Essen matters

Aproape 200.000 vizitatori, peste 1.000 jocuri noi lansate, câteva sute de standuri și zeci de mii de Euro care schimbă mâini în numai 4 zile. Am putea sumariza târgul de jocuri din Essen într-o singură frază, dar ce se întâmplă acolo în fiecare octombrie transcede simplele numere şi trebuie analizat în mult mai multe cuvinte.

În funcție de rolul pe care vizitatorul târgului îl are, putem discuta pe larg de mai multe perspective:

  • Cumpărătorul ”obișnuit” care vine la Essen să se aprovizioneze cu jocuri;
  • Publisher-ul care pune pe tarabă ultimele apariții și dorește să-și mențină reputația sau să se afirme într-un mediu foarte competitiv;
  • Designer-ul cu experiență curtat de marile edituri sau tânărul temerar dornic să găsească un publisher;
  • Distribuitorul ce dorește să se întâlnească cu partenerii vechi și să stabilească relații noi.

Am vizitat târgul din Essen de numai două ori, dar am avut norocul să observ din interior ultimele trei perspective și să o experimentez pe propria piele pe prima. Nu am cum să surprind în detaliu tot ce se întâmplă în cadrul târgului, dar voi încerca să analizez cele mai interesante aspecte legate de primele două perspective.

Iată de ce îți recomand să vizitezi Essen în viitor, dar în același timp îți ofer motive să stai acasă.

Să punem mai întâi pe masă problema costurilor. Patru nopţi de cazare cu patru cine şi patru prânzuri te vor costa între 250-300 Euro, în funcţie de standardul de calitate ales. Intrarea la târg în cele 4 zile mai costă 50 Euro, iar deplasarea cu maşina până în Germania va costa probabil 250 Euro pentru cei 3000+ kilometri. Poţi alege să mergi cu avionul low cost, dar atunci fie restricţionezi drastic cumpărăturile de jocuri, fie cumperi spaţiu suplimentar în cală sau alegi să expediezi jocurile acasă în ziua achiziţiei.

Oricum ai învârti-o, cam 500 Euro sunt necesari pentru o experienţă completă. Poţi alege să stai numai 2 sau 3 zile pentru a reduce costurile, dar sunt şanse mari să ratezi o bună parte din tot ce are târgul de oferit.

Lăsând la o parte cheltuielile, există 4 motive principale pentru care oamenii vizitează acest târg în calitate de cumpărători:

 

Achizițiile de jocuri noi

De departe, acesta e motivul principal pentru care majoritatea oamenilor intră în halele pline de culoare. Dar prețurile nu sunt de multe ori prietenoase, în majoritatea cazurilor jocurile se vând la prețul MSRP sau cu câțiva Euro mai puțin. Iar de multe ori e o idee proastă să cumperi jocuri direct de la publisher. De ce? Pentru că acesta vinde aproape întotdeauna exact la preț MSRP, în timp ce retailer-ii prezenți în cadrul târgului își permit un preț ceva mai mic datorită volumelor la care fac achiziții. Exemplu concret: First Class se vindea cu 39 Euro la standul Hans im Gluck și cu 35 Euro la retailers. Această regulă se aplică cu precădere pentru jocurile scoase de publishers consacrați şi în tiraje mari (Pegasus, Hans im Gluck, Asmodee, Amigo, Zoch, Ravensburger, Huch), pentru jocurile scoase de numele mai puțin cunoscute va trebui să le vizitezi standul și să le plăteşti prețul cerut.

Târgul reprezintă de fapt șansa fiecărui publisher de a realiza un profit mult mai mare decât de obicei (*vezi nota 1 de la final). În mod normal, jocurile trec prin filiera publisher – distribuitor – retailer, iar ca să vă faceți o idee despre prețuri, un joc ce costă 40 Euro retail e de obicei cumpărat cu vreo 22 Euro de la distribuitor, care la rândul lui îl cumpără cu vreo 12 Euro de la publisher (care a cheltuit probabil vreo 8 ca să-l producă). De ce aceste mari diferențe de preț? Pentru că prețul jocului acumulează diverse costuri și adaosuri în drumul său spre raftul magazinului. Publisher-ul are nevoie de profit pentru a-și continua activitatea, distribuitorul pune adaos comercial și acoperă costuri mari de transport (de multe ori din China, uneori din USA sau Germania), de depozitare și taxe vamale, iar retailer-ul are la rândul lui costuri de transport și de funcționare a magazinului, taxe și adaos comercial. Fiecare joc vândut direct de publisher în cadrul târgului aduce un venit substanțial pe care în alte condiții nu are cum să-l obțină (**vezi nota 2 de la final). Bineînțeles, acești bani trebuie să acopere și cheltuielile de participare la târg și uneori chiar transportul cu avionul al jocurilor din afara Europei – dar cum majoritatea jocurilor lansate la Essen sunt tipărite în Germania, astfel de costuri sunt excepţionale (de remarcat cei 70 Euro ceruți pentru Clank! adus din USA în cantitate modestă).

