Essen 2013 – 30 de titluri care merită urmărite – partea întâi

Timpul zboară fie că ne distrăm, fie că nu – sau, cum zicea Kermit, “Time’s fun when you’re having flies”. Şi iată că ajungem din nou în momentul în care trebuie să discutăm puţin despre Essen şi titlurile pe care le voi urmări cu interes în următoarea perioadă.

Nu vreau să fiu pesimist, dar intuiţia îmi spune că pentru iubitorul de jocuri Euro anul prezent nu va fi la fel de bogat şi de interesant precum cel trecut. Anul 2012 mi-a lăsat în colecţie 15 jocuri cu note de 8 şi 9 (deocamdată, cu siguranţă voi mai renunţa la unele din ele în timp), aşa că voi dedica articolul prezent şi pe cel viitor prezentării unui set de 30 de titluri pe care merită să le aveţi pe radar pentru 2013 dacă gusturile voastre au măcar ceva în comun cu ale mele. Nu am găsit o modalitate deşteaptă de la ierarhiza, informaţiile pe care le am la dispoziţie deocamdată sunt insuficiente, aşa că le voi prezenta pe 15 cele mai promiţătoare în ordine alfabetică, iar apoi în aceeaşi ordine pe celelalte 15.

M-aş bucura să văd că Amerigo e la fel de bun ca Bora Bora (joc care îmi place foarte mult şi pe care urmează să-l analizez în curând), dar m-aş declara mulţumit şi dacă se va dovedi măcar mai bun ca Rialto (joc ce nu m-a încântat în mod deosebit). Stefan Feld a decis să publice 4 jocuri în acest an – ediţia în limba engleză a lui Bruges tocmai a fost lansată, celelalte două titluri sunt disponibile de câteva luni – şi e de aşteptat ca măcar jumătate dintre ele să fie foarte bune.

În loc de zaruri, acţiunile se vor selecta prin cuburi ce se aruncă într-un turn identic cu cel care rezolvă luptele în Shogun. Asta înseamnă că unele poate nu vor fi deloc disponibile, iar altele vor apare din belşug. E interesant că planşa de joc e modulară şi are mărime variabilă în funcţie de numărul de jucători. Şi mai e interesant că Queen Games a ales să publice un joc de-al lui Feld, sper că asta înseamnă doar calitate ridicată a componentelor, nu şi dificultate redusă.


Uwe Rosenberg a luat cel mai bun design al său (Agricola) şi l-a plasat în epoca de piatră adăugându-i multe alte interesante modificări: tiles în loc de cărţi, o peşteră lângă petecul de pământ, măgăruşi şi câini în loc de cai.

Eu sper ca aceste schimbări să fie de bun augur şi noul worker placement să ajungă pe locul 1 în top BGG. Dar experienţa avută cu Ora et Labora mă face puţin sceptic şi, de asemenea, mă determină să-mi pun aceeaşi întrebare care stă pe buzele tuturor: cum va fi calitatea componentelor în Caverna: The Cave Farmers?? Şi cât fiddliness aduc noile mecanici?

Mai multe detalii despre joc puteţi citi aici.


Descrierea actuală a lui Coal Baron (Glück Auf în germană) seamănă extrem de mult cu cea a altui joc ce “exploatează” o temă similară, Magnum Sal: extragerea de bogăţii din subteran cu ajutorul minerilor, valorificarea lor prin contracte pentru VPs şi obţinerea de bani pentru a duce activitatea mai departe.

Jocul din 2010 al polonezilor nu mi-a plăcut în mod deosebit, dar revenirea spectaculoasă a lui Kiesling & Kramer anul trecut prin The Palaces of Carrara mă face să cred că mineritul are potenţialul de “a scoate la suprafaţă” un joc bun atunci când încape pe mâna unor designers de calibrul celor 2 germani. Să fie deci noroc bun!


Mac Gerdts a renunţat la rondel în cea mai nouă creaţie a sa, dar nu a renunţat şi la exploatarea temei prezentă în Antike şi Antike Duellum.

