Ianuarie 2013 – best of

Încep astăzi o serie nouă de articole în care voi încerca în fiecare lună să vorbesc puţin despre jocurile pe care le-am jucat pentru prima oară în luna precedentă şi pe care le consider bune sau măcar demne de luat la o tură de probă. Pe forum a existat cu o oarecare regularitate acest gen de prezentări, dar lipsa de implicare a celor care au avut parte de experienţe noi m-a determinat să mă retrag aici şi să extind puţin formatul. Voi încerca să surprind esenţa primei experienţe, a primului contact şi să detaliez lucrurile ce m-au impresionat sau cele care m-au determinat să dau note mai mici.

Un alt argument în favoarea acestui gen de prezentare este faptul că jocurile care primesc note sub 8 au şanse foarte mici de a fi prezentate pe larg pe site, deşi cele de nota 7 sunt jocuri despre care am o părere bună, le joc cu plăcere când se iveşte ocazia şi chiar le recomand atunci când îmi e solicitată părerea. Bineînţeles, notele acordate după prima partidă pot suferi în viitor modificări odată cu creşterea numărului de sesiuni şi cu descoperirea eventualelor hibe sau, dimpotrivă, a suprizelor plăcute ce mi-au scăpat la prima încercare. Am făcut şi disclaimer-ul, aşa că hai să-i dăm drumul.

Despre CO2 nu am de gând să spun prea multe lucruri aici pentru că am făcut-o deja în review. Jocul e unul din cele mai bune publicate în 2012, un design solid ce oferă multe posibilităţi strategice jucătorilor, cu temă foarte actuală. Un must have pentru toţi cei care apreciază jocurile economice de dificultate medie înspre mare. CO2 e la Regina şi Nebunul!

Set (nota 8)

O mare surpriză pentru mine, acest joc publicat în 1988 îţi va frige creierii şi o va face în viteză. Jucătorii trebuie să recunoască în tabloul de 12 cărţi în continuă schimbare seturi de câte 3. Fiecare carte are câte 4 atribute (culoare, forma piesei, număr de piese, textură), iar un set este format din cărţi care au fiecare din aceste 4 caracteristici ori identice pe toate cărţile, ori diferite pe toate. Cel care observă primul un set îl anunţă şi apoi obţine un punct dacă e valabil, respectiv pierde un punct dacă vederea şi/sau creierul i-au jucat feste. Excelent filler, ia încercaţi să identificaţi minim 4 seturi aici:

Pueblo (nota 8)

Avem de a face cu un abstract creat de duetul de aur Michael Kiesling & Wolfgang Kramer în 2002. Tema este fistichie şi nu prea se potriveşte jocului: jucătorii construiesc împreună o clădire indiană ce este inspectată în fiecare tură de un şef ce pedepseşte aspru greşelile. Dar mecanica este interesantă, oferă multă strategie, loc de manevră şi interacţiune între jucători. Nu există elemente aleatoare, iar regulamentul include şi 2 variante de joc ce adaugă la rejucabilitate şi dificultate. Foarte recomandat oricui îi place să rezolve puzzles 3D.

Red (nota 8)

Jocul m-a luat prin surprindere cu numărul foarte mic de piese şi ideea jocului pe care nu am mai întâlnit-o până acum: fiecare jucător îşi asumă o culoare la început şi apoi plasează în fiecare tură câte o piesă din cele disponibile tuturor. Cele mari nu au voie să se atingă între ele dar valorează 2 puncte la final, cele mici pot fi plasate adiacent oricărei alte piese dar oferă numai un punct. La final scorul fiecărui jucător este obţinut prin înmulţirea valorii pieselor adiacente din cel mai mare grup ce are culoarea proprie pe exterior, cu valoarea pieselor adiacente din cel mai mare grup ce are culoarea proprie pe interior. Simplu, dar nu foarte uşor de manipulat piesele astfel încât plasându-le ca să-ţi maximizezi scorul să nu-ţi ajuţi şi adversarii. Un abstract pur şi foarte frumos realizat de Néstor Romeral Andrés de la Nestor Games.

