Confusion: Espionage and Deception in the Cold War

Ziceam într-un articol anterior că nu prea îmi plac abstractele, cu excepția celor care au o temă care transcede mecanicilor și reușește să te introducă eficient într-o oarecare atmosferă de joc. Jocurile lui Reiner Knizia sunt un exemplu superb de astfel de abordare, capodopere precum Samurai sau Tigris & Euphrates fiind foarte apreciate de mine. Samurai are un avantaj suplimentar, calitatea pieselor de joc este foarte bună și senzațiile tactile deosebite aduc un plus experienței de joc. Avem deci rețeta completă: pentru ca un abstract să fie bun trebuie să aibă o temă foarte bine aleasă, pe măsura mecanicilor de joc și o calitate superioară a componentelor.

S-ar putea zice că am pretenții destul de mari dar, spre norocul meu, îmi permit să am astfel de pretenții în anul 2011. De ce? Pentru că pe piață sunt zeci de mii de jocuri și sute de publishers, mii de jocuri noi sunt publicate anual și e doar o chestiune de timp până când un publisher cu ambiții mari și o situație financiară bună se va asocia cu un designer bun și jucătorii din toată lumea vor avea parte de încă o capodoperă.

Spre norocul meu (nostru), Stronghold Games a decis republicarea în 2011 a clasicului Confusion creat de veteranul Robert Abbott în 1992. S-a decis folosirea unei teme care prinde foarte bine în jocurile 1 contra 1: războiul rece. Regulile jocului original au fost revizuite astfel încât să se muleze mai bine pe noua temă. Iar Stronghold Games – încurajat de succesul înregistrat tot în 2011 de republicarea lui Survive: Escape from Atlantis!, joc care nu a mai văzut lumina tiparului din 1982 – a făcut echipă cu David Ausloos (designer și artist la Panic Station) și a publicat… ceva nemaivăzut.

Sincer să fiu, jocul arată incredibil. Alegerile cromatice sunt foarte inspirate, au o tentă dark și sunt foarte contrastante, dar într-un fel extrem de armonios. Cutia ați văzut-o deja, ia priviți și planșa de joc:

Dacă v-ați gândit imediat la șah sau dame sau alt joc care se joacă pe o planșă de tip grid, nu sunteți departe de adevăr. Confusion este unul din acele jocuri abstracte care pun conexiunile cerebrale la treabă, dar implică și bluff-ul și mici doze de noroc. Hai să vă prezint restul de componente în paralel cu mersul jocului.

Fiecare jucător are un set (unul este alb și unul este roșu) de agenți format din 13 piese, fiecare asamblându-se din două părți. Învelișul exterior nu este foarte important, însă conținutul este reprezentat de o piesă paralelipipedică cu 2 fețe imprimate. Una dintre ele este aceeași pe toate piesele și reprezintă versiunea upgraded a piesei, iar cealaltă este diferită pentru fiecare din cele 13 piese și indică direcțiile și numărul de spații pe care piesa se poate deplasa la începutul jocului:

Jucătorii vor asambla unul pentru celălalt aceste piese și le vor așeza conform unei diagrame precise pe tabla de joc.

Schepsisul e că fiecare jucător va putea vedea numai spatele propriilor piese neavând nicio informație despre cum se pot deplasa acestea, în schimb vede fața tuturor pieselor adversarului. Eu fiind jucătorul roșu, aceasta este perspectiva mea asupra tablei de joc:

Cum îmi mișc atunci piesele dacă habar nu am cum se pot acestea mișca?? E simplu, pun mâna pe ea o mișc un număr de spații oarecare într-o direcție și îmi întreb adversarul: “Pot să mă mișc așa?” și el îmi va spune dacă piesa respectivă a făcut o mișcare legală sau nu.

Pentru că am 13 piese în partea mea de tablă și nu am nicio șansă să țin minte toate răspunsurile adversarului meu, am la dispoziție un excelent tablou pe care pot marca mișcările posibile și imposibile, atât ale mele cât și ale lui:

Ambele tablouri sunt deghizate sub forma unor mape cu însemnele celor 2 super-puteri implicate în Războiul Rece. Un detaliu care dă multă savoare mersului jocului, cei doi jucători simțindu-se ca niște strategi de elită ai armatei, studiind câmpul de luptă și pregătindu-se să lanseze atacuri și contraatacuri asupra unui dușman de moarte.

Scopul jocului este capturarea unei serviete cu documente secrete – care inițial e așezată în mijlocul tablei de joc – și apoi transportarea ei pe ultima linie a frontului inamic.

Ca la șah, piesele se vor elimina una pe alta dacă ajung pe același spațiu. Spre deosebire de șah însă,  în fiecară tabără e infiltrat un agent dublu, adică o piesă care nu are un set predefinit de mișcări asignat, ci se va mișca așa cum decide adversarul. Aceasta va da mari bătăi de cap dar, odată descoperită, va putea fi eliminată din joc… exact așa cum li se întâmplă în filme agenților fără scrupule.

Ating la final un aspect mai sensibil, și anume prețul. Pentru că nu este unul mic, nu vă pot recomanda jocul cu ușurință. Pot numai să vă spun că este pe deplin justificat atât de calitatea excepțională a componentelor, cât și de nenumăratele ore de distracție și muncă asiduă de spionaj și contraspionaj care vă sunt garantate.

Un joc excelent și încă un MUST HAVE pe lista mea.

Un titlu care poate fi adus la comandă de către Regina și Nebunul, ia plasați o comandă până nu vă trădează agentul dublu infiltrat!

Sursă foto: BoardGameGeek

Mai citește și:

2 Comments

  1. suf

    Sahul in care nu stii cu ce piese joci, dar stii cu ce joaca adversarul. Spionaj si deruta. Abstractul preferat.

    • Eh, cum sa nu stii cu ce joci? Stii… cate ceva… suficient cat sa te misti pe plansa… si sa te enervezi si sa te simti handicapat de nestiinta. :))

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.