Ascension – cronica ucigaşului de zei şi întoarcerea celui căzut

Întreabă un fanboy Dominion ce îi lipseşte jocului preferat şi va spune că e perfect. Întreabă un jucător de boardgames cu oarecare pretenţii şi vei afla imediat că jocul nu are temă. Chiar şi eu, un mare amator de Euros în care tema nu e niciodată elementul preponderent, am fost nevoit să mă despart de Intrigue după 2 partide. Am zis să încerc direct “nivelul 2”, mai bine cotat şi mai bine construit decât originalul, dar nu ne-am potrivit. Îi recunosc lui Donald meritul de a fi introdus această mecanică şi cred că Dominion e unul din puţinele jocuri care într-adevăr merită Spiel des Jahres şi multe alte premii – dar, după ce i-am dat Cezarului ce-i aparține, haideţi să ne îndreptăm atenţia spre alt deck builder care e mai dinamic, mai tematic şi mai pe placul meu.

Ascension a apărut în 2010 şi multă vreme l-am ignorat pentru că eram foarte ocupat cu studierea sinergiilor din expansiunile Thunderstone. Apoi am văzut că în 2011 a apărut o expansiune standalone pentru 2 jucători şi am ridicat o sprânceană, mai ales când au început să apară şi notele mai mari decât pentru setul original. La finalul lui 2011 a fost lansată încă o expansiune standalone şi acela a fost momentul în care am pus jocul în wishlist. Am cumpărat iniţial Return of the Fallen încercând să minimizez pierderile financiare în caz că jocul nu mi-ar fi fost pe plac. Câteva partide mai târziu am fost cucerit iremediabil şi am comandat şi jocul original, Chronicle of the Godslayer. Iar în viitorul apropiat urmează să integrez cu niscai house rules Storm of Souls.

Care e deci tema în Ascension? Zice-se că Samael, zeul decăzut, a găsit o breşă între dimensiuni şi îşi mână armata de nevolnici înspre tărâmul unde un brav erou viteaz – eu! – de-abia aşteaptă să-i ţină piept şi să-i învingă pe cei necuraţi. Păi… să vină.

Aventura mi-o încep cu 2 necăjiţi ce au atac +1 fiecare şi alţi 8 începători care au fiecare câte o rună în buzunar. Cu rune o să cumpăr alţi eroi şi mecanisme ciudate numite constructs, iar cu eroii o să merg la luptă să înving samavolnicii interdimensionali. Simplu şi de efect.

La fel ca în Dominion, jocul va începe cu 5 cărţi în mână şi se va face shuffling din belşug. Dar asemănările se cam opresc aici. Nu există seturi de 10 cărţi care se vor alege mai mult sau mai puţin aleator la început, ci toate cele 100 cărţi (+100 din prima expansiune, +100 din a doua) se amestecă împreună şi 6 dintre ele se întorc cu faţa în sus. Unele vor fi mai scumpe, altele vor fi mai ieftine, unele vor fi mai uşor de biruit, altele foarte greu. Lângă deck-ul principal se vor aşeza şi variantele mai bune ale cărţilor de început (dar în stoc limitat), care vin cu 2 rune în buzunar (Mystics), respectiv cu atac +2 (Heavy Infantry).

În tura lui, jucătorul poate să facă oricâte acţiuni de achiziţie şi oricâte acţiuni de luptă, iar după fiecare carte cumpărată sau biruită alta nouă va fi imediat întoarsă pe faţă din deck, astfel că tot timpul vor fi 6 disponibile. Îmi place mult această libertate de acţiune şi flexibilitate crescută. Îmi place la fel de mult şi faptul că monştrii învinşi nu devin parte a deck-ului personal ca în Thunderstone, ci sunt banished într-o locaţie numită Void – adică un fel de discard pile cu care se vor mai putea face niscai interacţiuni pe parcursul jocului.

În aceste condiţii devine foarte evident că partea de deck management are o mult mai mare importanţă decât în alte deck builders, pentru că nu trebuie să ne batem capul cu monştrii şi alte cărţi inutile care poluează deck-ul. Vor fi deci foarte căutate cărţile care permit acţiunea de banish pentru cărţile din deck-ul personal (e foarte recomandat să scapi de cărţile slabe cu care ai început cât mai repede posibil), la fel cum binevenite sunt cărţile ce fac banish direct şi fără luptă celor 6 cărţi centrale. De ce? Pentru că uneori nu e nimic foarte interesant ce merită cumpărat şi ai nevoie de un refresh sau pur şi simplu nu vrei să laşi adversarilor şansa de a cumpăra o carte foarte bună pe care tu nu ţi-o poţi permite.

Cum ziceam mai sus, deck-ul central e format din 3 tipuri de cărţi. Există eroii care vor furniza rune sau putere de luptă, respectiv acţiuni de deck management. Există monştrii care vor trebui învinşi şi vor furniza victory points sau alte beneficii. Şi mai există constructs care rămân active în faţa jucătorului şi îi oferă bonusuri în fiecare tură. Din punct de vedere structural, eroii şi constructs aparţin câtorva facţiuni diferite (Lifebound, Void, Mechana şi Enlightened ) care au foarte multe sinergii între ele şi strategii întregi cu efecte spectaculoase pot fi construite cu puţină îndemânare.

