Morels – amateur mycologists have questionable morels

Până acum nu am mai auzit nici de Brent Povis (designer), nici de Vince Dorse (grafician), nici de Two Lantern Games (publisher). Niciunul dintre ei nu au “antecedente” în boardgames şi singurul lucru care-i leagă este Morels. Au respirat adânc, l-au publicat în 2012 şi jocul a fost foarte bine primit.

Un joc puternic inspirat de Jaipur, dar mai bun decât acesta. Se poate să iasă aşa ceva din mâna unor începători? Ei bine, pare-se că da. Sunt de condamnat jocurile ce se inspiră din “clasici în viaţă” pentru a îmbunătăţi o experienţă de joc deja bună? Aş zice că deloc. Dimpotrivă. Într-o lume plină de clone nereuşite, preluări neinspirate şi còpii nesimţite, un joc ce preia elemente consacrate şi le face upgrade e de căutat şi de încercat. Iar dacă despre Jaipur am spus că e jocul perfect pentru cuplul liniştit, haideţi să vedem ce ciupercă mai e şi acest Morels.

Povestea din joc e draguţă şi prinde. Jucătorii se plimbă prin pădure pe cărare şi culeg ciuperci. Uneori îi mai prinde noaptea şi atunci iau în mână tot ce apucă – dar sunt de obicei ciuperci valoroase – alteori mai reuşesc să găsească un coş uitat de alţii şi pot căra mai multe ciuperci cu ei, iar alteori îşi confecţionează beţe care să îi ajute să ajungă la ciupercile mai greu accesibile.

Rolul ciupercilor e să se adune frumuşel în seturi de câte minim trei şi să se aşeze în tigaie unde vor fi gătite pentru VP. Cu cât mai multe, cu atât mai bine, poate adăugăm peste ele şi niscai unt sau cidru de mere – bineînţeles, contra puncte bonus. Însă mare atenţie la ciupercile otrăvitoare când ne repezim să culegem mai multe shrooms dintr-o dată! Putem face indigestie şi performanţele de culegători ne vor scădea temporar până ce ne trece răul.

Să ne aducem puţin aminte de Jaipur: acolo jucătorii încearcă să strângă seturi de diverse mărfuri ce se vând în piaţă. Cu cât vinzi mai repede, cu atât preţul e mai bun. Dar la trei sau mai multe vândute odată se acordă un bonus random. Între cei doi jucători se află constant o piaţă din 5 cărţi trase aleator din deck. În afară de mărfuri, jucătorii se mai pot folosi de cămile pentru schimb pe mărfuri sau la final de rundă contra puncte.

Pe scurt, jocul are 2 aspecte random ce nu sunt foarte în ton cu aspiraţiile strategice ale jucătorilor: bonusurile primite la vânzare şi cărţile ce apar în piaţă. Dar pentru că jocul e scurt şi fun, cele două cvasi-minusuri se iartă cu uşurinţă. Mai ales dacă cei doi din cuplul de jucători sunt chiar liniştiţi şi nu îi deranjează un dram de aleator.

În Morels jucătorii încearcă să transforme ciupercile în puncte. Un set de minim 3 poate fi prăjit pentru puncte, iar un set de minim două poate fi dat la schimb pentru beţe. Beţele sunt foarte bune pentru că oferă o accesibilitate mai mare pe cărarea din pădure. Această cărare este format din 8 cărţi care “curg” constant înspre jucători – de fapt ei sunt cei care se deplasează de-a lungul cărării. Primele două ciuperci de pe cărare sunt considerate a fi la îndemână şi oricare din ele poate fi culeasă, pentru celelalte e nevoie de beţe.

Iată cum Morels introduce alături de mecanica set collection şi un element de hand management foarte bine venit. Strângi ciuperci ca să faci seturi pentru a le prăji sau renunţi la câteva dintre ele pentru a avea beţe ce-ţi permit să-i furi adversarului de sub nas ciupercile mai valoroase? Pentru că acestea, deşi apar random pe cărare din deck, sunt în raza vizuală a jucătorilor cu 2 ture înainte de a ajunge la ele. Aşa că planuri se pot face din vreme.

