Despre cele mai bune jocuri și expansiuni din 2017, înainte de Essen

Dacă îți plac boardgames și ești constant în căutare de noutăți, probabil că împarți anul în două astfel de “jumătăți”:

Iar dacă ești conștient de distribuția lansărilor de boardgames de-a lungul unui an, probabil ai în minte această imagine:

Cei care sunt într-adevăr cunoscători știu că prima bară a graficului e de fapt alcătuită din alte bare mai mici:

Evident, am făcut peste tot puțin stretching de dragul vizualizării – respectiv am fost puțin răutăcios cu referința la Kickstarter. Dar m-am ars, așa că am dreptul. :)

Realitatea e că marea majoritate a jocurilor noi se publică în ultimele 2-3 luni în fiecare an. În restul anului ne mulțumim cu “firimiturile” de la masa lui King Meeple și jucăm ce mai avem pus deoparte din anii trecuți. Din fericire, calitatea jocurilor lansate nu e ciclică precum cantitatea, așa că în fiecare an, înainte să începem să ne îndopăm cu bunătăți de la Essen, putem să elogiem câteva apariții remarcabile din primele 10 luni.

Anachrony – Mindclash Games

Acest publisher se distinge prin temele deosebite: în Trickerion (2015) suntem artiști ce fac spectacole de magie, în Cerebria (2018) suntem laturi opuse ale personalității umane ce luptă pentru supremație în creier, iar în Anachrony suntem facțiuni ce au supraviețuit unei catastrofe globale și încearcă să reconstruiască ce se mai poate înainte ca un asteroid să lovească pământul (spoiler: din nou).

La prima vedere, avem un worker placement bazat pe banalul clișeu “adună resurse, construiește ceva, generează VPs”. Dar dacă privim dincolo de aparențe, o să vedem multe elemente ce-l separă de turma de worker placements generice:

  • Cele 4 facțiuni au abilități diferite și lideri cu puteri speciale.
  • Există un element de time travel ce permite obținerea de resurse din viitor – cu angajarea obligației de a le plăti la un moment dat.
  • Pe la jumătatea jocului are loc impactul meteoritului și planșa centrală devine tot mai greu accesibilă.

Echipa de la Mindclash face totul foarte bine. Ilustrațiile se potrivesc mănușă cu tema, elementele de graphic design sunt intuitive, mecanicile sunt ușor de asimilat și generează un gameplay plin de tensiune. Cutia enormă e plină de piese bine realizate, de la cartoanele groase și piesele translucide de plastic, până la miniaturile deosebite. Singurele lucruri pe care le pot reproșa sunt legate de structura fiecărei runde – am impresia că faci mai multă muncă de planificare decât e nevoie, dar cred că se poate rezolva cu house rules – și de fiddliness – la fiecare acțiune jonglezi cu multe piese de diverse tipuri, iar setup și strânsul jocului durează destul de mult.

 

Codenames Duet – Czech Games Edition

Versiunea pentru 2 jucători din Codenames (2015) “vanilla” nu e grozavă. Poate fi jucată ca un exercițiu de cooperare și comunicare, dar nu strălucește. Jocul nou, însă, e foarte bun. Fiecare jucător se uită la aceeași carte cu indicii ce are pe față-verso simbolizate cărțile spion, cărțile neutre și cărțile asasin. Dichisul e că fiecare jucător vede câte 9 cărți verzi (dar numai 3 sunt comune), 13 cărți neutre (7 sunt comune) și 3 cărți asasin (doar 1 e comun) și astfel trebuie să dea cele mai bune indicii pentru a termina jocul înainte să se termine timpul. Jocul nu conține o clepsidră, ci fiecare tură se termină atunci când o carte neutră a fost indicată sau jucătorul nu mai vrea să ghicească pe baza indiciului.

Dacă vă plac jocurile cooperative, atunci acesta e obligatoriu de adăugat în colecție. Dacă nu vă plac, însă vă dați în vânt după Codenames, atunci e tot obligatoriu de cumpărat – pentru că poate fi folosit drept expansiune la jocul original, cele 200 cărți cu 2 fețe pot fi amestecate între Codenames și Codenames Duet după bunul plac.

Pentru comandă, click aici.