Jocul se termină atunci când numărul variabil de VP din sursa comună este epuizat şi fiecare jucător adaugă valoarea VP de pe cărţile achiziţionate. Cu excepţia celor 10 cărţi de început, absolut toate celelalte cărţi achiziţionate vor aduce între 1 şi 7 puncte, deci nu e de mirare că marea majoritate a scorului final de acolo va veni. Sunt convins că există strategii foarte bune şi foarte profitabile care se bazează exclusiv pe achiziţionarea de cărţi şi evitarea pe cât posibil a luptelor, pentru că monştii reprezintă numai 30% din totalul cărţilor. Temă de explorat, musai.

Pe partea de componente avem şi lucruri bune, dar şi nemulţumiri. Cărţile sunt destul de subţiri, aşa că e nevoie de sleeving. Cutiile tuturor celor 3 jocuri sunt însă foarte groase şi solide, aşa cum sunt şi planşele de joc. Şi dacă tot le-am pomenit, aş vrea să spun că sunt absolut inutile şi tare mi-aş fi dorit să se renunţe la ele în favoarea unui preţ mai scăzut. Compania producătoare nu e una cunoscută şi cu dare de mână, aşa că jocurile sunt ceva mai scumpe decât v-aţi aştepta, dar rejucabilitatea extrem de mare va duce în câteva săptămâni la un raport foarte bun lei/pertidă.

Îmi plac cristalele folosite pe post de VP şi îmi plac manualele foarte bine scrise şi organizate. Nu pot spune că sunt un fan al graficii, dar o găsesc foarte potrivită cu tema aleasă. Unii oameni însă o pot găsi respingătoare, grotescă sau pur şi simplu vor refuza să mai joace Ascension după prima partidă în care s-au oripilat şi le-au sângerat pupilele.

Este deci Ascension un bun candidat la înlocuirea lui Dominion sau a lui Thunderstone? În ce priveşte primul joc, da, fără rezerve. Pentru mine Ascension e mai dinamic, e tematic, are setup facil şi flexibilitate, e rejucabil şi rapid. Thunderstone rămâne deocamdată de neînlocuit, dar numai pentru momentele în care vreau o aventură epică şi de durată, cu multe calcule şi răgaz de analizat texte de pe cărţi sau de găsit combinaţii perfecte. Dar pentru o “hârjoneală” de 30 minute, Ascension e perfect.

Ziceam la început că urmează să integrez curând cu niscai house rules cea de-a treia expansiune, Storm of Souls. Aceasta vine cu o mecanică nouă, şi anume vor exista câteva events care vor influenţa mersul jocului atunci când vor răsări din deck şi vor da o funcţionalitate suplimentară monştrilor învinşi. Cei care joacă numai cu cărţile din Storm of Souls nu vor avea nicio problemă să întâlnească pe parcursul jocului toate evenimentele rând pe rând, pentru că în mod normal se trece prin 50 cărţi/jucător în fiecare partidă. Dacă însă vor juca cu toate cele 300 există şanse să nu apară niciunul. Aşa că aceste events trebuie amestecate separat de deck-ul principal şi introduse în joc treptat pe măsură ce numărul de VP din common pool atinge anumite praguri, astfel încât să se asigure prezenţa a cel puţin 3-4 de-a lungul unei partide. Voilà!

La final vă mai fac câteva recomandări.

Nu jucaţi Ascension în mai mult de 3 jucători. În 2 e perfect, dar în 4 lucrurile devin destul de greu de planificat, de la o tură la alta cărţile disponibile în centru se vor schimba complet şi va fi greu să ţineţi pasul.

Cumpăraţi măcar 2 jocuri din serie pentru variaţie (şi pentru că cele din prima expansiune sunt foarte cool), renunţaţi la planşa inutilă şi păstraţi jocul în foarte portabila şi foarte solida cutie de la Return of the Fallen. Inclusiv cărţile de la Storm of Souls şi alte expansiuni viitoare vor încape fără probleme, numai în momentul în care veţi avea de jonglat cu 7-800 cărţi va fi nevoie de altă soluţie de stocare.

Şi folosiţi-vă de sistemul de comenzi externe de la Regina şi Nebunul pentru a vă comanda vara asta unul din cele mai rapide şi mai antrenante deck builders.

Sursă foto: “bestialul” BoardGameGeek

Mai citește și:

2 Comments

  1. acidutzu

    Cartile sunt atat de urate…vreau sa spun ciudate. :)

    • Da, sunt speciale. Dar ajungi sa le indragesti oarecum dupa ce snopesti monstrii in cateva partide si te prinde tema.
      Exista jocuri care au carti urate fara sa o ceara tema. :)

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.