Despre categorii de jocuri – partea 7 din 7: economice

Categoria jocurilor economice sau a jocurilor de management de resurse este categoria mea preferată. Din 1826 de când a apărut jocul cu numele extrem de inspirat “Wallis’s Picturesque Round Game of the Produce and Manufactures of the Counties of England and Wales” și până în 2015, jocurile economice au evoluat ajungând la un nivel de complexitate și rafinament care poate fi caracterizat simplu în două cuvinte: îmi place.

Dar nu toate jocurile economice sunt complexe. De fapt, majoritatea rămân la un nivel de dificultate mic înspre mediu, cu limita inferioară la nivelul lui For Sale și cea superioară pe la Puerto Rico. Jocurile de complexitate ridicată sunt puține și greu de făcut bine – iar publicul care le gustă e unul de nișă.

Să marcăm niște puncte istorice mai întâi:

  • În 1933 apare Monopoly urmat de sute de variații în următorii 80 ani.
  • În 1962 apare Acquire și este primul joc de stock holding care atrage atenția publicului mainstream asupra mecanicii – deși era deja utilizată de vreo 50 ani, bursa fiind o temă destul de populară în prima jumătate a secolului trecut.
  • Jocuri cu temă “capitalistă” apar în continuare fără să facă valuri: Venture (1969), Executive Decision (1971), Hotel Tycoon și Crude: The Oil Game (1974), Pay Day (1975), Rail Baron (1977).
  • Civilization apare în 1980, Empire Builder în 1982, Conquest of the Empire în 1984.
  • Iar 1986 schimbă complet direcția în care o iau jocurile cu două apariții de temelie: Die Macher (care a pus bazele jocurilor Euro complexe) și 1830: Railways & Robber Barons (care a dus la popularizarea seriei 18xx, deși 1829 apăruse cu 12 ani înainte).
  • Mai rămân de menționat Merchant of Venus în 1988, Eurorails în 1990, Silverton în 1991, Modern Art în 1992, iar restul deja ține de ”epoca modernă”.

Datorită numărului mare de titluri din această categorie, analizele tind să devină destul de complexe. O să încerc să nu mă arunc în prea multe direcții pentru a nu deveni plictisitor sau prea concentrat pe detalii.

Din punct de vedere al apartenenței la unui din domeniile BGG avem așa:

  • Aproape niciun abstract.
  • Prea puține wargames și poate neinteresante (de exemplu, seria Axis & Allies).
  • Câteva jocuri de familie ce nu necesită efort mental deosebit, dar implică management de resurse: Splendor, For Sale, Yspahan, Biblios, Finca, Airlines Europe, Cargo Noir, Firenze.
  • Niște tematice destul de interesante: Lords of Vegas, Bootleggers, Merchant of Venus, High Frontier, City of Remnants, Colonial: Europe’s Empires Overseas.
  • Și puzderie de jocuri de strategie.

Din punct de vedere al apartenenței la încă o categorie, putem discuta despre trei mari grupuri:

  • City builders: Belfort, Carson City, Caylus, Glen More, Homesteaders, Keyflower, London, Ora et Labora, Puerto Rico, Suburbia, Glory to Rome, Bruges, Glass Road, The Palaces of Carrara și multe altele.
  • Civ builders: Through the Ages, Terra Mystica, The Great Zimbabwe, Race for the Galaxy, Madeira, Imperial Settlers, Antiquity, Tzolk’in, Nations, Clash of Cultures, etc.
  • Industrie și producție: Automobile, Brass, CO2, Fields of Arle, Ground Floor, Indonesia, Le Havre, Power Grid, Prêt-à-Porter, Shipyard, The Manhattan Project, Vinhos, Wealth of Nations și așa mai departe.

Dacă ar fi să încercăm să găsim teme interesante ori mecanici deosebite, există câteva titluri care merită toată atenția:

  • The Great Zimbabwe: zei cu puteri speciale, transport ingenios de bunuri.
  • Prêt-à-Porter: fashion design.
  • Planet Steam: steam punk.
  • Vanuatu: selecția acțiunilor foarte agresivă.
  • Indonesia: producție și transport într-un cadru unic.
  • Die Macher: luptă politică între partide.
  • Dungeon Lords: un fel de Dungeon Keeper, dar nu chiar.
  • Tzolk’in: the gears.
  • Vinhos: tot ce ține de producția vinului, de la struguri, butoaie și beciuri, până la degustători și conturi bancare.