Din descrierea iniţială se pare că vor exista oarecare similitudini şi cu The Princes of Machu Picchu atât prin prezenţa cărţilor ce se achiziţionează în timpul jocului şi aduc VPs la final, cât şi prin management-ul celor 5 resurse. Nivelul de complexitate pare să fie însă mult mai mare decât în TPoMP pentru că acele cărţi vor determina şi acţiunile ce pot fi executate în timpul jocului, aşa că deciziile nu vor fi deloc uşor de luat. Aştept cu mare interes acest nou titlu (actualmente Concordia, însă a mai fost cunoscut şi sub numele Oppida: Cities of the Roman Empire sau Roma Caput Mundi) şi sper să devină al patrulea prezent în top 100 pentru Mac Gerdts alături de Imperial, Navegador şi Imperial 2030.

Mai multe detalii aveţi aici şi aici.


Uwe Rosenberg plănuieşte şi el să lanseze mai mult de un singur joc în 2013, iar Glass Road se pare că va fi cel mai accesibil dintre cele două. Premisa e interesantă şi punerea ei în practică sper să aducă surprize plăcute: jucătorii au fiecare câte 15 cărţi/acţiuni ce pot fi selectate şi vor executa numai acţiunea standard dacă în aceeaşi tură cel puţin un alt jucător a ales aceeaşi carte, respectiv vor avea parte de un bonus dacă numai ei s-au gândit la acţiunea cu pricina. În rest, intriga e cea bine cunoscută: strângem resurse, construim clădiri, adunăm VPs.


Madeira: Pearl of the Atlantic se anunţă drept un civ-builder complex bazat pe istoria insulei portugheze. Descrierea jocului e foarte stufoasă şi e greu de imaginat cum se vor împleti cursiv toate elementele în numai 2 ceasuri de joc. Avem management de resurse, clădiri ce pot fi construite, expediţii pe mare, comerţ, oameni influenţi ce pot fi angajaţi şi sarcini de îndeplinit venite direct din partea regelui. Ah, am uitat cea mai importantă parte: mecanicile jocului se bazează pe zaruri.

Cei doi designers nu au mai publicat nimic până acum, deşi în ultimii 2-3 ani au lucrat în paralel la alte 2 jocuri: Panamax împreună cu Gil d’Orey (lansare tot la Essen 2013) şi Vila Rica. Nuno Bizarro Sentieiro şi Paulo Soledade sunt de asemenea parte a grupului ce organizează LeiriaCon şi desemnează câştigătorul Spiel Portugal.


Tot în 2 ceasuri îşi propune să se desfăşoare şi Nations, un alt civ-builder pe care îl aştept cu mult interes pentru că promite să fie la fel de intens şi interesant precum Through the Ages. Echipa de designers şi graficieni e scandinavă şi n-o să înşir aici toate cele 8 nume,  vreau doar să spun că pentru 5 dintre ei acesta este primul proiect – ceea ce face lucrurile să fie cu atât mai palpitante.

Câteva detalii: jucătorii controlează dezvoltarea naţiunilor din timpuri preistorice până în secolul XX îngrijindu-se de resurse şi profitând de diversele oportunităţi de a se dezvolta. VPs se obţin prin construcţia de Minuni şi clădiri la finalul jocului, respectiv prin creşterea şi întreţinerea moştenirii (heritage) în timpul partidei.

Mai multe detalii aveţi aici, aici şi aici.


Nauticus pare la prima vedere un amestec între The Palaces of Carrara şi Shipyard. Jucătorii contruiesc corăbii din bucăţi şi apoi le lansează pe mare, dar numai după ce le umplu cu cele mai valoroase mărfuri. Kiesling &  Kramer sunt “pe val” în ultima vreme şi editura KOSMOS profită de entuziasmul germanilor. Să sperăm că versiunea în engleză nu va întârzia să apară pentru că jocul promite un gameplay intens. Nu avem 8 rondele precum în Shipyard, avem însă o roată enormă cum nu s-a mai văzut.


Dacă vă era dor de Reiner Knizia şi de un joc complex creat de domnia-sa (lucru care nu s-a mai întâmplat de vreo 10 ani de la Amun Re), veştile sunt bune: anul acesta face echipă cu Sebastian Bleasdale (co-designer la Keyflower) pentru un city builder cu o temă foarte la modă – construcţia unui oraş eficient din punct de vedere energetic şi cât mai puţin poluant.