Este deci o idee bună să mergi la Essen pentru a cumpăra jocuri noi? Da și nu. Da, pentru că multe titluri devin sold-out în cadrul târgului și uneori trec mai multe luni până se reeditează. Nu, pentru că de multe ori prețul din FLGS (magazinul local de jocuri) peste care se aplică discount-ul de fidelizare e mai bun decât prețul de la Essen.

 

Achizițiile de jocuri vechi

Există mai multe feluri de ”jocuri vechi”:

  • Jocuri publicate în anii anteriori și vândute de retailers în cadrul târgului – de cele mai multe ori nu veți găsi chilipiruri pentru titlurile cerute de piață, dar uneori se fac și reduceri mari. Am văzut Mombasa la ~130 lei și Manhattan Project la ~70 lei. Reducerile se aplică în general pentru edițiile localizate (mai ieftine cu 30% decât cele în engleză) sau pentru jocurile mai vechi de 3 ani (și/sau de o calitate îndoielnică).
  • Jocuri second hand comercializate la standuri specializate – majoritatea sunt titluri germane cu cutii uzate, dar uneori mai găsești și rarități în condiţie bună. De remarcat standurile specializate pe wargames, miniaturi sau comics. Prețurile sunt de multe ori peste valoarea la care aceste jocuri se vând pe BGG sau pe forumuri.
  • Jocuri vândute la licitație pe BGG sau schimbate prin math tradegeeklist-ul de licitație cu predare în Essen a avut anul acesta peste 6.300 de titluri. Bineînțeles, nu toate s-au vândut, dar numărul uriaș de oferte poate să ofere o idee despre mulțimea de oameni care se adună la târg în fiecare zi în preajma prânzului pentru a primi sau a preda jocuri.

Este deci o idee bună să mergi la Essen pentru a cumpăra jocuri vechi? Da și nu. Da, pentru că prețurile sunt de multe ori bune și jocurile pe care “le vânezi” sunt greu de găsit altminteri. Nu, pentru că dacă te bazezi numai pe oferta standurilor din târg e posibil să fii dezamăgit. Cumpără mai întâi ce ai nevoie de pe BGG ori participă la math trade şi apoi mergi la târg să finalizezi tranzacţiile.

 

Testarea de jocuri noi

Dacă ajungi la târg la 10 dimineața și pleci la 7 seara, poate reușești să joci vreo 4-5 jocuri în timpul zilei. De ce atât de puține? Din mai multe motive:

  • Numărul celor care explică jocuri la standuri e limitat și nivelul lor de pregătire lasă uneori de dorit. Am văzut în câteva locuri cum regulile erau citite din manual și oamenii stăteau cuminți și așteptau să înceapă partida.
  • Numărul meselor prezente la standuri e relativ mic și cererea e foarte mare. În cele 4 zile nu am văzut nici măcar una din cele 8-9 mese de la standul What’s Your Game să fie goală.
  • Nivelul permanent de zgomot din jur face ca experiența să fie mai puțin plăcută. Cred că mulţi din cei care vin să încerce un joc renunță pe la jumătatea partidei pentru că rundele decurg anevoios și pentru ei e suficient să-și dea seama dacă jocul le e pe plac sau nu înainte de final.
  • Trebuie să faci măcar o pauză de masă.
  • Trebuie să te deplasezi în cadrul târgului de la un stand la altul (sau la baie!) și aglomerația îți permite să te miști cu maxim 2 km/oră.

Este deci o idee bună să mergi la Essen pentru a juca jocurile noi? Da și nu. Dacă jocul e scurt, atunci ai șanse să termini partida și să te simți bine jucându-l. Dar dacă cauți jocuri de strategie de 90-120 minute, atunci îți va fi foarte greu să te concentrezi sau să duci partida la bun sfârșit. Ori majoritatea jocurilor de strategie se desfășoară cel mai bine într-un cadru liniștit, plus că multe devin extrem de interesante doar în ultimele 1-2 runde.

