Despre inserts și organizers – de la carton și plastic la lemn

Dau jos folia de pe cutie, admir ilustrația frontală și scot repede capacul. Petrec câteva secunde inhalând mirosul de cerneală proaspătă și zâmbesc.

Scot punchboards, fac punch pieselor de carton, sortez piesele jucătorilor în pungi separate pe culori. Pun sleeves pe cărți, citesc manualul, admir piesele din lemn.

Apoi strâng de pe jos folia de plastic, ce a mai rămas din punchboards și, cu strângere de inimă, arunc și insert-ul la gunoi.

Sună familiar?

De ce trebuie să fie așa?! De ce din 10 jocuri desfăcute, 7 nu au un insert ce poate fi folosit? De ce nu pot publisher-ii să se gândească câteva minute înainte de a arunca în cutie o bucată complet inutilă de carton sau plastic?

Haideți să analizăm în detaliu această piesă ignorată de mulți, hulită de unii și venerată în prea puține cazuri. Orice sentimente am avea, e poate componenta unui joc pe care o trecem cel mai ușor cu vederea. Dar nu ar trebui să fie așa.

 

De-a lungul timpului, insert-ul a avut în principal rolul de a ține componentele grupate în cutie astfel încât să ajungă în stare cât mai bună la jucător. Pentru asta e suficientă o bucată de carton subțire îndoită la capete, de cele mai multe ori fără nicio ilustrație, care ține laolaltă piesele de lemn și cărțile de joc și peste care se odihnește planșa și punchboards.

Dar timpul trece și inovațiile tehnologice ne fac tot mai pretențioși. Prețurile jocurilor sunt tot mai mari, ar trebui să primim conținut pe măsură. Pentru unele componente, progresul e evident: miniaturile sunt mai detaliate, cărțile folosesc card stock de bună calitate, piesele de lemn sunt personalizate. Dar încă nu se acordă suficientă atenție insert-ului.

Să luăm la bani mărunți cele câteva trend-uri pe care le-am sesizat de-a lungul timpului, iar apoi să încercăm să ne dăm seama încotro se îndreaptă lucrurile.

 

Bucata subțire de carton alb (sau colorat, whatever)

Cum ziceam mai sus, o lungă perioadă de timp rolul insert-ului a fost limitat la prevenirea accidentelor în timpul transportului.

Cum costurile de producție sunt infime, întâlnim în continuare în jocurile moderne acea insipidă bucată de carton, producători de renume precum Pegasus, What’s Your Game, HUCH, Mayfair, Lookout sau Rio Grande încă o folosesc cu nonșalanță în jocuri ce costă 200+ lei și se tipăresc în zeci de mii de exemplare.

 

Unii publishers consideră de multe ori că e complicat să-ți bați capul cu acea bucată de carton – sau între timp au devenit conștienți că oricum va sfârși la gunoi – așă că nici nu mai catadicsesc să o includă în cutie. S-ar putea să existe și rațiuni practice – de exemplu, sunt multe componente și nu mai e loc pentru un insert – dar, în acest caz, poate ar fi mai practică o cutie potrivită ca dimensiune, nu una umflată cu componente.

Iată cum arată Castles of Mad King Ludwig (2014) de la Bezier Games:

 

The Colonists (2016) de la Mayfair Games:

 

Sau Trickerion: Legends of Illusion (2015) de la Mindclash Games:

 

Alți producători încearcă să “îndulcească” aparențele folosind un insert tot de proastă calitate, dar cu o ilustrație – The Pursuit of Hapiness (2015) de la Artipia Games – care bineînțeles că cedează înainte de a ajunge la cumpărătorul final:

 

Bucata mai groasă de carton alb (sau colorat)

Poate cele mai utile inserts de carton alb sunt cele incluse the Tasty Minstrel Games în cutiile jocurilor. Sunt solide, de cele mai multe ori au două compartimente, prezintă o oarecare utilitate și nu prea îți vine să le arunci din prima.

Dau ca exemplu Eminent Domain (2011):

 

Și Yokohama (2017) – chiar ediția deluxe folosește tot un insert de carton!

 

Iar poate cele mai inutile inserts de carton sunt cele folosite de Fantasy Flight Games în CCGs (celebrele “tranșee”), dar nu numai – pentru că le-am văzut și în coffin boxes și în multe alte jocuri. Oricât de prost gândite ar fi, trebuie să recunosc că grafica e de multe ori atractivă… ce păcat!

