Lancaster – toţi contra Franţa, fiecare pentru el

Acum un an toată lumea vorbea despre Glen More. Cât e de bun şi cât e de neaşteptat ca un game designer să scoată o aşa bijuterie (“gem” e termenul unanim acceptat între cunoscătorii vorbitori de limba engleză) din prima încercare. Căci nimeni nu auzise nimic de Matthias Cramer până atunci. Jocul a stat pe piaţă puţine luni după ce a fost lansat la Essen şi, undeva prin primăvară, a dispărut. Tirajul iniţial mic s-a epuizat şi atunci the hype a crescut şi mai mult. Toată lumea îşi dorea să joace Glen More, toată lumea voia să vadă cât e de bun acest prim design atât de lăudat. Printre nerăbdători (şi nefericiţi) mă număram şi eu.

Şi apoi a doua ediţie a apărut la începutul verii şi toată lumea a putut să achiziţioneze şi să pună pe masă the gem. Eu am fost puţin dezamăgit… All the hype, şi jocul nu strălucea cu nimic. Nu mi s-a părut un joc rău, dar după toată vâlva şi toată aşteptarea aş fi vrut să dau peste ceva inovator, peste mecanici interesante şi rejucabilitate mare, peste… o bijuterie! Dar Glen More nu mi s-a părut decât un efort iniţial bun, un design curat şi fără excese, cu gameplay liniştit şi componente destul de slabe calitativ. Dar Lancaster a apărut la scurtă vreme şi s-a dovedit a fi mai bun. Şi fără tot tămbălăul asociat primului joc.

Ştiu că un game designer nu devine matur după 2 jocuri publicate, dar Lancaster poartă toate semnalmentele pe care în mod normal le asociezi unui joc creat de un designer cu pretenţii şi experienţă. E echilibrat, e intuitiv, are mecanici diverse şi interesante şi, on top of all, Queen Games s-a întrecut pe sine însăşi cu o producţie de zile mari. Am prezentat pe site acum câteva luni componentele şi sper că am reuşit să subliniez calitatea şi grija cu care au fost create, aşa că nu mai intru acum în detalii, ci purcedem direct să vorbim despre gameplay şi punctele forte.

Fiecare jucător are un castel propriu care e destul de slab la începutul jocului, dar are potenţial de creştere. Castelul poate fi folosit drept sursă primară de bani şi paji, respectiv va fi locul unde boierii de prin partea locului (sud-estul Angliei) vor fi poftiţi să dezbată şi să aprobe/respingă diverse legi, mai prielnice sau mai potrivnice stăpânului.

Castelul poate extins prin adăugarea de facilităţi şi prin recrutarea cât mai activă de cavaleri şi boieri, dar lucrul acesta se va face în mare parte pe planşa principală de joc. Acolo sunt cele 9 mari castele ale vremii care se vor supune forţei dominante şi-i vor garanta prosperitate.

Fiecare jucător începe aventura cu doi cavaleri, unul pipernicit de nivelul 1 şi unul mai acătării de nivelul 2. Restul cavalerilor (2 de nivelul 1, 1 de nivelul 2, 1 de nivelul 3 şi 1 de nivelul 4) vor sta cuminţi şi vor aştepta să fie recrutaţi. Fiecare jucător poate în tura lui să plaseze un cavaler pe hartă, într-un pur stil worker placement. Dar există un schepsis: fiecare cavaler advers poate fi eliminat de pe hartă de un cavaler propriu de nivel superior sau de un cavaler egal/inferior dar însoţit de paji. În Lancaster pajii nu stau şi se uită şi pudrează nasul stăpânei, ci contribuie la creşterea forţei armate. Astfel, un cavaler de nivelul 1 cu 3 paji alături e la fel de puternic ca şi un cavaler de nivelul 4. Iar unul de nivel 4 cu mulţi paji alături e… aproape de neînvins.

Plasarea cavalerilor în cele 9 regiuni va fi deci o forfotă şi un du-te/vino permanent, până când fiecare va fi reuşit să-şi găsească locşorul într-un ungher care nu e poftit de alţii… sau de unde nu poate fi eliminat datorită forţei de care dispune.

Există şi o zonă pe hartă unde jucătorii vor trebui să colaboreze oarecum, şi anume în luptele cu francezii. În fiecare din cele 5 runde vor fi disponibile 2 conflicte de dificultăţi diferite cu valori cuprinse între 2 şi 10. Cavaleri provenind de la maxim 3 jucători vor putea participa la luptă şi forţa lor combinată va putea învinge armatele franceze. Luptele sunt foarte profitabile pentru că primii intraţi în bătălie vor primi recompense bogate, iar în caz de victorie cei mai combativi vor primi şi victory points.