Big City (nota 7)

Este joc creat de Franz-Benno Delonge (responsabil şi de Container, Manila şi TransAmerica) în 1999. Jucătorii construiesc împreună un oraş cu zone rezidenţiale, cladiri de afaceri, parcuri, zone industriale, centre comerciale, biserici şi tramvaie pe o planşă tot timpul altfel şi cu potenţial de expansiune. În funcţie de adiacenţa cu diverse alte piese, majoritatea clădirilor aduc puncte jucătorilor ce le construiesc şi formează infrastructura pentru construcţiile viitoare – sau blochează poziţii cheie de pe hartă. Un joc cu piese 3D arătoase, cu multă interacţiune şi oarecare elemente de noroc ce îşi fac tot mai simţită prezenţa odată cu creşterea numărului de jucători. Valley Games promite un reprint al jocului în viitorul apropiat.

Blokus (nota 7)

M-am ferit să-l încerc până acum pentru că verişorul său Gemblo mi-a ieşit în cale mai întâi. Principiul este acelaşi în ambele jocuri, doar forma pieselor şi a tablei de joc diferă: plasează piesele proprii conectându-le la cele existente astfel încât la final să ai cât mai puţine rămase disponibile. Bineînţeles că va trebui să te strecori cu agilitate printre labirinturile create de ceilalţi jucători şi e musai să încerci să-ţi protejezi măcar câteva mici zone ale planşei de invazia iminentă. Un joc ce poate fi gustat de toată familia şi în orice moment al zilei. Blokus e la Regina şi Nebunul!

Il Vecchio (nota 7)

Rudiger Dorn revine în 2012 cu un Euro cu accente clasice bazat pe perioada renascentistă italiană şi intrigile familiilor rivale ce au dus la decăderea familiei Medici. Cu ajutorul intermediarilor ce se deplasează în continuu pe hartă de teama de a nu fi prinşi complotând împotriva “bătrânului”, jucătorii vor obţine suportul politic şi financiar al oraşelor toscane urmând apoi a-şi plasa oameni de încredere în diversele consilii locale primind beneficii temporare sau scor gras la final. Jocul răsplăteşte acţiunile executate eficient şi la momentul potrivit, respectiv oferă VPs celor care au obţinut poziţii cheie şi majorităţi în cele 5 consilii. Există o versiune ce oferă control mai slab asupra poziţionării iniţiale pe hartă şi permite apariţia unor evenimente aleatoare, dar există şi o versiune fără influenţa zeiţei Fortuna. Un joc bun şi o revenire mult aşteptată a domnului Dorn. Il Vecchio e la Regina şi Nebunul!

Hnefatafl (nota 7)

Dacă vă spun că jocul a fost creat şi popularizat acum 1600 ani de către vikingi poate n-o să mă credeţi. Din nefericire, chiar dacă jocul a existat sub mai multe versiuni cu diverse mărimi ale tablei şi diferite cantităţi de piese implicate, nu s-a păstrat intact până în prezent un set de reguli clare. Au existat câteva tentative de a reconstrui manualele multelor forme de Tafl (cuvânt care înseamnă “masă”), cea mai reuşită fiind aceasta, iar în prezent jocul poate fi savurat în toată splendoarea lui aşa cum credem că au făcut-o şi vikingii. Pe scurt, piesele centrale trebuie să protejeze regele de piesele ce vin dinspre marginea tablei de joc să-l captureze, acesta având misiunea de a evada printr-unul din colţuri. Toate piesele se mişcă similar turei din şah, iar capturile se fac atunci când o piesă e prinsă între 2 adverse. Un joc scurt şi foarte intens ce merită explorat pentru că oferă foarte multe strategii şi tactici. Plus că unele versiuni arată foarte frumos.

