguli, scop și strategii.

Bifat cu brio, a reușit chiar să explice reguli înainte să împlinească 3 ani și să se joace cu copii de vârsta lui fără intervenția vreunui adult.

Să vedem mai în detaliu ce am jucat, ce ne-a plăcut și cum am depășit barierele vârstei recomandate. Voi ordona jocurile în funcție de cât de mult estimez că i-a plăcut lui Damian experiența de joc și cât de des a cerut să-l mai joace.

Animal Upon Animal

A fost una din revelațiile ludice ale ultimelor 6 luni și cred că Damian a adunat în jur de 50 partide. În primele 2 luni îl juca aproape zilnic, cu oricine era dispus să-l înfrunte. Și câștiga de cele mai multe ori (chiar dacă nu sunt 100% convins că înțelege ce înseamnă asta), pentru că cei mici au o nonșalanță de invidiat în plasarea pieselor, ceea ce face ca majoritatea animalelor azvârlite în mijlocul grămezii să rămână acolo. Noi, adulții, gândim prea mult și cam degeaba în astfel de situații.

Am jucat și variante inventate de el în care fie am împărțit toate animalele disponibile între doi jucători, fie a luat doar el preferatele (4 x șerpi, 4 x tucani, 4 x arici) și eu am jucat cu restul.

De departe, este jocul care a generat cele mai multe râsete și a avut cea mai mare priză pentru că nici adulții nu se satură așa ușor de el. Servește-i cu 2-3 pahare de vin și apoi propune-le un joc de dexteritate (mai ales cu animale ce ajung să stea în poziții cu tentă sexuală) și vei vedea.

La fel ca în cazul lui Mighty Mice, vârsta recomandată 4+ poate fi coborâtă cu ușurință la 2 ani.

Rhino Hero

O altă revelație ludică și o încălcare flagrantă a vârstei 5+ recomandată pe cutie. Dar nu, nu ne jucăm conform regulamentului. Ținem deck-ul de acoperișuri la îndemână și construim turnul împreună, Damian mută rinocerul atunci când e cazul, râdem când turnul se prăbușește. Îi plac ilustrațiile, adoră felul în care crește construcția, a dormit multe nopți cu rinocerul sub pernă. Entuziasmul s-a potolit după o vreme, dar asta e soarta tuturor jocurilor și activităților: urcă și cad în preferințe mai abitir ca PSD în sondaje.

First Orchard

De departe, acesta este jocul pe care îl recomand tuturor celor care au un copil de 2-3 ani și nu au jucat niciun bordgame. E simplu, e extrem de arătos, e foarte ușor de jucat încă o dată și încă o dată.

Din câte îmi dau seama, Damian l-a cam jucat până la epuizare. Nu am avut sesiuni de ore întregi de joacă, dar nici nu ai cum să joci sute de partide din acest extrem de simplu joc. L-am jucat de câteva zeci de ori, am câștigat și am pierdut, ne-am simțit bine. Cu siguranță nu e o surpriză că acesta e unul din jocurile pe care Damian îl explică și e în stare să-l joace cu alți copii fără să mai fie nevoie de mine.

Pengoloo

Jocurile copilăriei sunt practic inundate de 3 elemente: roll ‘n’ move, racing, memorie. Am zis că e o idee bună să ne obișnuim cu memorarea elementelor într-un joc cu piese foarte atractive – nu folosind celebrele cartonașe dintr-un grid pe care le tot întoarcem două câte două: pinguini care clocesc ouă colorate. Da, înainte să existe ouă colorate (fără scop) în Wingspan, au existat (cu scop) și în alte jocuri. Vârsta recomandată fiind 4+ și regulile conținând un element de take that (poți fura ouăle celorlalți), le-am adaptat unui copil de 2-3 ani: facem setup împreună și încercăm să memorăm cât putem de mult din poziția ouălelor, apoi dăm fiecare cu un singur zar și, pe cât posibil, identificăm dintr-o singură încercare sub ce pinguin se ascunde culoarea. Evident, atunci când prima încercare eșuează se mai permite încă una și încă una. Dar de fiecare dată încerc să îl fac atent la elementul esențial: reține ce ai văzut. Și e din ce în ce mai bine.

Mighty Mice

Un joc ce e clar inspirat de Animal Upon Animal, cu mici modificări. În loc să ai 7 feluri de animale, ai doar șoricei și elefanți. Există o variantă cooperativă și una competitivă, dar nici așa nu ai cum să beneficiezi de o experiență superioară lui AUA.

Lui Damian i-a plăcut. Dar nu s-a dat în vânt după el. E amuzant să construiești acel turn, să mai pui câte un elefant sau să vezi tot ansamblul cum se prăbușește. De obicei jucăm câte 2 partide, dar niciodată nu am ajuns la 5 una după alta, așa cum s-a întâmplat cu AUA.

Vârsta recomandată e 4+, dar eu cred că se poate juca și cu copii de 2 ani.

Go, Go Little Penguin

Un joc roll and move competitiv, unde nu prea ai ce să faci dacă dai prost cu zarul. Aș fi putut să jur că nu se mai produc astfel de jocuri, în special la HABA, dar m-am înșelat.

Elementul de nou e că în loc de un singur pion ai două piese (mama pinguin și bebe pinguin) și ele se mută mai mult sau mai puțin împreună.

Iar elementul care l-a salvat a fost prezența a doi pești pe care îi folosești pe post de trofeu, în loc de unul singur. Măcar așa am jucat cu Damian tot timpul până când amândoi am reușit să trecem linia de final și să ne hrănim.