 

 

Dice Forge – Libellud

La prima vedere nu i-aș fi dat acestui joc șanse să-mi rămână în colecție, pentru că mecanicile și deciziile sunt extrem de simple: rostogolești zarurile, aduni niște resurse, cheltui resursele pentru abilități, VPs sau alte fețe de zaruri. Da, alte fețe de zaruri.

Acesta este elementul de noutate și marea atracție. Pe parcursul jocului, fiecare zar evoluează de la o rundă la alta, devine tot mai “bănos” și rostogolirea lui oferă tot mai multe satisfacții – sau dezamăgiri, pentru că e vorba de hazard și se știe că majoritatea dintre noi spunem de obicei “dice hate me”.

Regulile sunt simple, ilustrațiile frumoase, durata unei partide e pe măsura nivelului de complexitate. Mi-aș dori ca în viitor acest gimmick de dice crafting să devină mecanică centrală într-un joc de complexitate mai mare – așa cum e folosit deck building în Mage Knight (2011) sau card drafting în Terraforming Mars (2016).

Pentru comandă, click aici.

 

 

Haspelknecht: The Ruhr Valley – Quined Games

Haspelknecht e unul din cele mai bune jocuri din 2015 și n-aș zice că avea neapărat nevoie de o expansiune. Conținutul jocului de bază e suficient pentru a garanta rejucabilitatea, dar expansiunea vine cu 3 module noi ce pot fi adăugate independent sau simultan:

  1. Tiles ce pot fi adăugate la tabloul de developments crescându-i complexitatea și variabilitatea – sau le pot înlocui pe cele existente pentru a păstra layout-ul original.
  2. Tiles negre care se adaugă de asemenea în tabloul de developments, deosebirea e că un singur jucător poate revendica fiecare tile de acest tip (celelalte pot fi construite de fiecare jucător).
  3. O mină mai lungă ce are nevoie de oțel (o nouă resursă) pentru a fi consolidată și care lungește durata jocului cu încă o rundă.

Pentru comandă, click aici.

 

 

LYNGK – HUCH!

În 2014 HUCH! a început discuțiile cu Kris Burm pentru retipărirea jocurilor din proiectul GIPF, serie ce a început în 1997 cu jocul ce dă numele proiectului și s-a încheiat în 2007 cu TZAAR. Jocurile trecuseră pe la mai mulți publishers între timp și multe erau out of print, așa că reeditarea seriei era imperativă.

Rând pe rând, cele 6 jocuri au fost re-lansate pe piață în 2016 și 2017, iar la final a fost prezentat și LYNGK, un joc ce omagiază celelalte 6 titluri prin culorile pieselor și mecanica de joc, dar are o personalitate proprie foarte pregnantă.

Pentru comandă, click aici.

 

 

Santorini – Roxley Games

Am jucat prima dată Santorini acum 5 ani folosind o improvizație alcătuită din piese “furate” din alte jocuri: meeples pentru constructori, niște discuri pentru acoperișuri, respectiv tiles din Qwirkle (2006) pentru clădiri. Jocul se găsea doar în variant print-and-play și tocmai vizitasem insula grecească, așa că am fost curios să văd cum merge. Mi-a plăcut, dar îi lipsea ceva. Acel “ceva” a fost adus de Roxley 5 ani mai târziu când a decis să preia jocul spre publicare și a realizat poate cele mai reușite piese din plastic ce au fost incluse într-un joc abstract vreodată.

Jocul  e simplu și scurt, agresiv și scalabil în funcție de skill. Dacă joci cu cineva mai experimentat, poți să primești o abilitate one time care să balanseze sorții de izbândă. Iar dacă joci cu cineva la fel de bun ca tine, alege unul din zeii cu puteri speciale și înfruntă-te cu alt zeu la fel de puternic.

Deși versiunea nouă a jocului include opțiuni pentru 3 și 4 jucători, cred că Santorini e un abstract ce se joacă optim în 2 jucători.

Pentru comandă, click aici.

 

 

Terraforming Mars: Hellas & Elysium – Stronghold Games

Când un joc se vinde imediat atunci când este tipărit și retipărit și re-retipărit, e semn clar că piața dorește expansiuni.

Prima expansiune pentru cel mai bun joc din 2016 aduce o planșă nouă cu două fețe ce prezintă alte zone de colonizat pe Marte. Fiecare față are o altă dinamică și un set unic de milestones și achievements. Astfel că strategiile din jocul de bază încep să se schimbe, iar corporațiile ce funcționau într-un fel anume se văd nevoite să se adapteze noilor condiții.