Dacă e să ne uităm la mecanici, cele mai des utilizate sunt worker placement și hand management, urmate de tile placement, set collection, card drafting și licitații. Ceva mai puțin folosite sunt area control, commodity speculation, stock holding și variable phase order.

Jocurile economice sunt considerate uneori jocuri seci, fără temă, fără nimic incitant. Putem să le privim în acest fel sau putem să considerăm că mecanicile și motorul economic sunt mai interesante decât tema abordată sau decât cantitatea de plastic inclusă. Miniaturi nu există de obicei, iar cei care doresc eye candy trebuie să se mulțumească cu piese din lemn de diverse forme (animale, vegetale, resurse) sau să admire ilustrațiile care sunt de multe ori foarte reușite. Zarurile apar destul de rar pentru că jocurile economice sunt în marea majoritate skill based: jucătorii încep de pe poziții similare sau identice și încearcă să maximizeze oportunitățile oferite prin selecția celor mai bune acțiuni la momentul respectiv. Există câteva jocuri care se folosesc în mod intensiv de zaruri, dar părerea mea e că prea puține au reușit o implementare bună – mai exact, acolo unde zarurile se rostogolesc înainte de a lua o decizie, nu pentru a rezolva o situație: La Granja, Yspahan, Madeira, Panamax, Tinner’s Trail.

De unde vine atunci atracția pentru jocurile economice? Poate acel engine building sau management-ul resurselor să declanșeze senzații mai puternice decât o campanie de război sau o luptă epică sau dezvăluirea unui eveniment cu efecte majore? Pentru mine, evident că da. Îmi place să jonglez cu resurse limitate, să lupt pentru ordinea în tură, să planific în avans și să am cât mai puține variabile în joc. Îmi place să-mi fie greu când trebuie să iau o decizie ori să am 5 opțiuni la un moment dat, toate aparent la fel de bune. Îmi place să-mi “ung” motorul, să-i fac tuning și să-l văd cum merge bine atunci când are de tras la deal.

Există oare jocuri economice care să nu-mi fi plăcut? Sigur că da. Nu am putut să dau notă bună (minim 7) unor titluri foarte cunoscute precum Power Grid (prea multe licitaţii ce nu implică toţi jucătorii), Shogun (mecanica turnului de cuburi duce la rezultate foarte imprevizibile), Troyes, Nations (prea mult ca Through the Ages, prea puţin ca un joc bun), Saint Petersburg, Splendor (there’s no game here), High Frontier, Archipelago, Bruges (nu se poate planifica nimic pe termen lung), Glass Road (prea dependent de acţiunile celorlalţi), Last Will şi alte vreo 20 de titluri mai puţin cunoscute.

Iată, deci, care sunt cele mai bune jocuri economice și de ce – brace yourselves, a long list is coming:

 

Puerto Rico (2002) de preferat Limited Anniversary Edition din 2011

  • Pentru că este jocul ce a popularizat variable phase order.
  • Și a fost sursă majoră de inspirație pentru William Attia în crearea lui Caylus.
  • Respectiv pentru Thomas Lehmann și Race for the Galaxy.

 

Agricola (2007)

  • Pentru că e unul din cele mai dure worker placement.
  • Pentru că simți tensiunea hrănirii familiei.
  • Pentru că deciziile grele sunt completate de un element spațial pe tabla proprie.

 

Race for the Galaxy (2007)

  • Pentru hand management foarte bine implementat.
  • Pentru rejucabilitate și expandabilitate.

 

Caylus (2005)

  • Pentru că este primul joc reprezentativ pentru worker placement.
  • Pentru că jucătorii decid dacă gameplay-ul va fi relaxat sau agresiv.
  • Pentru că interacțiunea este destul de mare pentru un Euro.

 

San Juan (2004) de preferat Second Edition din 2014.

  • Pentru că adaugă hand management lui Puerto Rico.
  • Pentru că oferă o alternativă simplificată la Race for the Galaxy.
  • Pentru că e accesibil începătorilor fără a-i plictisi.

 

Terra Mystica (2012)

  • Pentru variabilitatea raselor.
  • Pentru importanța fiecărei decizii ce trebuie luată.

 

Acquire (1962) de preferat ediția Avalon Hill din 1999

  • Pentru că oferă un mod simplu de a învăța despre stock holding.

 

Through the Ages: A Story of Civilization (2006)

  • Pentru că este cel mai bun civ builder.
  • Pentru că abstractizează foarte bine conceptul de civilizație în dezvoltare și elimină nevoia unei planșe, a explorării sau a deplasării în spațiu.

 

Tzolk’in: The Mayan Calendar (2012)

  • Pentru originalitatea mecanismului cu roți.
  • Pentru gameplay.

