Răsfățuri ludice contemporane

Singura constantă e schimbarea, zice o vorbă înțeleaptă (fără sursă clar stabilită). Iar majoritatea schimbărilor se produc treptat, în pași mici cu care ne obișnuim progresiv și devin parte a cotidianului. Uneori aceste schimbări sunt benefice, alteori nu. Uneori le acceptăm fără să băgăm de seamă, alteori opunem rezistență sau ne bucurăm când le vedem.

Cumpăr și joc boardgames de suficient timp ca să pot remarca anumite schimbări pe termen lung ce poate nu sunt evidente jucătorilor mai “tineri” în hobby. Am văzut prețurile jocurilor crescând, multe titluri devenind out of print și dispărând din oferta magazinelor, am urmărit ascensiunea și coborârea a sute de jocuri în preferințele oamenilor. Am văzut pasionați care s-au aruncat cu capul înainte în grămada de jocuri și apoi au renunțat după o perioadă. Dar am văzut și persoane a căror pasiune a rămas constantă de-a lungul timpului, chiar dacă flacăra nu ardea cu intensitate mare.

Dar, poate cel mai important, am văzut cum lucrurile s-au schimbat treptat în bine, astfel că în prezent consider că suntem niște răsfățați. Și, pentru că în măsură mai mică sau mai mare toți suntem predispuși la loss aversion, sper să nu pierdem prea curând ce avem.

Continue Reading

Cum să strici un boardgame – câteva studii de caz

Jocurile publicate în ultimii ani sunt niște exemple pozitive pentru toate aspectele: prezentare grafică, calitatea componentelor, rulebook bine organizat, preț competitiv și pe măsura conținutului. În majoritatea cazurilor, dar nu tot timpul.

În primul rând, prețurile sunt tot mai mari și în continuă creștere. Orice joc ce conține multe cărți, miniaturi sau piese custom din lemn va avea un preț de peste 200 lei (~43 EUR), de multe ori chiar peste 300 lei (~64 EUR). De aceea sunt de apreciat jocurile ce reușesc să fie bine realizate și cu un preț sub pragul psihologic de 199 lei.

În al doilea rând, calitatea pieselor mai lasă de dorit chiar și la producătorii mari și cu experiență. Uneori cărțile cu margine de culoare închisă prezintă “ciobituri”, piesele din lemn se crapă, tipărirea punchboards se face cu offset, unele planșe sunt slabe calitativ, etc.

În al treilea rând, deși s-au făcut progrese în scrierea și organizarea rulebooks, încă vedem exemple de jocuri ce sunt aproape imposibil de descifrat fără ajutorul unei prezentări video sau cererea de lămuriri în cadrul unui forum.

Pe ansamblu, lucrurile stau bine. Dar există acele excepții, acele exemple de „așa nu” sau „ce-o fi fost în capul lor”. Să le luăm pe rând.

Continue Reading

Tendințe în boardgame design și analiza industriei în 2017

Din 2010 încoace fiecare an promite să fie cel puțin la fel de bun, la fel de variat și la fel de intens precum cel anterior. Fiecare ciclu de 12 luni aduce cu sine jocuri mai interesante, mai inovatoare și mai ușor de pus pe masă decât în ciclul precedent. Iconografia e tot mai accesibilă, regulile sunt ancorate în context tematic, calitatea pieselor e tot mai bună. E clar, designer-ii sunt tot mai legați de feedback-ul primit de la jucători și publisher-ii mari nu mai pot ignora aspecte precum accesibilitatea (de exemplu, pentru jucătorii color blind), ușurința învățării sau customer support.

Dar odată cu miile de jocuri ce ne invadează existența, în mintea mea se nasc întrebări.

Este volumul vânzărilor o măsură a succesului sau ușurința cu care se poate publica un joc e cauza inflației de titluri noi?