Un must have dacă vă place Terraforming Mars.

Pentru comandă, click aici.

 

 

Yamatai – Days of Wonder

Până la apariția lui Five Tribes (2014) http://www.regatuljocurilor.ro/index.php?main_page=advanced_search_result&search_in_description=0&keyword=five+tribes&x=0&y=0 nu eram foarte curios despre noile titluri anunțate de Days of Wonder. Jocurile lor sunt destinate în principal familiilor, jucătorilor ocazionali sau celor care au nevoie de inițiere în boardgames – dar Five Tribes a împins lucrurile înspre zona de dificultate medie, un joc foarte brainy ce nu e destinat familiilor fără ambiții belicoase.

Yamatai continuă acest trend, fiind un joc de dificultate medie, cu ture ce au nevoie de analiză și planificare. Days of Wonder ne răsfață și de această dată cu ilustrații frumoase și tematice, piese deosebite, player aids folositoare și un insert de plastic reușit.

Pentru comandă, click aici.

 

 

Yokohama – Tasty Minstrel Games

Se pot trage oarecare paralele între Istanbul (2014) și Yokohama, dar n-aș putea zice că dacă îți place unul, îți va plăcea și celălalt (mie îmi plac ambele…).

Istanbul e o cursă, Yokohama e un joc economic pe VPs. În Istanbul lași câte un “om” pe fiecare tile pe care te miști și apoi execuți acțiunea, în Yokohama mai întâi presari “oameni” pe tiles, apoi decizi unde vrei să ajungi ca să execuți o acțiune. Istanbul e mai degrabă tactic și fiecare tură trebuie gândită independent, în Yokohama trebuie să gândești strategic pe termen lung și să-ți pregătești terenul cu multe ture înainte.

Ambele jocuri au însă un tablou de tiles, posibilitatea de a obține avantaje tehnologice și mai multe strategii înspre victorie. Dacă îți plac jocurile economice, sigur te vei simți ca acasă în Yokohama. Iar de îți place să explorezi strategii, modalități de a-ți încurca adversarii ori posibilități de a beneficia de pe urma acțiunilor lor, musai trebuie să-i dai o șansă.

Singurul lucru care nu îl recomandă în acest moment este disponibilitatea redusă, dar sper ca acest lucru să se remedieze curând.

 

The Reprints

Conform legii lui Tom Vasel, dacă un joc e suficient de bun și piața nu e inundată de exemplare second hand, cineva se va gândi să-l retipărească – eventual într-o versiune îmbunătățită. În 2017, spre bucuria noastră, s-au retipărit următoarele:

Notre Dame și In the Year of the Dragon – edițiile aniversare de 10 ani.

Seria GIPF, pe care am amintit-o mai sus: DVONN, TZAAR, ZERTZ, PUNCT, YINSH. Iar HUCH! a preluat și drepturile pentru Torres, un alt joc abstract ce nu s-a mai retipărit de 10 ani.

Sherlock Holmes Consulting Detective: Jack the Ripper & West End Adventures (what a mouthful of a game title!)

Și alte câteva jocuri: Antiquity, Hannibal & Hamilcar, Colosseum, 1960: The Making of the President, Le Havre.

 

Asta e tot.

Aș vrea să știu ce v-a fascinat din aparițiile lui 2017 până acum. Și, mai ales, de ce.

Vă mulțumesc!

Cheers!

 

PS: Aș fi putut să las articolul așa cum e, dar am decis să-mi scarpin o mâncărime și să întreb internetul care crede el că sunt cele mai interesante jocuri lansate în 2017. Iar internetul a fost partial de acord cu alegerile mele, dar a mai zis câteva lucruri.

De-ți plac cooperativele epice, nu ai cum să dai greș cu Gloomhaven sau 7th Continent. În zona de cooperative mai lejere ai Magic Maze, iar dacă urci puțin ștacheta există This War of Mine.

Dacă ești atras de jocuri cu reguli simple, s-ar putea să-ți placă Century: Spice Road (eu am ales să aștept să apară Golem Edition), Sagrada sau Bärenpark.

Iar dacă te atrag tematicele, cercetează despre Near & Far, Massive Darkness ori Runewars Miniatures Game.

Și nu uita că Twilight Imperium a ajuns la cea de-a patra ediție și se poate precomanda.

Mai citește și:

Leave a Comment