Battle for Souls – îngeri, draci şi hand management

Poate cea mai mare provocare pentru cei care se joacă des în cuplu este să găsească acele jocuri făcute special pentru 2 care sunt pe gustul amândurora. Dana şi cu mine am avut multe căutări în acest segment şi pot spune că suntem destul de greu de mulţumit. Nu ne împăcăm cu LCG-uri, nu ne plac jocurile de război, iar abstracte sunt prea puţine bine făcute. Am zis PAS unor titluri celebre precum Twilight Struggle, Android: Netrunner, Space Hulk, Claustrophobia, Summoner Wars, Memoir ’44, A Few Acres of Snow, Jaipur, Mr. Jack, Lost Cities, Agricola: ACBaS, Blue Moon sau Roma/Arena.

Într-un final bineînţeles că am găsit numitorul comun: ne plac în principal jocurile de cărţi ce oferă alegeri interesante şi au mai multă strategie decât norocul inerent trasului din deck. Astfel de jocuri apar destul de rar, aşa că mă bucur să vă vorbesc astăzi despre un asemenea specimen: Battle for Souls.

Designer-ul Robert Burke nu este un nume cunoscut, dar pe viitor sunt şanse mari să mai auzim de el, mai ales că noul său proiect Draco Magi se realizează în colaborare cu Richard Launius. Battle for Souls a fost publicat în 2013 printr-o campanie pe Kickstarter ce s-a bucurat de succes modest. L-aş fi trecut la rândul meu cu vederea cu uşurinţă dacă nu ar fi avut poate cea mai interesantă grafică dintr-un joc de cărţi şi o temă destul de controversată: lupta eternă a îngerilor şi a demonilor pentru a atrage de o parte sau de alta sufletele oamenilor.

Pe partea grafică ne delectează cele mai de seamă nume ale Renaşterii, de la Michelangelo şi Rafael Sanzio, până la Tizian sau Dürer. Dar pe lângă ei sunt prezenţi mulţi alţi artişti din secolele XVII-XVIII (picturi în stil baroc) sau chiar secolele XIX-XX (simbolişti şi moderni). În total avem înspre 100 lucrări de artă incluse cu mult bun gust pe componentele jocului.

Tematic, jocul pune faţă în faţă forţele binelui (reprezentate de îngeri, relicve sfinte şi virtuţi) şi forţele răului (reprezentate de demoni, păcate şi tentaţii). Fiecare jucător va avea la îndemână un set de 7 îngeri/demoni, un set de 15 absolviri/păcate şi un set de 12 relicve mai mult sau mai puţin sfinte. Cu ajutorul lor şi cu ajutorul cărţilor de deck-ul principal ei vor încerca să atragă de partea lor sufletele aflate între rai şi iad.

Esenţa jocului se desfăşoară cu ajutorul celor 50 cărţi din fiecare deck principal ce reprezintă virtuţi pentru partea cerească şi tentaţii pentru cea diavolească. Iar acum lucrurile s-au putea să devină puţin abstracte, dar sper ca explicaţiile mele să reuşească să lămurească pe ce mecanisme se bazează jocul.

Pe parcursul partidei vor fi tot timpul la vedere 3 suflete pentru care cei 2 combatanţi se vor lupta. Fiecare suflet are o virtute cerească şi este susceptibil de a cădea pradă unei tentaţii diavoleşti. Astfel că partea îngerilor va trebui să joace cărţi ce stimulează creşterea virtuţii, iar partea diavolilor va trebui să lucreze la tentaţii.

Fiecare suflet îşi începe existenţa în stare neutră şi apoi va putea fi atras de o parte sau de alta primind holy points sau unholy points. Odată ce cuantumul acestor puncte ajunge la minim 4, jucătorii pot decide să omoare personajul trimiţând sufletul în rai sau în iad. Dacă însă cuantumul ajunge la 7, sufletul se transformă imediat într-un arhanghel sau într-un demon, după cum i-a fost scurta viaţă pe masa de joc.

