Perfuzii din trecut, infuzii din viitor

Trebuie să cunoşti trecutul ca să înţelegi prezentul” zicea Carl Sagan. Dar ce este trecutul, dacă e să ne raportăm la boardgames? Ieri? Anul trecut? Acum 5 ani sau înainte de 1990? Putem să facem o convenţie: jocurile din prezent sunt jocurile care sunt în cea mai mare parte încă disponibile în oferta magazinelor – deci au fost publicate din 2011 încoace. Restul, să zicem că fac parte din trecut, din istorie.

E interesant trecutul? Merită el oare investigat şi descoperit din punctul în care suntem în prezent? Unii ar zice că nu, având în vedere avalanşa de mecanici noi, grafică din ce în ce mai detaliată şi amestecuri tot mai diverse de elemente tematice şi abordări inovatoare. Alţii ar zice că fără jocurile din trecut cele din prezent nu ar fi existat aşa cum le ştim. Jocurile noi preiau de cele mai multe ori mecanici cunoscute, teme familiare sau elemente folosite de prea multe ori. Şi putem astfel ajunge în extrema saturaţiei în care Tom Vasel nu mai vrea să audă de comerţ în Marea Mediterană, unii s-au supărat pe jocurile ce abuzează de mecanica deck building, iar eu refuz să mai pun mâna pe ceva creat de Corey Konieczka şi are event cards.

Viitorul e clar influenţat de trecut şi prezentul îl şlefuieşte “as we speak”. E bine să fim uneori nostalgici şi să preţuim jocurile vechi ce au făcut istorie şi au creat oportunităţi extraordinare, dar e bine să fim şi ferm ancoraţi în prezent şi să privim cu încredere înspre viitor. Echilibrul e de multe ori de preferat. Aşa că hai să vorbim mai întâi despre cele mai aşteptate jocuri ale lui 2012 ce îmi sunt cunoscute în acest moment.

Dintre jocurile deja publicate în 2012 nu pot să vă recomand decât The Manhattan Project şi, eventual Thunderstone Advance împreună cu extensia ce apare în câteva zile. Lords of Waterdeep mi s-a părut supra-apreciat şi fără nicio substanţă sau trăsătură deosebită, dar înţeleg în mare măsură de unde vin aprecierile pozitive. Agricola: All Creatures Big and Small este o versiune simplificată pentru 2 jucători. Wiz War şi REX sunt mult prea haotice pentru gusturile mele, iar Wallenstein este acelaşi joc de acum 10 ani, cu mici expansiuni ataşate şi face lift. Plus că nu mi-a plăcut nici Shogun.Aştept însă cu oarecare curiozitate versiunea în engleză a lui Targi, cea în germană fiind prea dependentă de limbă ca să o pot juca.

Și acum să trecem la lucruri serioase.

Splotter Spellen nu a mai publicat nimic notabil din 2005 când a apărut Indonesia. Duck Dealer (2008) şi Greed Incorporated (2009) nu au strălucit, dar în 2012 la Essen va fi lansat The Great Zimbabwe. Mecanicile înşirate pe BGG şi descrierea sumară îmi promit un joc de calibrul lui Roads & Boats sau Antiquity. Puţinele poze ale prototipului mi-au înfierbântat imaginaţia, aşa că acesta este pentru mine cel mai aşteptat titlu din 2012.

Madeira: Pearl of the Atlantic este creația a doi designers portughezi fără alte jocuri la activ. Jocul promite 90 minute de strategie bazată pe istoria imperiului portughez, îmbinând resource management cu area movement şi un mecanism de selecție a acțiunilor bazat pe zaruri. Am avut ocazia să stau puţin de vorbă cu unul dintre designers, Nuno Sentieiro – un jucător de Euros cu gusturi foarte similare cu ale mele – şi am aflat că “The challenge in developing this game  and knowing so many (other) games, is to learn from the classics, the influences, the great authors and still manage to innovate… Hopefully the game will achieve that.” Vorbe de aur de la un designer la început de drum.

Martin Wallace ne va încânta în acest an cu câteva jocuri de cărţi interesante (Doctor Who și The Hobbit), dar jocul de calibru mai mare care e foarte aşteptat şi care va apare la sfârşitul lui august de la Mayfair este Aeroplanes: Aviation Ascendant. Se zice că jocul va fi un amestec între Automobile şi Steam şi, cum îmi place cel puţin unul din aceste 2 jocuri, aştept cu nerăbdare încă un economic bun ieşit din mâna lui “moş” Martin.

Ground Floor se anunţă un worker placement economic de dificultate medie înspre mare. Jocul a avut parte de o campanile reușită pe Kickstarter şi va fi produs de Tasty Minstrel – compania care ne-a dat foarte reuşitele din punct de vedere grafic Belfort, Eminent Domain sau Homesteaders. Dacă cele 3 titluri nu m-au impresionat şi pe partea de gameplay mai mult de nota 7, sper că Ground Floor va fi cel care va reuşi această performanţă.