Piesele mari din lemn sunt foarte frumoase, planșa e atractivă și cu multe detalii, dar cutia de dimensiunea celei din Power Grid e 90% goală. Tocmai când începusem să mă obișnuiesc cu dimensiunile reduse de la Animal Upon Animal, First Orchard și Counting Fun

Fire Dragon

Un joc 5+ pe care i l-am pus în brațe și el l-a desfăcut cu strigăte de bucurie, pentru că îi plac tare mult atât vulcanii, cât și dragonii. Nu am reușit să-l jucăm conform regulilor, dar nici nu am fost departe. O vreme, tot ce a făcut Damian a fost să pună bucățelele de lavă în vulcan una câte una și apoi să dea răbdător cu zarul până la apariția simbolurilor ce-i permit să desfacă vulcanul și să împrăștie lava. Apoi am încercat să avem fiecare tura lui și să dăm cu câte un zar pentru a vedea câtă lavă punem în vulcan și cum mutăm dragonii. Regulile zic să dai cu amandouă zarurile odată și să alegi câte unul pentru fiecare acțiune, dar mie mi s-a părut prea complicat. Tot în reguli se mai pomenește despre furtul de lavă de la ceilalți jucători… dar am de gând să ignor complet această regulă. În concluzie, un joc cu ale cărui piese ne-am distrat, dar pe care încă nu am reușit să-l jucăm așa cum a intenționat designer-ul.

Dr. Eureka

Aici atracția a fost în mod evident exclusiv pentru piese. Atât eprubetele, cât și bilele colorate, pur și simplu strigă “ia-mă în mână și joacă-te!”. A înțeles că trebuie să facem jonglerii cu bilele dintr-o parte în alta, dar îi lipsesc atât dexteritatea necesară pentru a fi competitiv, cât și capacitatea de a elabora un plan executabil în câțiva pași, care să-l ducă la rezultatul dorit. Cutia zice că vârsta recomandată e 8+, comunitatea susține că e 6+, deci vârsta curentă și dorința lui de a desface cutia nu s-au sincronizat. Mai așteptăm, mai încercăm.

Blocks

Aici ne jucăm aproximativ așa cum spune regulamentul, dar nu urmăm litera lui întocmai. Mai precis, luăm fiecare câte o culoare și plasăm câte o piesă pe tură construind zidul sau turnul, dar niciodată nu calculăm scorul. Ar fi mult prea complicat. Amândurora ne plac piesele din lemn și finisajul deosebit, amandoi ne distrăm când facem speed building – el încercând să pună toate piesele una după alta cât mai repede cu putință, eu încercând să construiesc în jurul lui astfel încât să nu se prăbușească tot edificiul. Da, probabil am fi putut folosi cuburi obișnuite din lemn pentru felul în care ne jucăm noi. Dar n-ar fi același lucru.

Counting Fun

Trebuie să recunosc, nu prea ni s-a părut fun.

În primul rând, se pare că la 2-3 ani mulți copii nu prea știu diferența între a număra anumite obiecte desenate pe tiles și a număra câte tiles au pe ele obiecte desenate.

În al doilea rând, regulile de joc sunt puțin sucite: dai cu zarul ca să vezi ce animal obții, apoi numeri animalele vizibile, apoi muți fermierul tot atâția pași (deci numeri din nou), apoi vezi dacă fermierul a ajuns la un trifoi – care hrănește animalele și te apropie de victorie – sau nu – caz în care nu se întâmplă nimic exciting pe tura ta. Dar măcar ai numărat. De parcă asta își doresc copiii…

În al treilea rând, 2 din cele 6 fețe ale zarului dau direct un trifoi fără să mai fie nevoie să numeri nimic.

Ca de obicei în seria My Very First Game componentele sunt excelente și grafica e atractivă, dar mecanicile de joc nu ne-au convins. For us, counting is not that fun.

Bunny Boo, Castle Logix și Katamino

Jocurile astea unde trebuie sa rezolvi un puzzle n-au avut mare succes. Ca să fiu sincer, nici nu mi-am bătut prea mult timp capul cu ele, pentru că aveam multe altele de jucat. N-am mai încercat deloc să ne jucăm cu iepurașul, piesele din Castle Logix sunt mai degrabă cuburi de construit, iar pentru Katamino a prezentat interes o vreme, dar sunt convins că mai mult din cauza culorilor și a pieselor neobișnuite, nicidecum din dorința de a deprinde abilități de rezolvare a puzzles solitare.

Trag speranță că lucrurile se vor mai schimba în timp. Dar nu țin neapărat.

Nu am prea multe de spus la final. Bazele sunt de acum solide, Damian a jucat mai bine de o duzină de jocuri diferite. Știe să dea cu zarul și să interpreteze simboluri și pips, să joace cooperativ sau competitiv, să explice reguli și să aibă grijă de piese și cutie. Nu ne jucăm în fiecare zi, nu avem încă o masă la care stăm (tot pe podea e mai fain la vârsta asta), nu ne jucăm întotdeauna după reguli – și nici nu avem pretenția că le cunoaștem pe toate. Dar, pe termen lung, consecvența e esențială. Chiar dacă vara stăm mai mult prin parcuri și la piscină, chiar dacă bătutul mingii, jucăriile și alergatul sunt mai sus în topul preferințelor, ne așteaptă multe ore petrecute împreună făcând ceea ce ne place. Iar asta e mai important decât orice.

Vă mulțumesc.

Cheers!

PS: În cazul în care vă întrebați ce avem de gând să facem mai departe, planul meu secret e să-i pun în brațe până la sfârșitul anului My First Carcassonne, Loopin’ Louie, Spooky Stairs și Dragon’s Breath.

A gaming father’s job is never done.

Mai citește și:

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.