Cum poate fi deci atras un suflet de o parte sau de alta? Jucând cărţi în formaţii ce amintesc foarte puternic de cele din poker. Fiecare deck central conţine câte 6 exemplare din cele 7 virtuţi sau tentaţii, plus 3 cărţi wild. Jucătorii vor avea de obicei în mână câte 5 astfel de cărţi trase din deck-ul bine amestecat, ceea ce înseamnă că de cele mai multe ori nu vei da peste foarte multe combinaţii interesante. Jocul răsplăteşte formaţiile valoroase de tipul “5 de un fel” sau “4 de un fel” sau “full house”, dar pentru că de cele mai multe ori vei avea în mână amestecuri bizare, sunt suficient de puternice şi combinaţiile de tipul “4 diferite” sau „5 diferite”.

Aş zice că această mecanică este originală, dar nu foarte tematică. Cele două părţi jonglează cu posibilităţi, încearcă să obţină mâini cât mai bune dat fiind contextul sufletelor ce se dispută, pot face discard sperând la ceva mai bun sau pot face draw sperând completarea până la o formaţie puternică. Ce pot afirma cu certitudine e că mi-a plăcut foarte mult cum se desfăşoară lucrurile.

Pentru o mai bună înţelegere a mersului jocului ce nu poate fi redat fără a intra în detalii ce unii le pot găsi inutile, vă recomand să urmăriţi prezentarea extrem de detaliată făcută de Richard (rahdo) Ham.

Odată ce un suflet e atras de o parte sau de cealaltă, jucătorii vor putea decide să cheltuie o parte din acele holy sau unholy points pentru a achiziţiona cărţile speciale: păcate/absolviri, respectiv relicve sfinte/profane. Aceste cărţi acţionează complementar celor din deck-ul principal oferind posibilitatea manipulării spectaculoase a jocului: sufletele pot fi trimise fără discuţie în rai, iad sau purgatoriu, holy points se pot transforma în unholy points, ori anumite tentaţii sau virtuţi pot fi manipulate fără scrupule.

Jocul oferă o experienţă asimetrică din acest punct de vedere, abilităţile aflate de o parte sau de alta fiind în proporţie de 80% diferite. Astfel că te vei simţi malefic şi agresiv jucând de partea diavolului, respectiv protector şi bun jucând cu îngerii.

Majoritatea acestor abilităţi se execută pur şi simplu, însă câteva dintre ele au nevoie de rostogolirea unui zar. Am fost surprins să constat că nu m-a deranjat deloc acest lucru pentru că tematic lucrurile se încadrează foarte bine: în unele zile diavolii au mai mult noroc decât îngerii sau viceversa şi pur si simplu nu ai ce să faci. Pe de altă parte numărul efectelor ce se decid prin zar sunt echilibrate de o parte şi de cealaltă şi este suficient de mic astfel încât să nu conteze în mod decisiv la stabilirea scorului final.

Iar acesta este un alt lucru despre care vreau să vorbesc: luck of the draw. Fiind un joc de cărţi, norocul primirii unei combinaţii optime e inerent. În funcţie de ce suflete se aflau pe masa de joc, uneori am avut impresia că mi-e foarte greu să progresez în vreun fel şi că nu pot opri avansul adversarului. Din fericire există însă mai multe modalităţi prin care se pot mitiga aceste efecte negative:

  • În orice moment poţi face discard unor cărţi din mână pentru a trage altele; deck-ul odată epuizat se va face reshuffle cărţilor aruncate, deci nu vei rămâne niciodată cu mâna goală;
  • În limita maximă a 8 cărţi ai dreptul să mai tragi o carte dacă nu reuşeşti să faci o combinaţie reuşită cu ce ai deja;
  • Cărţile relicve şi cele de tip păcat/absolvire vor oferi de foarte multe ori posibilitatea de a manipula în diverse feluri zona centrală de joc; e nevoie doar să investeşti în timp util greu adunatele holy/unholy points pentru a achiziţiona aceste cărţi.

Ce este deci Battle for Souls? Un joc ce se foloseşte într-un mod foarte interesant de hand management pentru a construi o experienţă palpitantă pe baza unei teme ce nu m-ar fi atras în mod normal, dar pe care mă bucur că am decis să îl sprijin pe Kickstarter. Dată fiind avalanşa de proiecte tot mai slab realizate şi tot mai pline de probleme şi întârzieri din ultima perioadă, acest joc de cărţi mă face să cred în continuare în platforma ce poate oferi atât de mult celor care sunt la început de drum.

