Câştigător concurs “Ne-ai scris din nou?” – Stefan Bustan

– Taaatiii, da’ de ce mergem cu trenul?
Brusc beculetele rosii incep sa palpaie. Inca nu e alerta generala, sirenele sunt tacute dar stiu ca raspunsul e extrem de important pentru ca va decide scenariul pe urmatoarele ore: o excursie linistita in familie sau o serie de urlete si de ‘nu vreau!’ intinse pe toata ziua. Cam ca la filmele alea interactive in care tu decizi ce va urma; doar ca la mine filmul nici nu a inceput; si exista o infinitate de variante gresite; si probabil nici una buna; si nu pot opri televizorul cand vreau. Dar in rest e la fel.
Primul instinct e sa-i spun ca “asa mergem astazi” dar bruma de parenting invatata citatele de pe facebook imi zice ca un raspuns din asta brutal si nenegociabil i-ar innabusi personalitatea si creativitatea, adica chestiile alea care il fac sa coloreze asa frumos peretele cu carioci sau ingeniozitatea cu care arunca de in sus jucariile pentru a cadea pe parchet si a se sparge in bucati pentru a vedea ce se ascunde in ele. Deci nu vrem un copil cuminte si ascultator ci unul creativ si cu personalitate; si in plus cine sunt eu sa-l contrazic pe marele Internet?
Varianta a doua pe lista este ocolirea problemei si pasatul pisicii in curtea altuia: adica trimisul la mami. Si asta functioneaza de multe ori perfect: ia vezi tu nu are nevoie mami de ajutorul tau? Plus ca de cele mai multe ori pana la mami intrebarea este uitata si problema se rezolva de la sine. Numai ca de data asta mami se ocupa cu facutul bagajelor pentru toata familia si nu vrem sa fie deranjata. Altfel tati va se va intoarce de 3 ori pana acasa sa ia diverse lucruri uitate, va lua apa de la chioscul din gara la pret dublu si se va merge numai pe la umbra pentru ca cel mic nu are palariuta la el sau nu e dat cu crema. Deci evident evitam si aceasta varianta.

Panica e in crestere, se mai aprind doua beculete rosii pe masura ce imi dau seama ca trebuie sa gasesc un raspuns rapid si eventual si bun.
“Stii ca frate-tu vomita mereu pe masina?” – aici nu e nevoie de parenting ca sa-ti dai seama ca nu e o idee prea buna, si-asa cel mic este in dezavantaj asa ca o sterg rapid cu buretele.
“Las’ ca nu te-ai nascut cu fundul in masina” – asta o spun de doua ori in gand ca sa ma racoresc dar stiu si eu ce inseamna sa-i ridici adversarului mingea la fileu. Si-n plus la maternitate l-am dus si adus cu masina, la gradinita merge si vine cu masina, la cumparaturi cu masina, la bunici cu masina, in parc cu masina… simt ca nu prea am dreptate asa ca o mai spun o data in gand si o sterg cu buretele.
In cele din urma neuronii mei se dovedesc suficient de odihniti si reusesc sa gasesc un raspuns ce pare bun: “O sa vezi ca o sa fie foarte frumos cu trenul. Si-n plus fratele tau n-a mers niciodata cu trenul si trebuie sa vada si el ce distractiv e!”. Se pare c-am nimerit-o dar ceva emotii tot exista. Daca nu e bine o sa aud “Da’ eu nu vreau” si cu asta meciul se termina cu KO, dar momentan sunt increzator. O varianta mai buna ar fi incheierea conversatiei dar asta este cu doua taisuri. In general inseamna ca inca mai proceseaza raspunsul asa ca situatia poate evolua in ambele sensuri. Iar daca evolueaza inspre rau nu stii cand va exploda, poate sa fie intr-un minut intr-un sfert de ora sau peste o zi.
Din fericire pare a fi o zi buna asa ca aud raspunsul dorit: inca o intrebare. “Taati, dar o sa mergem mult?”. Brusc ma linistesc, la asta sunt expert. Stiu ca “vin imediat” poate insemna in 10 secunde pana imi iau papucii sau 30 de minute pana termin de ucis toti monstruletii din joc, ca timpul e relativ si ca frumusetea e in ochiul privitorului. Dar din fericire (pentru mine) el inca nu le stie, asa ca raspunsul e banal: “O sa-ti placa asa de mult incat nu o sa vrei sa mai cobori din tren”.
Liniste deplina, record european de 2 raspunsuri atins. (Ala mondial e cand rezolvi cu un singur raspuns iar ala galactic e cand ajunge sa te uiti la el si copilul intelege din privirea ta cum sta treaba).
Nu e rau pentru un inceput de zi dar nu ma culc pe o ureche, stiu ca am armat o bomba cu ceas: am ridicat asteptarile destul de sus si daca ceva nu e in regula la calatoria cu trenul va iesi urat. Totusi sunt increzator in sansele mele pentru ca drumul e scurt si pana ajung ei sa vada ce si cum trebuie sa coboram.
Acum, revenind la oile noastre, e la mintea cocosului ca lui tati ii saliveaza mintea dupa un Age of Steam, mai ales ca am vazut ceva in prezentare si pentru 1-2 jucatori, ca doar de-aia incepe toata poveste cu un tren. Dar din pacate (pentru el) tati ramane intai tati si apoi jucatorul inrait de gameboards si cum tati trebuie sa aiba o varianta de rezerva in cazul ca cel mic nu vrea sa se urce in tren sau cel mare se plictiseste inainte sa plece trenul din statie el va trebui sa scoata din rucsac un joc care sa-i tina ocupati pe baieti, preferabil The Little Dragon Knights.
P.S. Tin sa mentionez ca povestea si toate personajele sunt fictive, nimic nu este real si ca eu personal nu as trimite niciodata copilul la sotia mea draga si scumpa ca sa o bata pe ea la cap cu diverse intrebari, dar am citi undeva pe net asta si mi s-a parut haios sa o adaug in povestire. Si promit sa nu mai citesc prostii din astea pe net ci numai lucruri interesante desi pana nu citesti ceva e greu de spus daca e o prostie sau nu. Dar oricum o sa incerc si sper ca asta sa valoreze ceva.

Mai citește și:

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.