Alături de multele feluri de ciuperci (unele mai commune şi mai sărace în puncte, altele mai rare şi mai valoroase), pe cărarea din pădure vor mai apare tigăi, coşuri, bonusuri şi luni pline.

De tigăi e nevoie pentru a prăji ciupercile. Fiecare jucător începe cu o tigaie indispensabilă pentru primul set, dar până la finalul jocului îşi va dori să pună pe foc măcar 4-5 seturi.

Coşurile sunt bune pentru că îţi permit să te plimbi prin pădure cu braţele mai pline. Iniţial ai voie să cari maxim 10 cărţi, dar fiecare coş va creşte limita cu 2.

Bonusurile sunt cu dichis. Ca să le foloseşti e musai să aduni seturi mai consistente de 4 sau 5 ciuperci – ceea ce e foarte greu cu unele specii – şi până să strângi ciupercile va trebui să cari bonusul cu tine. Cum foarte curând îţi vei da seama că fiecare ciupercă ce o poţi lua în mână/coş e valoroasă, vei avea mari probleme în a alege cea mai bună alternativă din cele ce ţi s-au pus la picioare. Iei ciuperci? Iei bonus? Dar musai e nevoie şi de tigaie! Ah, uite şi un coş căruia i-am simţit lipsa…

Şi mai sunt lunile pline. În număr de 8, ele simbolizează vizitele prin pădure târziu în noapte. Fiecărei luni îi corespunde câte o ciupercă din deck-ul de noapte. Acestea sunt versiunile mai speciale ale ciupercilor de zi, iar fiecare face cât două. Deci şi în cazul nefericit în care ai cules o ciupercă ce nu o poţi combina cu celelalte din mână şi nu te ajută la puncte, o poţi vinde imediat contra beţe. Stick’em up!

Las la o parte efectele ciupercii otrăvitoare şi felul în care evoluează şi se stinge grămada de decay de la picioarele noastre (ciupercile pe care nu le-am cules încă, dar mai avem timp să o facem) pentru a aduce câteva elogii micului Morels.

Este jocul mai bun decât Jaipur? DA! Este mai strategic, mai competitiv, mai predispus analizei şi planificării. Asta nu-l face însă mai puţin fun, dimpotrivă. Are şi durata perfectă de joc, astfel că imediat după studierea regulilor a fost cerut pe masă de 3 ori consecutiv. Rar mi se întâmplă asta.

Este Morels un joc pentru cuplul liniştit? DA! Dar, pentru că ciupercile bune din pădure sunt vizibile de la distanţă şi de multe ori vor fi luate chiar de sub nasul adversarului zădărnicindu-i planurile, pregătiţi-vă de mici “nelinişti” în familie.

Creatorii au avut cu siguranţă în vizor seria de jocuri pentru 2 de la Kosmos când i-au creat cutia. Aceleaşi dimensiuni, acelaşi insert funcţional, acelaşi manual bine scris. Vince Dorse a plusat cu o grafică jucăuşă şi deloc stridentă. Brent Povis a îmbunătăţit experienţa jucătorilor reducând numărul şi efectele evenimentelor random în favoarea strategiei şi introducând un dram de hand management foarte isteţ. Two Lantern Games nu au reuşit însă o distribuţie foarte eficientă, ei fiind singurii care comercializează la această dată jocul. Şi sunt în US of A.

Sfatul meu este să-l bombardaţi cu cereri pe Alex de la R&N şi poate va reuşi el un miracol şi va aduce un lot în România. Poate chiar un lot ce conţine versiunea premium a jocului, cu tigăi şi beţe lucrate manual.

Până atunci, spor la joacă. Şi nu călcaţi pe ciuperci, ci (a)fumaţi-le. ;)

Sursă foto: un site mare’ntr-un picior, ghici ciupercă ce-i – BoardGameGeek

Mai citește și:

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.