Ignacy Trzewiczek a jucat prin decembrie 2011 Revolver. I-au plăcut unele aspecte, dar a fost convins că el poate face un joc mai bun. După şase luni de design şi testing descrise cu un deosebit simţ al umorului pe blog-ul de pe BGG, The Convoy a fost lansat în poloneză, varianta în engleză urmând să apară şi ea până la sfârşitul verii. Ne pregătim deci pentru un joc dificil bazat pe hand management și plasat în versatilul univers Neuroshima.

Seria Key va continua în 2012 cu Keyflower, un joc pentru care Richard Breese a colaborat cu Sebastian Bleasdale şi care va fi ilustrat de aceeaşi soţie care a înfrumuseţat şi celelalte jocuri ale seriei, Juliet Breese. Cunoscându-l pe Richard drept un designer care inovează şi evoluează cu fiecare joc publicat (Keydom din 1998 este considerat primul worker placement) am mari aşteptări de la acest joc şi multe furnicături în palme când îi citesc descrierea de pe BGG.

Deşi nu mi-a plăcut deloc Merchants & Marauders sunt şanse ca noul design al lui Christian Marcussen publicat de Z-Man Games să-mi fie pe plac. Este vorba despre un civ builder economic bazat pe area movement şi variable player powers care se desfăşoară în toată splendoarea lui pe durata a 4 ceasuri – Clash of Cultures. Mintea mea a luat-o razna şi se gândeşte la tot felul de scenarii şi inovaţii care îl vor detrona pe Through the Ages de pe piedestalul pe care l-am urcat, dar poate aș face mai bine să mă liniştesc şi să aştept rezultatul final. Nu de alta, dar într-una din zilele astea va adăuga dice rolling la setul de mecanici şi atunci toate speranţele mele se vor nărui. :)

Vital Lacerda revine la Essen anul acesta cu un nou design economic bazat pe o sumă de mecanici din care nu lipseşte worker placement. Dacă Vinhos este un joc foarte bun şi pe care îl consider unul din cele mai solide şi complexe worker placement create vreodată, sunt convins că şi CO2 se va ridica la un standard foarte înalt. Multele informaţii şi poze publicate de-a lungul anului de Vital sugerează un design rafinat şi o temă foarte sensibilă: “If the pollution isn’t stopped, it’s game over for all of us.” De urmărit şi jocul pe care se pregăteşte să-l lanseze în 2013 şi care e bazat pe cel mai eficient sistem de producţie în serie dus la perfecţiune de Toyota – Kanban.

Ce altceva mai e demn de urmărit în anul 2012? Păi avem câteva expansiuni la care o să casc ochii mari pentru că jocurile de bază îmi sunt foarte dragi (Race for the Galaxy: Alien Artifacts și Dungeon Lords: Festival Season). Apoi avem 2 noi creații semnate de unul din cei mai buni designers ai lui 2011 – Stefan Feld (Bora Bora şi Rialto). Avem un “trident” de Euros publicate de AEG (Dominare, Mercante şi Courtier). La capitolul re-print avem noua ediţie Goa, iar la capitolul sequels avem Agricola: Cave Farmers. Neapărat de urmărit noile creaţii ale lui Mac Gerdts (Oppida: Cities of the Roman Empire şi Antike Duellum) pentru că primul este fără rondel şi cel de-al doilea este numai pentru 2 jucători. CGE va publica două jocuri foarte promiţătoare create de designers la început de drum (Goblins, Inc. şi Tzolkin: The Mayan Calendar). Friedemann Friese va publica cu titlu de parodie un joc ce împrumută mecanici din Dominion, Through the Ages şi Agricola – Fremde Federn. Pe partea de customizabile vom avea reeditarea lui Netrunner în universul Android, iar la tematice sunt extrem de curios de Mage Wars. Pe lângă acestea mai sunt de urmărit şi Karnag, Milestones, Morels, Town Center, Seasons, Yedo, Terra Mystica, Snowdonia, Swordfish, Gladiatori, Suburbia, Oddville, Princes of the Dragon Throne, Archipelago, Omega Centauri, Sails to Steam, Robinson Crusoe: Adventure on the Cursed Island. Şi cam atât, dar ţineţi ochii beliţi pe lista de pe BGG ce adaugă zilnic alte jocuri ce sunt anunţate pentru Essen 2012.