Veştile sunt cu atât mai bune cu cât Sebastian este playtester pentru Herr Knizia de vreo 5-6 ani, deci cei doi au toate şansele să ne surprindă cu ceva plăcut. Poate nu neapărat în 2013, dar pe viitor aproape sigur vor mai exista colaborări interesante.

Mai multe detalii găsiţi aici.


La seria super-producţiilor grafice cu care Pegasus Spiele ne-a obişnuit în ultima vreme (Village, Strasbourg, Yedo, Noblemen) se adaugă şi Rokoko, un joc ce  se foloseşte de deck-building pentru a da viaţă unui bal. Timp de 7 runde jucătorii angajează croitori şi decoratori ce se ocupă de partea vizuală, respectiv profesionişti ce aduc prestigiu. Michael Menzel e responsabil de grafică, iar Matthias Cramer face echipă cu tatăl Stefan şi fiul Louis Malz (creatorii lui Edo în 2012) pentru un nou joc 100% german ce îşi propune să ne farmece atât vizual, cât şi prin mecanici.


Poate nicio altă revenire nu e atât de aşteptată precum cea a lui William Attia. Deşi e aproape imposibil să-şi depăşească performaţa obţinută cu Caylus, pretenţiile de la Spyrium sunt foarte mari şi primele impresii ale celor care l-au încercat sunt pozitive. Jucătorii plasează muncitori într-un grid compus din cărţi ce reprezintă clădiri, acţiuni sau personaje influente pentru a obţine bani, mineralul spyrium sau VPs. Cele două faze ale fiecărei runde (plasare de muncitori şi executarea de acţiuni) sunt decise de jucători şi necesită planificare atentă. Există oarecare elemente de noroc ce au potenţial de a diminua aspectele strategice, dar rămâne de văzut cum se îmbină totul sau ce house rules se pot aplica.

Mai multe detalii aici, aici şi aici.


Cunoscut iniţial sub numele The Nobles of Paris, The Legacy: Testament of Duke de Crecy va fi publicat de Portal Games (deci “măcelărit” în prealabil de Ignacy Trzewiczek) şi este un joc de cărţi în care familia fiecărui jucător se formează din mers. Prin căsătorii şi alianţe familiile vor accede pe scara socială dobândind noi abilităţi şi crescându-şi prestigiul şi averea.

Designer-ul Michiel Justin Elliott Hendriks susţine că s-a inspirat din Through the Ages şi Railroad Tycoon pentru primul său boardgame, deci sunt şanse mari să avem de a face cu un joc extrem de interesant.

Mai multe detalii aici şi pe blog-ul lui Ignacy.


Am lăsat pentru final 3 expansiuni pentru titluri apărute anul trecut ce îşi propun să extindă experienţa de joc în direcţii interesante.

Keyflower: The Farmers aduce noi clădiri în peisaj, noi resurse şi noi modalităţi de a extinde satele într-un mod extrem de rural: animale ce cresc şi se înmulţesc pe pajiştile de la marginea drumului. Deşi la prima vedere integrarea cu noile tiles şi mecanici pare bine făcută, rămâne de văzut dacă jocul are vreo “oaie neagră”.

Mai multe detalii aici.


Expansiunea Tribes & Prophecies pentru Tzolk’in este până acum titlul cel mai sărac în poze şi detalii din toate cele pe care le urmăresc pentru Essen. Având în vedere celebritatea jocului de bază se cunosc extrem de puţine lucruri despre ce aduc nou cele 13 triburi şi cele 13 profeţii, dar se ştie că va fi loc la masă pentru al cincilea jucător. Cum va afecta asta roţile deja pline de muncitorii celorlalţi 4, rămâne să aflăm peste câteva luni.


Suburbia Inc va aduce provocări noi celor care încă nu s-au săturat de city building. Suburbiile vor putea fi delimitate de graniţe, se introduc noi modalităţi de scoring în timpul jocului şi noi clădiri promit să menţină experienţa de joc la fel de intensă şi proaspătă precum în jocul original. Să sperăm că disponibilitatea acestui titlu nu va fi la fel de problematică precum cea a jocului de bază.


Acestea sunt deci cele mai interesante 15 titluri aflate momentan în vizorul meu.