Cele două comentarii negative pe care le am se referă la insert-ul oribil pe care l-am aruncat din prima clipă şi la anumite ambiguităţi în regulament care m-au făcut să joc o perioadă cu o regulă complet greşită. În rest, numai de bine: grafica e la mare înălţime, regulile se asimilează uşor şi doza de strategie e perfect dimensionată, interacţiunea între jucători este puternică şi porţia mică de noroc face ca lucrurile să fie palpitante, tema este pregnantă, rejucabilitatea foarte bună şi distracţia garantată. Despre echilibrul celor două părţi combatante nu mă pot pronunţa 100%, dar lucrurile mi-au părut foarte balansate. Am câştigat şi am pierdut de ambele părţi, am avut şansa să execut toate efectele relicvelor şi ale păcatelor sau absolvirilor şi pentru fiecare efect ce părea foarte puternic într-o parte am descoperit unul la fel de puternic în partea cealaltă. Bineînţeles, timpul şi creşterea numărului de partide îmi vor spune dacă mă înşel, dar instinctul îmi spune să nu-mi fac griji prea mari.

Despre raportul preţ-calitate încă nu pot spune nimic concret pentru că jocul nu a ajuns pe la noi dar, atâta timp cât preţul de achiziţie nu va fi mai mare de 150-160 lei, eu zic că e o afacere excelentă. Preţul pe care l-am plătit pe Kickstarter a fost ~140 lei şi a meritat fiecare bănuţ.

De ce nu-i dau atunci nota 9? Pentru că încă nu consider că l-am jucat suficient de mult (Race for the Galaxy a urcat de la 9 la 10 după 250 partide), pentru că încă nu sunt convins de echilibrul celor două părţi şi pentru că încă nu m-am edificat pe deplin cât de important este factorul noroc ce ţine de luck of the draw având în vedere că se trag cărţi din 5 decks diferite. Dar timpul e de partea mea şi există şanse ca jocul să urce în preferinţe.

Battle for Souls are şi un mod solo – dar care nu m-a impresionat cu absolut nimic şi nu-l recomand. În schimb modul de joc pe echipe 2 vs. 2 mi s-a părut foarte interesant: partenerii îşi pot face discard unul altuia sporind şansele de a realiza combinaţii spectaculoase. Sunt convins că îl voi mai juca de foarte multe ori în 2, dar aştept cu mult interes să-l mai încerc şi în 4, în special cu oameni care nu sunt la prima partidă şi adoră să muncească pentru a atrage suflete de partea binelui sau a răului.

Pe partea de recomandări conexe primele nume care-mi vin în minte sunt Morels şi Famiglia. Ambele au interacţiune indirectă, dar se bazează mult pe hand management şi sunt foarte fun de jucat. Battle Line este o altă recomandare ce are câteva elemente în comun prin prisma formaţiilor ce se pot realiza de o parte şi de cealaltă a steagurilor.

Din zona jocurilor de cărţi ce nu sunt făcute neapărat pentru 2 jucători, dar merg excelent în această configuraţie recomand Race for the Galaxy, Ascension (vezi aici, aici şi aici) şi Thunderstone, Advance sau clasic. Ultimele două au şi un puternic aspect tematic, aşa că nu aveţi cum să daţi greş dacă gusturile vi se îndreaptă înspre acest segment.

Poate dintr-o zonă ceva mai puţin înrudită fac parte jocurile de tip Mystery Rummy, dar şi acestea se bazează foarte mult pe hand management, aşa că încercaţi Jack the Ripper sau Plato 3000.

Pentru comenzi şi preţuri bune vă recomand Regina şi Nebunul, cu multe titluri disponibile deja în ofertă: Thunderstone Advance, Race for the Galaxy, Ascension: Chronicle of the Godslayer, Ascension: Rise of Vigil, Battle Line, Famiglia.

Sursă foto: demonicul BoardGameGeek

Mai citește și:

2 Comments

  1. Luana Ines

    Hmm…, interesant, iar grafica e spectaculoasa. L-am vazut si eu, insa nu stiam daca nu cumva jocul are niscaiva inclinatii… tematice. Ideea cred ca vine de la Alf Seegert, “The Road to Canterbury” (mecanicile n-au nicio legatura), acolo avand, in plus, o buna doza de zeflemea. Multumesc de review, il voi incerca daca voi avea ocazia.

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.