Jaipur – jocul perfect pentru cuplul liniştit

Domnul Sébastien Pauchon îmi face impresia unui tip extraordinar de liniştit şi calm. Jocurile sale (Jamaica, Metropolys, Yspahan) sunt prietenoase şi colorate, potrivite familiilor şi celor la început de drum într-ale boardgames, cu mecanici simple şi uşor de înţeles. Nu găseşti elemente competitive dure, nu găseşti mecanici care nu iartă greşelile, nu ai parte de strategii care să-ţi solicite mintea în mod deosebit. Astfel că singurul joc pentru doi creat de domnia-sa e unul foarte liniştit şi adresat cuplurilor care nu prea îşi doresc confruntarea directă.

Jaipur e un joc simplu, frumos ilustrat şi uşor de înţeles. Îmbină armonios hand management cu set collection şi răsplăteşte strategia bună, riscurile asumate cu cap şi dramul de noroc rezultat din luck of the draw. Dacă vă plac jocurile competitive, dar nu confruntaţionale, Jaipur e ce căutaţi. Dar dacă sunteţi ca mine şi vreţi ceva mai multă acţiune şi puţină “îmbrânceală” – vedeţi la final recomandările mele din această zonă.

Jocul a fost publicat într-o singură ediţie în 2009 şi a fost absent din oferta magazinelor în cea mai mare parte a timpului. Stocuri mici apăreau ici şi colo, pentru a dispărea foarte repede. Acest lucru a sporit într-o mare măsură dorinţa mea de a-l avea şi juca şi, poate, nivelul aşteptărilor a crescut mai mult decât era nevoie. Citisem de nenumărate ori cum că ar fi jocul perfect în 2 sau experienţa ludică ideală în cuplu. Poate şi de aceea mă aşteptam la mai mult decât trebuia.

Pe scurt, cei 2 participanţi la joc sunt comercianţi ce încearcă să obţină cât mai mulţi bani vânzând cele 6 mărfuri disponibile. Unele dintre acestea sunt mai ieftine, altele sunt mai scumpe, unele au preţuri ce scad pe măsură ce oferta e satisfăcută, altele au preţ constant sau care scade mai lent. Toate cele 6 mărfuri sunt reprezentate de cărţi în număr mai mare (mărfurile mai ieftine) sau mai mic (cele mai scumpe). Printre mărfuri vor apare şi multe cămile, rolul lor fiind de a facilita prin troc obţinerea mărfurilor.

Pe măsură ce mărfurile se vând, jetoanele de preţ corespunzătoare sunt acaparate de jucători. Atunci când 3 tipuri se epuizează complet o rundă se termină şi fiecare îşi numără banii. Setup-ul se reface şi tot jocul o ia de la capăt – primul care câştigă 2 runde e învingător.

Între cei doi jucători va exista constant o piaţă format din 5 cărţi de unde aceştia îşi vor putea procura mărfuri sau cămile. Foarte succinct, opţiunile fiecărui jucător sunt două la număr când e rândul lui: să vândă sau să se aprovizioneze.

Ambele opţiuni se ramifică mai departe, aprovizionarea putând fi făcută pentru o singură carte din cele la vedere, pentru mai multe cărţi la schimb cu cele proprii sau pentru toate cămilele disponibile. Cămilele nu se ţin niciodată în mână, ci separat şi neparticipând la limita impusă – maxim 7 cărţi. Rolul lor e în principal să fie oferite la schimb pentru mărfurile prezente în piaţă, iar la finalul fiecărei runde să furnizeze celui care a adunat cea mai mare turmă 5 puncte.

Vânzarea e şi ea cu un oarecare dichis. Fiecare marfă se poate vinde numai într-un singur sortiment pe tură. Dacă jucătorul vinde una sau două bucăţi va primi numai contravaloarea reprezentată de jetoanele de preţ ordonate tot timpul descrescător (deci cu cât te hotărăşti să vinzi mai repede, cu atât mai bun e preţul) – dar dacă vinde 3, 4 sau 5 va primi suplimentar şi un jeton bonus care îi răsplăteşte efortul (deci cu cât vinzi mai multe, cu atât e mai mare bonusul). Dacă jetoanele bonus pentru 3 mărfuri vândute sunt destul de mici valoric:

Cele pentru 5 pot aduce în plus chiar şi 10 puncte. Având în vedere că fiecare jucător adună în medie 80 puncte pe rundă, cele 10 bonus sunt foarte căutate – dar şi foarte greu de obţinut.

În concluzie, cam tot jocul se rezumă la întrebarea: “Vând repede şi fără bonus dar pentru preţ mare sau aştept să vând mai târziu în speranţa unui bonus umflat?”

Cum lucrurile nu sunt niciodată numai albe sau negre, fiecare decizie de vânzare va fi una diferită şi nu se poate urmări o strategie unică de la un capăt la altul. Pentru că informaţiile cu privire la ce colectează fiecare jucător sunt la vedere (mai puţin mâna de start), uşurinţa cu care se iau deciziile e oarecum evidentă. Un risc asumat există tot timpul atât în ce priveşte achiziţionarea – căci alte mărfuri noi şi proaspete le vor lua locul în piaţă imediat, poate în favoarea adversarului – cât şi în ce priveşte vânzarea – cum ziceam şi mai sus, dacă nu vinzi repede va trebui să te mulţumeşti cu bani mai puţini.

Ce are de spus Jaipur în favoarea sa? Păi avem uşurinţa în învăţare, grafica destul de reuşită, portabilitatea şi mecanicile frumos construite. Va prinde excelent la cuplurile care nu caută confruntarea directă în jocuri şi va merge foarte bine şi cu copiii, bunicii sau mătuşile.

Ah, şi mai e insert-ul roz. Pe care l-am aruncat imediat.

Pe de altă parte, cei care vor mai multă “carne pe os” şi mai multă confruntare sunt sfătuiţi să se îndrepte înspre jocuri pentru 2 mai strategice şi mai bătăioase: Battle Line, Hive, Confusion, Santorini, RevolverWarhammer Invasion, etc.

Întotdeauna vă recomand cu multă căldură şi jocurile de dificultate medie care nu sunt neapărat făcute pentru 2, dar merg de minune în această configuraţie: Samurai, Race for the Galaxy, China.

Şi pentru că jocul e tot mai scump la vedere în ultima vreme, eu zic să vă asiguraţi o copie în colecţie cât mai repede printr-o comandă la Regina şi Nebunul.

Sursă foto: familistul BoardGameGeek

Mai citește și:

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.