Nu am inclus în această listă câteva jocuri ce au fost finanţate prin Kickstarter pentru că fie le-am sprijinit deja în campaniile respective şi le consider achiziţionate (Hegemonic, Archon: Glory & Machination, Eminent Domain: Escalation, Moongha Invaders), fie sunt oarecum circumspect despre calitatea gameplay-ului şi am nevoie de minim o încercare pentru a mă dumiri despre ce e vorba (A Study in Emerald).

De asemenea, nu am pomenit nimic despre Alien Artifacts pentru că publicarea expansiunii a fost amânată de atâtea ori încât nu mai cred nimic până când nu văd cutia pe raftul unui magazin.

În articolul următor voi vorbi despre alte 15 titluri cu potenţial, dar care deocamdată nu au la fel de mare prioritate pentru mine precum cele 15 de mai sus. Dar nu se ştie niciodată de unde sare iepurele.

Voi ce jocuri aşteptaţi să apară la Essen 2013?

Sursă foto: BoardGameGeek

Mai citește și:

1 Comment

  1. VickdaReaper

    Ca sa comentez pe scurt titlurile propuse de tine aici, as spune astfel:

    Amerigo – sunt curios cum o sa functioneze mecansimul propus (turnul de actiuni) si cat de legat va fi (tematic) de actiunile de pe harta (a carei modularitate o apreciez). Mie imi miroase cat de cat a Macao. Sper sa iasa cel putin la fel de bine ca jocul feldian mentionat anterior.

    Caverna – nu am nicio asteptare de la joc. Ca o sa fie mai bun decat Agricola sau nu, ramane de vazut.

    Coal Baron – ma astept tot la un joc de-o simplitate eleganta din partea cuplului Kiesling+Kramer. Sper sa nu fiu dezamagit, deoarece tema ma cam lasa rece.

    Concordia – sa vedem cum e un joc a la Gerdts fara rondel.

    Glassroad – ideea utilizarii personajelor, cu bonusuri oarecum ca la Puerto Rico (desi diferit), chiar imi place, sper sa nu fie insa sec prin alte parti. Eu astept mai mult acest titlu decat il/o astept pe Caverna.

    Madeira – nu prea m-am documentat bine despre joc, dar premizele par bune.

    Nations – alt joc de la care nu vreau sa am niciun fel de anticipatii. Daca o sa fie bun, o sa-l joc. Daca nu, n-o sa-l regret. :)

    Nauticus – nu stiu ce sa zic. Sper sa fie bine, ca sa nu fie rau. Atata timp cat e elegant in mecanici, sunt multumit. (O sa par repetitiv cu aceasta eleganta, dar eu asta astept de la K&K).

    Prosperity – unul dintre jocurile despre care sunt foarte curios. Astept sa vad care va fi compromisul dintre simplitate si adancime, atat la nivelul regulilor, cat si la cel al gameplay-ului. Si mai sunt curios si cum o sa stabileasca invingatorul jocului. ^_^

    Rokoko – imi place stilul artistic, sper sa imi placa si jocul.

    Spyrium – dupa ce am vazut/citit cateva review-uri, mi-e teama ca jocul nu o sa fie pe placul meu, desi multi il recomanda. Sper sa fiu dezamagit si jocul sa-mi placa muuult mai mult decat ma astept s-o faca.

    The Legacy – nu prea imi dau seama ce s-a luat din Railroad Tycoon, dar jocul imi place, place, place…

    Keyflower: The Farmers – n-am jucat Keyflower, deci Pas!

    Tzolk’in Tribes & Prophecies – e de asteptat extensia. Probabil al cincelea jucator o sa mai aglomereze putin rotile, in timp ce profetiile poate o sa le goleasca. Sau poate nu. Am auzit ca extensia vine cu reguli pentru un mod de joc putin diferit, care sa permita al 5lea jucator, dar care se poate aplica si in mai putini. De asemenea, sper ca puterile tribale sa nu te impinga prea mult intr-o anumita directie sau alta, ci sa iti ofere aceiasi libertate de a urma ce strategie vrei.

    Suburbia Inc. – ideea de granite suna bine. Eu as vrea mai multa varietate la nivelul cladirilor.

Leave a Comment