Oare câte din jocurile de mai sus se vor dovedi atractive şi interesante pentru mine sau pentru alţi jucători? Câte dintre ele se vor ridica la nivelul aşteptărilor şi câte vor primi calificative mediocre pentru a se scufunda ulterior în marea de jocuri şi în învălmăşeala de titluri obscure? Dacă mi-e permis să sper şi să fiu un optimist naiv, o să spun 100%. Dar dacă e să analizez experienţele trecute şi prezente, voi spune că maxim o treime vor fi jocuri bune şi foarte bune şi maxim o cincime vor fi jocuri excelente.

După ce am jucat puţin peste 200 titluri diferite m-am gândit să pun într-o formă grafică notele pe care le-am acordat. Am fost iniţial curios de studiul fenomenului “cult of the new” şi am vrut să văd dacă am acordat mai multe note mari jocurilor noi comparativ cu jocurile mai vechi. Studiul este însă greu de realizat atunci când intri în lumea boardgames la finalul anului 2010. Multe din titlurile vechi pe care ai vrea să le încerci nu mai sunt disponibile, iar multe din titlurile noi pe care le-ai încercat reimplementează elemente şi mecanici ce se regăsesc în jocurile mai vechi – dar de multe ori nu ai cum să ştii acest lucru decât studiind diverse blogs, forums & geeklists. Inevitabil vei fi tentat să dai o notă mai mică unui joc mai vechi ce conţine multe elemente familiare după ce ai jucat jocuri mai noi care le implementează la fel de bine. Am încercat să nu las acest lucru să mă afecteze şi am notat în consecinţă jocurile atât din perspectiva momentului în care au fost lansate (căutând să evaluez inovaţia şi rafinamentul în design), cât şi din perspectiva prezentului (am apreciat “prospeţimea” rămasă în timp şi am făcut comparaţii cu jocuri similare publicate ulterior).

Cum ziceam, puţin peste 200 de jocuri încercate, 80% dintre ele publicate din 2004 încoace – pentru relevanţa datelor am lăsat la o parte cele câteva jocuri publicate şi jucate în 2012 și am grupat perioadele de început în două segmente mai compacte:

Imediat ce am văzut trend-ul pe partea de final mi-a venit în minte imaginea ce începuse să circule pe internet la finalul lui 2011 şi care prezicea calitatea noului Windows 8:

Se pare că 2005, 2007, 2009 şi 2011 au fost ani mai plini de jocuri bune decât perechile lor pare – 2004, 2006, 2008 şi 2010. Dacă ar fi să extindem predicţia la 2012, imediat începem să găsim şi argumente în favoarea trend-ului:

  • Durata medie de design a unui joc cu perioada aferentă de playtesting e cam 2 ani la jocurile de dificultate medie-mare;
  • În 2011 majoritatea designer-ilor cunoscuţi şi pe care îi urmăresc (Martin Wallace, Vlaada Chvatil, Stefan Feld) au publicat multe jocuri complexe, deci e firesc ca în 2012 să se rezume la jocuri mai simple şi mai puţine, ei pregătind “artileria grea” pentru 2013.

Dar poate anii în care am jucat jocuri mai puţine au fost mai de calitate decât cei în care au văzut lumina zilei multe boardgames. Cantitatea nu se traduce de multe ori în calitate. Am adăugat deci în grafic toate jocurile bune şi foarte bune, adică cele care au primit note de 8, 9 şi 10:

O, ce surpriză! A doua linie nu numai că urmăreşte şi confirmă primul trend, ci îl accentuează şi aduce informaţii suplimentare. Într-adevăr, în anii impari din 2004 încoace am găsit mai multe jocuri bune decât în anii pari. Anul 2007 are cel mai bun raport de jocuri bune din total jucate, peste 50%. Anii 2010 şi 2011 au cel mai mic raport de jocuri bune din total jucate, în jurul valorii de 30%.

În anul 2007 au apărut Agricola, Brass, Race for the Galaxy, Vikings, Tribune, In the Year of the Dragon, etc. deci e clar de ce procentul e mare.

Dar 2010 şi 2011? Au fost ani foarte buni, zice-se. Au apărut multe Euros de calitate, dar şi genul ameritrash a cunoscut o revitalizare la care nu mulţi sperau. Ei bine, mi-am dat seama că în aceşti doi ani nu m-au impresionat multe din jocurile bine cotate pe BGG pentru că fie nu mi s-au părut atât de bune pe cât le vede lumea (7 Wonders, Dominant Species, Ora et Labora, Troyes, Glen More), fie nu mă împac deloc cu jocurile tematice (A Game of Thrones, Summoner Wars, Runewars, LOTR: The Card Game, Merchants & Marauders, Mansions of Madness, Defenders of the Realm).