Imediat după plasarea tuturor cavalerilor disponibili va urma o fază intermediară înainte de primirea beneficiilor câştigate, şi anume jucătorii se vor folosi de influenţa nobililor pentru a vota pro cau contra unor legi care tocmai au fost supuse spre dezbatere.

Cele 10 legi existente în jocul de bază răsplătesc jucătorii în diverse feluri cu resurse, extensii adăugate la castel sau victory points. Dezavantajul lor e că în fiecare joc vor apare toate cele 10, astfel că de la a treia partidă încolo îţi vei putea forma de la început strategii care să te avantajeze dacă anumite legi sunt aprobate. Expansiunea lansată la Essen aduce alte 10 legi care pot fie înlocui, fie complementa cele 10 legi originale. Şi astfel jocul se schimbă puţin, mai întâi datorită variaţiei şi apoi datorită caracterului punitiv al unora dintre legile noi. Aceasta, de exemplu, va taxa cu un ban fiecare cavaler prezent într-un castel pe planşă:

Jocul se desfăşoară timp de 5 runde după acelaşi tipic: cavalerii sunt plasaţi într-una din cele 3 zone (în cele 9 castele, în lupte sau în castelul propriu), apoi se votează şi se aplică un set de 3 legi, iar apoi se culeg roadele amplasării cu cap – sau cu forţa pajilor. Ritmul nu e monoton niciodată, jucătorii sunt constant implicaţi, dar am văzut şi cazuri de overthinking sau analysis paralysis. Dacă e să îmi dau cu părerea, aceste situaţii nu ar trebui să apară foarte des pentru că jocul nu e unul dificil cu un weight estimat de 2,9 – acesta fiind şi motivul pentru care am decis să nu îl păstrez în colecţie.

La finalul celor 5 runde se vor recompensa cele mai vânjoase armate, cele mai bogate castele şi cele mai numeroase consilii de boieri – după cum ilustrează fiecare fort în spatele căruia se vor adăposti pajii şi banii:

Recapitulez şi completez la cele spuse: componentele sunt excelente, grafica e foarte bună, simbolurile sunt foarte intuitive şi avem de a face cu un gameplay solid şi convingător. Şi atunci de ce nu l-am păstrat în colecţie?? Cum ziceam şi aici, nu prea mă împac cu jocurile de dificultate medie. Dar le pot recomanda. :)

Aşa cum vă pot recomanda să îl jucaţi mai degrabă în 4 decât în 3 (cam puţină interacţiune) sau în 5 (cam mult haos, dar poate fi fun) şi nu pierdeţi ocazia de a-l încerca în 2, pentru că fiecare jucător va controla un castel întreg şi un castel auxiliar cu tot cu cavalerii săi. Aceşti auxiliari nu vor putea strânge bani, paji sau extensii la castel, dar se vor putea înmulţi şi vor putea elimina de pe hartă forţele adversarului blocându-i şi poziţiile cheie.

Şi vă mai recomand şi locul de unde îl puteţi cumpăra: Regina şi Nebunul.

Vive l’Angleterre! :)

Sursă foto: BoardGameGeek

Mai citește și:

4 Comments

  1. Dan

    Cautam un joc care sa nu fie prea complex, sa poata fi jucat in mai multi si sa implice conflicte directe pe harta intre jucatori. Ceva gen Smallworld dar cu resurse, constructii si cu o tematica mai atragatoare.
    Se pare ca Lancaster se potriveste din ce povestesti tu aici! Abia astept sa il incerc.

  2. VickdaReaper

    Toate bune si frumoase, dar as vrea sa punctez un mic neajuns: Anglia si boierii nu prea se pupa intre ei/ele. Cred ca mai bine pastram boierii pentru spatiile slave sau influentate de slavi ale Europei…

    • Mi-am permis sa personalizez prezentarea si sa botez nobilii englezi – “boieri”. Mi-s mai dragi daca ii pomenesc pe numele romanesc, desi l-am folosit si pe cel englez (ca sa confuzez si mai tare cititorul). Dar daca TOATE sunt bune si frumoase, ne mai legam de asemenea detalii de exprimare? Ca istoric stim cu totii cum stau lucrurile. :)

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.