Android Netrunner (2012):

 

Arkham Horror: The Card Game (2016):

 

Același model a fost preluat și de Portal Games pentru Imperial Settlers (2014):

 

Sau de Rio Grande – Race for the Galaxy (2007):

 

E ca și cum aceste cutii 80% goale ne spun: “Brace yourselves, expansions are coming”.

Și mare dreptate au.

 

Insert-ul de carton semi-funcțional

La un moment dat, producătorii germani și-au dat seama că se poate realiza ceva frumos și (semi-)util dacă îți pui mintea la contribuție. Queen Games a folosit o perioadă destul de lungă inserts din carton solid, frumos illustrate, compartimentate destul de ok:

Fresco (2010):

 

Lancaster (2011):

 

Escape: The Curse of the Temple (2012):

 

Apoi Hans im Gluck a preluat ideea și a dus-o mai departe, împărțind spațiul cutiei în sferturi:

Hawaii (2011):

 

Russian Railroads (2013)

 

The Voyages of Marco Polo (2015):

 

Avantajul acestui tip de insert este că ține piesele laolaltă destul de bine. Dezavantajul este că unele piese mai mari nu încap în acele compartimente și trebuie să le găsim loc deasupra planșei.

 

Insert-ul generic de plastic

În momentul în care piața germană de boardgames a explodat la finalul anilor ’90, două lucruri majore s-au întâmplat pe linia de producție a jocurilor:

  • A început să se acorde tot mai multă atenție insert-ului și să se personalizeze soluțiile pentru best-sellers – vezi paragraful următor;
  • Pentru a reduce costurile de producție au început să se folosească inserts de plastic generice, soluții de tipul one size fits all.

În unele cazuri piesele jocurilor s-au înțeles bine cu aceste compartimente generice, dar în alte cazuri apare o discordanță flagrantă – de multe ori am rămas cu piesele în mână neștiind cum să le pun înapoi în cutie. Apoi am aruncat bucata mizerabilă de plastic și viața a fost mai frumoasă.

Seriile de jocuri “Alea big box” și “Alea medium box” (publicate în parteneriat cu Ravensburger și Rio Grande) sunt poate cele mai cunoscute exemple.

Puerto Rico (2002) face pereche cu Castles of Burgundy (2011):

 

Notre Dame (2007) îl are partener pe Macao (2009):

 

Glen More (2010) pare fratele lui Las Vegas (2012):

 

Iar KOSMOS a preluat modelul și găsim același insert în Blue Moon City (2006) și Helvetia (2011):

 

Evident, nu sunt un mare admirator al acestei soluții. În unele cazuri se întâmplă să fie OK dar, în la fel de multe cazuri, nu. Deci se poate și trebuie să existe ceva mai bun.

 

Insert-ul cool și funcțional

Am ajuns deci la partea juicy, la cele inserts care au făcut istorie prin utilitate și ingeniozitate – și care au contribuit de-a lungul timpului la ridicarea ștachetei și așteptărilor.

Personalizarea a dus însă la un efect nedorit: cum fiecare tip de piesă are locașul ei și se dorește o prezentare cât mai estetică, spațiul din cutie nu mai este utilizat la maxim. Astfel ne confruntăm cu fenomenul “cutii pline cu aer”, bine ilustrat în această listă de pe BGG.

N-aș putea spune cu siguranță care a fost PRIMUL astfel de insert, dar cred că sunt puține exemple mai vechi de 1999, atunci când a apărut Tikal de la Ravensburger:

 

De atunci rotițele schimbării au început să se învârtă tot mai repede și soluții tot mai bune au fost incluse în cutiile jocurilor. Iată câteva din cele mai interesante “realizări”, ordonate cronologic:

Ticket to Ride (2004) – Days of Wonder:

 

Colosseum (2007) – Days of Wonder:

 

Jamaica (2007) – Asmodee:

 

Small World (2009) – Days of Wonder:

 

Alhambra: Big Box (2009) – Queen Games:

 

Jaipur (2009) – Asmodee:

 

Earth Reborn (2010) – Ludically:

 

Forbidden Island (2010) – Gamewright:

 

Tikal II (2010) – Ravensburger:

 

Takenoko (2011) – Matagot:

 

Dungeons & Dragons: Conquest of Nerath Board Game (2011) – Wizards of the Coast:

 

Seasons (2012) – Libellud:

 

Lords of Waterdeep (2012) – Wizards of the Coast:

 

Forbidden Desert (2013) – Gamewright:

 

Francis Drake (2013) – Eagle-Gryphon Games: cred că acesta e primul insert cu capac, deci cutia se poate stoca în orice poziție fără a se răsturna componentele. Capacul apare ulterior în mai multe jocuri publicate de EGG, dar numai în gama superioară de preț (75 EUR sau mai mult).