Să adăugăm încă o linie pe infamul grafic, şi anume numărul jocurilor pe care le-am găsit foarte bune şi le-am dat nota 9 sau 10:

Iată că de această dată trend-ul “good / shit” se confirmă numai parţial înspre deloc şi se pot trage alte concluzii foarte interesante. Spre surprinderea mea, perioada 2004-2007 a generat în medie cam acelaşi număr de jocuri excelente anual (2-3), în condiţiile în care numărul de jocuri încercate a fost în creştere uşoară (12-14-12-17). Anul 2011 este poate cel mai paradoxal dintre toţi pentru că deşi mi-a pus pe masă 39 jocuri, doar 7 din ele au beneficiat de note foarte bune. Asta înseamnă că o creştere mare a numărului de jocuri jucate peste un oarecare prag şi urmărind preferinţele generale ale jucătorilor de pe BGG se va traduce într-o creştere mult mai lentă a numărului de jocuri percepute ca foarte bune. Jocurile de nota 7-8 sunt cele care au cele mai mari şanse de a fi descoperite.

Să ne întoarcem puţin în trecut şi să remarcăm că există jocuri foarte bune publicate înainte de 2004 (El Grande, Tigris & Euphrates, Samurai), unele dintre ele chiar înainte de 1990 (Acquire, Die Macher, Crokinole). Foarte încurajator este trend-ul  crescător de la an la an al numărului de jocuri de 9 şi 10 care mi-au ieşit în cale. Per total, cam 35% din cele 200+ jocuri au primit nota 8 sau mai mare, respectiv jumătate dintre acestea au exact nota 8. Deci la fiecare 100 “broscoi” de boardgames sărutaţi am avut norocul să dau peste 17 “prinţese”.

Să facem puţin pe deştepţii şi să zicem că aş fi putut evita cu uşurinţă anumite jocuri dacă citeam despre ele mai mult, mă uitam mai cu atenţie la notele acordate de alţii sau luam în considerare locul ocupat în topul BGG. Odată ce am jucat 2-3 tematice şi nu mi-au plăcut se putea trage concluzia că genul respectiv nu e pentru mine – dar atunci nu aş fi avut curiozitatea să joc Revolver, Mage Knight sau Thunderstone care mi-au plăcut foarte mult. Dacă aş fi evitat cu bună ştiinţă jocurile ce sunt în afara lui top 300 nu aş fi dat peste Confusion, Florenza sau Prêt-à-Porter care sunt extraordinare. Respectiv dacă m-aş fi luat după nota medie şi aş fi jucat numai ce are peste 7 nu aş fi ştiut de Khronos, Triles sau Fairy Tale.

Trecutul ne defineşte şi ne formează personalitatea sau ne rafinează gusturile. Cu cât încerci mai multe lucruri din cât mai multe sfere, cu atât vei afla mai multe despre tine şi vei aprecia mai mult lucrurile care îţi sunt pe plac. Să zicem că toată experienţa mea ludică s-ar limita la cele 36 jocuri pe care le-am răsplătit cu 9 şi 10. Cât de limitat mi-ar fi atunci universul ludic şi cât de puţin aş şti să apreciez talentul lui Vlaada, mecanicile lui Wallace sau eleganţa lui Knizia. Nu poţi simţi cât de inovator e Feld, cât de tehnic e Gerdts sau cât de avangardişti sunt Doumen & Wiersinga dacă nu ai jucat şi zeci de alte jocuri fade, mediocre, fără substanţă, care copiază cu neruşinare sau plagiază mai abitir ca Ponta.

Jucaţi-vă deci cât de mult puteţi (începeţi chiar prin a frunzări oferta de aici de la Regina şi Nebunul) şi spuneţi-mi şi mie dacă aţi făcut la rândul vostru analize asupra activităţii ludice proprii sau aţi cercetat şi ştiţi care mai sunt jocurile de urmărit în 2012.

Cheers!

Pozele sunt luate de pe veşnicul nou şi proaspăt BoardGameGeek iar graficele provin din arhiva personală

PS: E musai să clarific la final ceva. Sunt jucător de Euros de dificultate medie/mare şi sunt mândru de asta. Sunt convins că am surprins mai sus numai vreo 5% din toate lansările demne de urmărit în 2012 de către cei care joacă “orice” – pentru că numai acestea mă interesează. O mică analiză îmi spune că pe BGG în primele 1000 clasate vreo 160 sunt wargames, alte 160 sunt tematice sau customizabile, vreo 50 sunt party games sau jocuri pentru copii, iar din restul de 630 jocuri de strategie cam 150 au dificultate estimată de minim 3, respectiv 75 au 3.4 sau mai mult – acesta fiind segmentul pe care sunt cel mai mult axat. Viaţa e grea, dar viitorul e promiţător. Facem mici infuzii de speranţă în viitor, în timp ce perfuzia cu jocuri bune din trecut stă bine ancorată în venă. Şi-aşa supravieţuim. :)

Mai citește și:

Leave a Comment