Martian Chess (nota 7)

A fost creat în 1995 de acelaşi Andrew Looney care a dat viaţă multor jocuri din seria Fluxx. Asemănător şahului, jocul se joacă pe o tablă de 4 x 8 (în 2 jucători) sau 8 x 8 (în 4 jucători) şi scopul este mutarea strategică a pieselor pentru a captura cât mai multe. Spre deosebire de şah, piesele nu au culoare, deci nici apartenenţă, posesiunea lor fiind dată de poziţia de pe planşă. Jocul cere o oarecare perioadă de acomodare cu acest concept diferit dar, odată înţelese principiile de bază, devine un excelent filler cu o doză solidă de strategie. Jocul poate fi încercat atât cu piese Icehouse, cât şi cu diverse improvizaţii făcute acasă – aşa cum l-am jucat şi eu.

Alte jocuri pe care le-am încercat şi au primit note mai mici:

Fanorona (nota 6)

Un joc interesant de captură a pieselor inamice în care poţi face combo-uri lungi şi devastatoare. L-am găsit oarecum limitat ca strategie şi poate puţin dezechilibrat în favoarea celui de-al doilea jucător – primul jucător are foarte puţin spaţiu de manevră, dar captura lui iniţială deschide planşa celuilalt.

Diaballik (nota 6)

Un abstract ce simulează oarecum un meci cu mingea în care piesele avansează pe planşă înspre partea adversă şi îşi trimit una alteia piesa sferică ce trebuie dusă pe linia din fund. Nu mi s-a părut că sunt prea multe modalităţi de a opri avansul adversarului, mai ales că există o regulă ce duce la pierderea meciului dacă formezi o barieră de netrecut.

Extra! (nota 6)

Un joc cu zaruri inventat de Sid Sackson şi publicat iniţial în cartea “A Gamut of Games” sub numele Solitaire Dice. Jucătorii încearcă să formeze în fiecare tură câte 2 perechi de zaruri din cele 5 dinsponibile, lăsând tot timpul unul pe dinafară. Schepsisul e că ai voie să te foloseşti de numai 3 numere din cele 6 disponibile pentru a scăpa de al cincilea şugubăţ şi vrei să strângi măcar de 5 ori fiecare pereche pe care o formezi, altfel pierzi puncte. Multe decizii grele trebuie luate în fiecare tură, dar până la urmă jucătorii rămân la cheremul capriciilor cuburilor de plastic.

Cribbage (nota 6)

Un joc vechi de 400 de ani ce poate fi jucat cu sau fără tabla de scor folosind un deck standard de cărţi. Jucătorii joacă mai multe mâini în care încearcă să formeze seturi de cărţi folosindu-se de una comună şi de ce a jucat adversarul sau să atingă anumite punctaje stabilite pentru a primi bonusuri. Un joc relaxant şi lejer, dar parcă prea dependent de norocul mâinii de cărţi.

Pylos (nota 6)

Un abstract cu piese frumoase de lemn, dar prea puţine elemente strategice. Jucătorii încearcă să plaseze sferele pe tabla de joc astfel încât să formeze zone de 2 x 2 (ce le permit retragerea de piese de pe tablă) sau să forţeze adversarul să-şi plaseze piesele astfel încât să le deschidă calea înspre nivelele superioare. Jucătorul care rămâne primul fără piese de plasat pierde.

Spor la joacă şi ne vedem cu alte noutăţi şi bunătăţi la începutul lui martie!
Sursă foto: BoardGameGeek și arhiva personală

Mai citește și:

5 Comments

  1. VickdaReaper

    Nu stiu de ce, dar Fanorona mi-aduce aminte de Assassin’s Creed III. :D

  2. VickdaReaper

    Nu asta-i scopul in joc. Evident, e omoratul unor oameni…
    Dar in timpul jocului, poti sa te opresti de la povestea principala sau de la misiunile secundare ca sa joci Fanorona (desi in joc ii zice altfel), Tintar si un alt joc. Asa… for fun.

  3. Bogdan

    Salut, imi poti zice si mie te rog frumos de unde ai facut rost de jocul Fanorona ?

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.