 

Five Tribes (2014) – Days of Wonder:

 

Splendor (2014) – Space Cowboys:

 

Elysium (2015) – Space Cowboys:

 

Black Fleet (2014) – Asmodee:

 

Cacao (2015) – Abacus Spiele:

 

The Gallerist (2015) – Eagle-Gryphon Games.

 

Vinhos Deluxe Edition (2016) – Eagle-Gryphon Games

 

Dice Forge (2017) – Libellud:

 

Lisboa (2017) – Eagle-Gryphon Games

 

Pozele nu reflectă întotdeauna fidel realitatea, dar putem observa că odată cu trecerea anilor plasticul a devenit mai gros, compartimentele mai prietenoase cu cărțile sleeved și începe să se pună accent pe modularitate. Viitorul nu poate fi decât mai bun! Cel puțin, așa sper…

 

Worst inserts EVER

Una caldă, una rece… hai să trecem rapid în revistă cele mai slab realizate inserts din ultimii ani de unii dintre cei mai mari publishers de pe piață – iar pentru asta nu e nevoie să căutăm mai devreme de 2005.

Lord of the Rings: The Confrontation (2005) – Fantasy Flight Games:

 

Thunderstone (2009) – AEG. E clar, aici nu s-a gândit nimeni la viitor și posibilitatea de a extinde jocul:

 

Lords of Vegas (2010) – Mayfair Games. Nimeni nu știe dacă zarurile se pun așa sau altfel. Sau cum să distribuim tiles. Ori pentru ce sunt toate compartimentele.

 

Mage Knight Board Game (2011) – WizKids. O cutie prea mică și un insert din plastic slab și prost gândit.

 

Through the Ages: A New Story of Civilization (2015) – Czech Games Edition. Multe compartimente, să fie. Nu e clar pentru ce. Poate vrei să pui câte un cub în fiecare locaș.

 

Insert-ul ca parte din gameplay

Mi-ar fi plăcut să am mai multe de spus la acest capitol, dar din păcate nu am găsit decât 3 exemple de utilizare interesantă a spațiului interior prin transformarea lui în piesă de joc.

În Dixit (2008) de la Asmodee pe insert e și tabla de scor:

 

În Strike (2012) de la Ravensburger insert-ul e dice tray și câmp de “luptă” pentru jucători:

 

Iar în Riff Raff (2012) de la Zoch Verlag cutia și insert-ul se folosesc ca fundație pentru construcția ansamblului:

 

Dacă mai sunt și alte exemple, sunt curios să aflu despre ele.

 

Manufactura

Atunci când soluția default nu te satisface și vrei o rezolvare, ai alternative:

  1. Te pui și încropești singur un insert din carton sau foam board.
  2. Apelezi la soluții third party, cele mai multe destul de costisitoare – dar unele extrem de eficiente și bine realizate (vezi detalii în capitolul următor).

Nu am răbdarea necesară, nici timpul și nici îndemânarea de a încropi o soluție de stocare – deși am făcut una acum vreo 5 ani pentru Thunderstone și încă o folosesc:

 

Dar admir soluțiile ingenioase născocite de oamenii inventivi. Foam core pare să fie materialul preferat de mulți pentru că e ieftin, ușor de tăiat la dimensiunea dorită și ușor de asamblat. Și văd că încep să apară tot mai multe schițe despre cum să organizezi eficient conținutul celor mai populare jocuri.

Iată câteva exemple și un filmuleț unde se discută durabilitatea materialului – deși e vorba de o soluție comercială, se aplică și la hand made:

 

 

The age of game organizers

Oricât de multe progrese am văzut în cei 20 ani supuși analizei, în multe cazuri insert-ul modern încă pică unul din aceste teste – sau chiar pe toate:

  • Apare o extensie (70% failure rate);
  • Pun sleeves pe cărți (80% failure rate);
  • Plasticul e solid si nu se rupe cu ușurință (60% failure rate);
  • Se folosește la maxim spațiul disponibil în cutie (90% failure rate);
  • Decid că vreau să țin cutia pe raft în poziție verticală și piesele nu zboară peste tot (99% failure rate).