 

Socializarea

Trebuie să recunosc, cumpărarea de jocuri e pentru mine cel mai satisfăcător lucru pentru că reprezintă terminarea cu succes a unei perioade destul de lungi de analize, întocmire de liste, (re)prioritizare și (răs)bugetare. Atunci când mă văd cu jocurile în plasă şi bife pe toată lungimea listei simt că o etapă importantă s-a încheiat şi pot respira liniştit înainte de începe să le savurez. Următorul cel mai savuros lucru este să stau de vorbă cu oamenii de la târg.

Să-mi întâlnesc designer-ii preferaţi şi să-i întreb ce mai joacă, la ce lucrează sau de unde se inspiră.

Să reîntâlnesc oamenii care explică jocuri şi pe care i-am văzut atât în Essen, cât şi în Nuremberg şi să ascult cu plăcere cum povestesc despre jocurile noi.

Să stau de vorbă cu necunoscuţi care joacă un joc ce mi-a stârnit interesul şi să obţin păreri “la cald”.

Să-i întreb pe cei cu care am făcut tranzacţii pe BGG cum le place târgul şi ce au cumpărat.

Să mă târguiesc cu cei care vând jocuri uzate şi să obţin un preţ mai bun.

Sau să mă plâng cui vrea să mă asculte de zgomotul infernal, aglomeraţia insuportabilă, mâncarea proastă şi preţurile mari.

Este deci o idee bună să mergi la Essen pentru a socializa? Da. Deşi poţi purta conversaţii similare şi cu oamenii de acasă sau pe forumuri, discuţiile printre standuri sau seara la o bere sunt cele mai savuroase.

 

Luate individual, nici unul din cele 4 motive enumerate mai sus nu prea justifică o deplasare la târg. Costurile sunt mari, preţurile jocurilor la fel, timpul e scurt şi condiţiile nu sunt ideale. Dar dacă însumăm avantajele oferite și închidem un ochi la dezavantaje, acest “pelerinaj” la cel mai important eveniment de boardgames de pe planetă e recomandat măcar o dată în viaţă. Dacă efortul financiar e suportabil şi aveţi şansa să mergeţi, vă îndemn să o faceţi. Dar pregătiţi-vă temeinic înainte de a intra pe poartă: cumpărați-vă biletele de intrare online și interesați-vă de situația locurilor de parcare; faceţi liste cu ce vreţi să jucaţi şi rezervări acolo unde e posibil; interesaţi-vă care jocuri ajung în cantităţi limitate şi lansaţi precomenzi; aflaţi când şi unde sunt prezenţi designer-ii şi fiţi acolo la momentul oportun să le strângeţi mâna şi să schimbaţi două vorbe; luaţi apă şi mâncare în desagă pentru a fi în formă până la finalul zilei.

Şi înarmaţi-vă cu răbdare. Căci parcările vor fi pline, mulţimea se va înghesui şi condiţiile de la toaletă vor fi execrabile.

*Nota 1: A Feast for Odin se vindea în prima zi de târg cu 60 Euro la standul Feuerland (ediţia în germană şi 100 bucăţi în engleză) şi cu 100 Euro la Asmodee (ediţia Z-Man în engleză). Zvonurile spun că Uwe a aflat despre acest lucru şi a avut o discuţie cu Asmodee, lucru care a dus la modificarea preţului începând de vineri. Iată cum se fac bani pe seama neştiinţei oamenilor şi a lăcomiei giganţilor din industrie.

**Nota 2: Un mic calcul legat de vânzarea a 1.000 jocuri cu 40 Euro MSRP: dacă vânzarea se face către distribuitor, publisher-ul obține cam 4.000 Euro venit; dacă vânzarea e direct către cumpărătorul final, publisher-ul obține cam 32.000 Euro venit (minus cheltuielile menționate). Ar trebui deci să pună 8.000 jocuri în distribuție pentru a obține un venit similar. Ceea ce cu siguranță se va întâmpla, pentru că orice joc care se vinde în 1.000 de unități la Essen va genera comenzi ulterioare de zeci de mii de bucăți.

Dacă vrei să citești mai multe despre costuri și prețuri, mergi aici, aici și aici.

La final, câteva poze de anul acesta:

Mai citește și:

Leave a Comment