 

Glory to Rome (2005) de preferat ediția Black Box din 2012

  • Pentru modul genial în care pot fi utilizate cărțile în 4 feluri.

 

Suburbia (2012)

  • Pentru că simți că planifici și construiești un oraș.
  • Pentru că ai bonus la bonusul care îți dă bonus.

 

Caverna: The Cave Farmers (2013)

  • Pentru că e similar cu Agricola, dar mult mai accesibil.

 

Brass (2007)

  • Pentru hand management.
  • Pentru cele două epoci aproape independente.
  • Pentru că acțiunile trebuie executate la momentul oportun cu maxim de eficiemță.

 

Keyflower (2012)

  • Pentru modul inovator de folosire a licitațiilor.

 

Navegador (2010)

  • Pentru un rondel bine gândit ce favorizează strategii diverse.

 

Istanbul (2014)

  • Pentru mecanica unică de selecție a acțiunilor.
  • Pentru că necesită planificare riguroasă, deși are reguli simple.

 

Imperial Settlers (2014)

  • Pentru fluiditatea cu care curge gameplay-ul.
  • Pentru importanța acordată hand management-ului.
  • Pentru facțiunile ce se joacă foarte diferit.

 

Concordia (2013)

  • Pentru că oferă un nou mod de a face deck building.

 

The Manhattan Project (2012)

  • Pentru că fabrici bombe atomice din plutoniu și uraniu.
  • Pentru că recuperarea muncitorilor e o acțiune ce trebuie executată și momentul ales e foarte important.

 

Automobile (2009)

  • Pentru că simulează foarte bine evoluția producției de mașini și fluctuațiile pieței.

 

Kanban: Automotive Revolution (2014)

  • Pentru că intră foarte adânc în detaliile proceselor de producție industriale.
  • Pentru folosirea unui manager neutru care dă ritm și tensiune jocului.

 

Die Macher (1986)

  • Pentru tema unică.
  • Pentru lupta strânsă între jucători.

 

Imperial 2030 (2009) sau originalul, după gust

  • Pentru că simulează foarte bine lipsa de scrupule a capitalis(m/t)ului.

 

La Granja (2014)

  • Pentru că reușește să combine elemente din mai multe jocuri pentru a crea ceva nou.
  • Pentru deciziile legate de hand management.

 

Vinhos (2010)

  • Pentru că e cel mai bun joc despre vin și procesele conexe: producție, vânzare, stocare, degustare.

 

Rokoko (2013)

  • Pentru că aduce încă un twist în deck building.

 

Indonesia (2005)

  • Pentru contextul economic deosebit: producție și transport de resurse într-un spațiu destul de limitat.

 

CO2 (2012)

  • Pentru tema abordată: poluarea și efectele ei.

 

Vanuatu (2012)

  • Pentru agresivitatea mecanismului de selecție a acțiunilor.

 

Planet Steam (2008) de preferat prima ediție

  • Pentru componente.
  • Pentru gameplay strâns și agresiv.

 

Madeira (2013)

  • Pentru transformarea contextului istoric și geografic într-o temă bună.

 

Prêt-à-Porter (2010)

  • Pentru tema deosebită: producție de articole vestimentare și participarea la prezentări de modă.

 

The Great Zimbabwe (2012)

  • Pentru unicitatea sistemului de transport de bunuri și utilizare a lor.
  • Pentru variabilitatea condițiilor de câștig în funcție de alegerile jucătorilor.

 

Florenza (2010) de preferat a doua ediție din 2014

  • Pentru buna folosire a contextului istoric.
  • Pentru încorporarea personajelor celebre ale vremii.

 

Alte jocuri pe care vi le recomand: Arkwright, Archon: Glory and Machination, Yunnan, Cacao, New Amsterdam, Edo, The New Era, Fields of Arle, Ground Floor, Drum Roll, Panamax, The Princes of Machu Picchu, Wealth of Nations, The Palaces of Carrara, Bruxelles 1893, Antiquity, Age of Industry, Shipyard, Hamburgum, Homesteaders, 1830: Railways & Robber Barons, Tinner’s Trail, Container, Spyrium, Belfort, Carson City, London, Biblios, Glen More, Vikings, At the Gates of Loyang, Ora et Labora, Age of Steam, Yspahan, Amun-Re, Steam, In the Year of the Dragon, Goa, Notre Dame, Dungeon Lords, Modern Art, Le Havre.

Mai e cineva îndrăgostit de economice?

Mai citește și:

Leave a Comment