Acesta e momentul în care au început să apară (și să aibă success comercial) tot mai multe companii care se ocupă exact cu acest lucru: invenția și producția de game organizers. Chiar și numele sugerează că avem de a face cu mai mult decât un insert, pentru că aceste accesorii sunt gândite până în cele mai mici detalii pentru a asigura:

  • Stocarea în condiții optime a componentelor și poziționarea cutiei în orientarea dorită;
  • Durabilitate;
  • Cărțile cu sleeves se simt la fel de bine ca și cele fără “hăinuțe”;
  • Stocarea extensiilor în cutia jocului de bază;
  • Timpul necesar pentru setup sau strânsul pieselor se reduce drastic – and no more plastic bags!

Majoritatea companiilor din această industrie sunt peste ocean (The Broken Token, Insert Here, Game Trayz, Meeple Realty, etc) și puține dintre ele au distribuție în Europa. Dar cum folosesc de un an produsele Broken Token și Regatul Jocurilor are destul de multe pe stoc, o să vă prezint câteva din soluțiile oferite de ei. E important să menționez din start că astfel de accesorii nu sunt ieftine și necesită muncă de asamblare, dar calitatea este excelentă și sunt foarte mulțumit de ele. Toate aceste organizers sunt din lemn și vor adăuga considerabil în greutate cutiei, so be warned.

Dacă aveți jocuri cu multe cărți care au sleeves și cutia este în format 30 x 30 cm, iată soluția optimă. Eu o folosesc pentru Thunderstone Advance, dar se poate utiliza și la Dominion sau unele LCG (A Game of Thrones, Star Wars, Android: Netrunner, Lord of the Rings, Warhammer Invasion, etc). Dacă jocul nu conține prea multe tokens, “culoarul” din mijloc poate fi și el utilizat pentru cărți – dar aranjate la 90 grade față de celelalte. Iar dacă nu folosiți sleeves, există de asemenea un organizer gândit pentru astfel de nevoi.

 

Am pomenit mai sus de Imperial Settlers și insert-ul în formă de tranșeu. Deși ilustratorii au decorat frumos bucata de carton și chiar au pus un mic easter egg pe una din laterale, tot la gunoi a ajuns și a fost înlocuită de mult mai eficienta soluție de mai jos. Toate extensiile mari și mici intră fără probleme și încă rămâne spațiu. Toate resursele au tăvițe și e o plăcere să așezi jocul pe masă.

 

Caverna e unul din jocurile care vine fără insert și are nevoie de vreo 30 pungi de plastic și minim 10 minute pentru setup. Toate inconvenientele au fost eliminate odată ce am adus jocul în secolul tehnologiei moderne: pungile de plastic au dispărut, setup se face în 3 minute, strângerea jocului e extrem de facilă.

 

Castles of Mad King Ludwig a fost de asemenea menționat anterior, un joc ce vine fără insert și conține multe piese ce trebuie sortate în pungi de plastic. Încă o soluție elegantă de la Broken Token, cu loc pentru extensie asigurat. Fiecare tip de tile are un locșor, cărțile sunt pregătite, banii și tokens sunt la îndemână.

 

Iar dacă te-ai săturat de cuburile care se mișcă tot timpul pe planșele din Terraforming Mars, ai nevoie de o mică doză de pimping de la setul ce include player boards, card & resource trays și piese acrilice (care înlocuiesc cuburile albe). Dezavantajul aici e că extensiile nu mai au loc în cutie, dar cel puțin una dintre ele va veni cu cutie separată, așa că problema e ca și rezolvată – oricum, chiar și fără acest organizer, cutia jocului devine rapid prea mică pentru conținutul în creștere.

 

Asta e tot.

Dacă ați fost încântați sau oripilați de un anume insert, aș vrea să știu numele jocului. Iar dacă folosiți soluții custom pentru a vă organiza componentele mai bine, vreau să văd poze.

Vă mulțumesc!

Cheers!

PS: Game organizers există de fapt pe piață de vreo 8 ani, dar o vreme soluțiile au fost generice (în special suporți pentru cărți, dice towers, trays). Doar în ultimii 2-3 ani au început să apară soluții custom pentru jocuri.

Mai citește și:

Leave a Comment