Sunt jocurile noi într-adevăr mai bune? Avem șanse să mai vedem apariții de calibrul lui Caylus, Brass ori Agricola? Sau de la un moment dat încolo inovația e doar de suprafață?

Va reuși piața să susțină acest ritm de creștere o perioadă mai lungă?

Nu am de gând să găsesc un răspuns acestor întrebări. Nici nu cred că există unul tranșant sau ușor de dibuit. Dar sunt pregătit să vorbesc despre 2017 în ansamblu, cu bune și rele.

Am identificat 7 capitole ce merită să fie detaliate și care surprind evoluția jocurilor și a pieței într-un mod accesibil și coherent, sper. Iar acolo unde s-a putut, am inclus și links pentru comandă. Să-i dăm drumul.

Continue Reading

Despre câteva jocuri care au îmbătrânit frumos

În industria boardgames, 10 ani reprezintă o perioadă foarte lungă de timp. Standardele evoluează, calitatea componentelor crește, mecanicile se rafinează, unele teme sunt abuzate, iar altele abandonate.

De aceea pentru mine e un motiv de bucurie să constat că unele jocuri tipărite în urmă cu 10 ani sau mai mult sunt încă “viabile” pe o piață cu pretenții tot mai mari.

Nu cred că există rețete pentru a determina care jocuri au îmbătrânit frumos și care nu, pentru că aprecierea elementelor grafice și a mecanicilor sunt subiective. Și da, am ales să pun pe primul plan estetica și nu calitatea gameplay – pentru că mai întâi suntem cuceriți de felul în care arată un joc și abia apoi îi dăm o șansă pe masă. Există suficiente jocuri vechi care sunt absolut superbe, dar care nu arată tocmai strălucit conform standardelor contemporane, iată câteva exemple: Caylus, El Grande, Brass, Puerto Rico, Through the Ages, Agricola, Twilight Struggle, Tigris & Euphrates, Die Macher. Din fericire, majoritatea au ediții noi mult îmbunătățite, așa că mai bine să vorbim despre “bătrâneii” care consider că în 2018 încă pot face față invaziei de miniaturi, piese din lemn custom sau layered boards.

Aceste jocuri nu numai că arată bine, dar și gameplay-ul e bun. Multe dintre ele au reprezentat sursă de inspirație pentru alte jocuri, au primit numeroase premii și/sau încă se tipăresc și se joacă frenetic după mai bine de 10 ani. Altele sunt însă out of print și greu de găsit, acolo unde se poate am inclus și links pentru comandă.

Continue Reading

“I’m gonna send it to out of space…”

De cele mai multe ori, temele din boardgames suferă de lipsă de imaginație. Paradoxal însă, am realizat că e greu să abuzezi de o temă astfel încât să devină insuportabilă majorității și să nu mai prezinte interes. De-a lungul vremii am văzut sute de implementări ce se bazează pe unul din clișeele: trading in the 1500s, Cthulhu, generic fantasy, “some hip intellectual property”, generic science fiction, etc.

În ultimii ani e la modă reimplementarea unor jocuri și mutarea acțiunii într-un alt univers fără a aduce prea mare atingere mecanicilor. De obicei, “victime” sunt jocurile cu temă prăfuită (trading in the 1500s ori generic fantasy) și beneficiare sunt temele proaspete (“some hip intellectual property” sau generic sci fi)*. Orice am face, science fiction va fi întotdeauna cool, iar atracția inexorabilă a explorării galactice ne va trage aproape precum flacăra unei lumânări ademenește molia.

(*Există bineînțeles o excepție: Star Realms a fost reimplementat ca Hero Realms, tema sci fi a fost schimbată cu generic fantasy.)

Ideal ar fi ca atunci când un joc primește o temă nouă să primească și ceva “reparații” prin zonele cheie astfel încât să se rezolve problemele legate de gameplay-ul jocului original. În 2017 am văzut două astfel de reimplementări foarte interesante, astfel că aș vrea să intru puțin în detalii.

Continue Reading