All posts in “Impresii de început”

Câteva gânduri și impresii despre jocurile pe care le-am încercat pentru prima oară în martie 2019

Martie a fost o lună destul de ciudată. Planificasem să joc alte lucruri, să aprofundez aparițiile lui 2018 și să definitivez top 10, dar planurile sunt făcute să fie anulate. Așa că am jucat jocuri cooperative, deck builders și dice chuckers mult mai mult decât jocuri de strategie complexe. Ceea ce e bine, pentru că schimbarea perspectivei și o gură de aer proaspăt sunt absolut necesare din când în când pentru a ieși din zona de confort. Dacă joci numai Euros pe bandă rulantă, la un moment dat încep să semene toate între ele. Și tu începi să te întrebi dacă e din cauza ta sau din cauza lor.

Continue Reading

Câteva gânduri și impresii despre jocurile pe care le-am încercat pentru prima oară în februarie 2019

Am avut parte de un februarie fructuos. Am jucat 15 jocuri diferite, din care 6 noi. Aleg să nu spun nimic despre Evolution (2014), pe care l-am testat doar în versiunea digitală pe Android și nu a fost o experiență tocmai plăcută. Nici modul în care s-a făcut implementarea și nici gameplay nu mi s-au părut demne de laudă, așa că mai bine tac.
Dar despre restul 5 trebuie să spun câteva cuvinte.

Continue Reading

Câteva gânduri și impresii despre jocurile pe care le-am încercat pentru prima oară în ianuarie 2019

Acum câțiva ani scriam cu regularitate sesiuni de “impresii după primul joc”. Am creat chiar și o categorie pentru articole numită “impresii de început”.

Apoi a urmat o perioadă plină de îndatoriri casnice prin 2013-2014 (găsirea unui apartament, mutarea, etc.), apoi s-a născut Damian în 2016, apoi Damian a fost mic… și n-a mai fost timp de nimic (rimă!).

Am decis să reiau acea serie de impresii și s-o mențin cu regularitate, mai ales că ianuarie a fost o lună deosebit de bogată în jocuri noi. N-o să insist asupra felului în care se joacă, a regulilor sau a mecanicilor din jocurile amintite. Mai degrabă voi încerca să surprind ce am simțit și ce gânduri mi-au trecut prin minte în timp ce jucam și după ce partida s-a încheiat. Dar, de dragul unei argumentări care să aibă sens, probabil voi explica niscai lucruri despre mecanicile care m-au impresionat, dezamăgit, șocat sau elementele grafice care m-au încântat sau oripilat.

Jocurile sunt ordonate crescător după nivelul de plăcere și satisfacție resimțit la finalul partidei.

 

Continue Reading

Câteva impresii despre BattleLore Second Edition

Richard Borg e un designer ce activează pe două fronturi (pun intended) în paralel: pe unul dintre ele face jocuri precum Liar’s Dice (1987), Wyatt Earp (2001) sau Hera and Zeus (2000), pe celălalt se ocupă exclusiv de light wargames. N-am de gând să intru în detalii despre frontul non-wargame, deşi Liar’s Dice e un joc bun ce merită încercat.

Toată lumea a auzit probabil de Memoir ’44, jocul ce comemorează 60 de ani de la cele mai intense lupte ale secolului XX şi care se foloseşte de un sistem destul de simplu de comandă a trupelor şi desfăşurare a luptelor. Acest sistem cunoscut sub numele “Command and Colors system” a apărut în anul 2000 în jocul Battle Cry şi şi-a primit numele în 2006 de la C&C: Ancients. Tot în 2006 a fost publicat un joc ce devia de la contextul istoric şi intra în zona fantasy, BattleLore. Iar după 6 ani de pauză şi lăsat lucrurile la dospit, “Command and Colors system” a luat-o în două direcţii distincte: pe de o parte, avem în 2012 Samurai Battles care propune un mod de joc alternativ unde jucătorii îşi planifică şi apoi execută turele simultan, pe de altă parte avem în 2013 BattleLore Second Edition reeditat de Fantasy Flight Games şi mult îmbunătăţit faţă de versiunea anterioară.

Îmi permit să emit păreri despre wargames?! Erezie!! Ei, nu chiar, pentru că am jucat atât Memoir 44, cât şi C&C:A. Şi am mai luat şi câte o linguriţă de Twilight Struggle, Maria sau A Few Acres of Snow. Plus că de astă dată am aproape numai lucruri bune de zis despre noua ediţie a jocului. Deci permiteţi-mi să-i aduc laude.

Continue Reading

Recomandări din afara lui top 1000 BGG

Nu are rost să ne facem iluzii, în lumea boardgames acţiunea se întâmplă în vârful topului – ca în mai toate domeniile, de altfel. Acolo tind să se adune jocurile ce fascinează fie foarte mulţi oameni, fie nu atât de mulţi – dar foarte intens. Wargames, Euros şi tematice, toate jocurile bune se îngrămădesc înspre partea superioară a clasamentului BGG şi trezesc emoţii, interes, discuţii sau sentimente puternice.

Marea majoritate a notelor de 10 pe care le-am acordat sunt concentrate în top 70 BGG şi marea majoritate a notelor de 9 sunt în top 200. Notele de 8 sunt ceva mai dispersate, dar trei sferturi din ele sunt pentru jocuri ce se află în top 500. Ce se întâmplă atunci în afara lui top 500? Merită să investim timp şi bani în studiul jocurilor ce nu sunt în frunte? Uneori da, uneori poate nu. E clar o problemă de gusturi ludice, aşa că aş dori să discutăm puţin despre cele mai interesante titluri din afara lui top 1000 BGG.

Am ales ca reguli de filtrare doar anul publicării, mai precis am eliminat tot ce era publicat în 2012 sau 2013 pentru că aceste jocuri au încă suficient timp pentru a ajunge pe mesele şi în preferinţele jucătorilor. Şi am ales să le sortez alfabetic pentru că mi-a fost greu să fac o altă ierarhie. Dar cel mai important lucru e că aş vrea să luaţi acest articol drept o provocare şi să-mi spuneţi şi alte titluri din afara lui top 1000 care v-au “atins” într-un fel anume şi, mai ales, cum.

Continue Reading