Piața de boardgames din România: 2010-2017

În urmă cu 7 ani intram într-o librărie Humanitas din Timișoara și cumpăram Coloniștii din Catan. Primul designer boardgame cu care am avut contact.

Trei luni mai târziu am luat ofertele magazinelor la bani mărunți și mi-am permis să scriu despre piața de jocuri din România, portofoliul existent și oferta de jocuri.

De atunci și până astăzi s-au schimbat foarte multe lucruri. Catan mi-a ieșit din colecție, librăria Humanitas s-a închis, 4 din cele 6 magazine online de boardgames nu mai există. Sună pesimist, dar piața de jocuri din România este acum într-o situație mult mai bună decât acum 7 ani.

Sunt convins că sunteți de acord cu mine. Să vedem concret ce s-a schimbat.

 

Magazine – număr și portofoliu

In 2010 existau 6 magazine ce ofereau ÎN TOTAL vreo 450 jocuri diferite. Două dintre ele mai există și azi (Red Goblin și Taraba de Jocuri), două au dispărut (Boardmaster și Regina & Nebunul) și alte două și-au reprofilat activitatea și nu mai fac vânzare retail (Cutia și Boardgames.ro devenit Gamesunplugged.ro).

În 2017 există mult mai mulți retailers pe piață și câțiva dintre ei au peste 1.000 jocuri diferite pe stoc: Regatul Jocurilor, Lex Shop, Red Goblin. Restul au o ofertă mai puțin variată, dar fiecare vinde individual sute de titluri: Taraba de Jocuri, Checkpoint, Ludicus, Tabla de Joc, Le&Le, Pionul, Happy Color, GamesStop, Creative Board Gaming, etc.

(Mi-ar fi plăcut să știu exact anul din care fiecare retailer a început să funcționeze, dar nu am toate informațiile. Știu doar că Regatul va împlini 5 ani în 2018 și Pionul s-a deschis în 2016, fiind mezinul grupului. Cred că Checkpoint e din 2014, Ludicus din 2015 și Tabla de Joc din 2012. CBG s-a înființat în 2014, Happy Color e activ de prin 2013. Iar veteranii GamesStop si Le&Le Games există din 2009.)

Un număr mare de magazine are nevoie și de un agregator de informații în genul lui price.ro, iar acesta este BoardGamesHub care funcționează din 2013 și oferă informații esențiale precum prețul și disponibilitatea jocurilor. Cool stuff!

E important să facem distincția între retailers care activează exclusiv online și retailers care au și magazine fizice. De ce? Din mai multe motive:

  • Disponibilitatea: dacă ai nevoie ACUM de un joc, mergi la magazin și îl cumperi (sperând că e pe stoc, bineînțeles).
  • Informații despre joc: este de datoria vânzătorului să știe să-ți ofer măcar câteva informații de bază despre cutia pe care o ții în mână salivând (valabil pentru cei care intră în magazin cu temele nefăcute – majoritatea cumpărătorilor).
  • Prețul la raft: care tinde să fie mai mare în magazinele fizice (vezi oferta Lex, Red Goblin sau Happy Color), deoarece acestea au costuri suplimentare de funcționare (chirie, amenajare, salarii, utilități, etc).
  • Spațiu de joacă: multe dintre magazinele brick’n’mortar au la îndemână jocuri desfăcute și mese unde pot fi încercate. Ceea ce poate duce la crearea de comunități în jurul lor.

O altă distincție pe care e important să o facem este între retailers care fac și distribuție, respectiv retailers care se ocupă numai de comerțul cu amănuntul. Această distincție e importantă din două motive:

  • Ne completează imaginea asupra pieței: dacă în 2010 existau foarte puțini distribuitori în România și majoritatea jocurilor erau aprovizionate prin marii distribuitori europeni, în prezent foarte mulți publishers sunt reprezentați pe plan local de distribuitori care aprovizionează retailer-ii.
  • Politica de preț și de discount depinde în mare măsură de locul pe care magazinul îl are în lanțul comercial. Distributorii care fac și retail își permit să facă promoții care ajung și la 40% fără să înregistreze pierderi pentru că prețul de achiziție direct de la publisher este mai mic (~40% din MSRP), în timp ce retailer-ii nu își permit acest lux. Pentru ei, prețul de aprovizionare este mai mare (~60% din MSRP), de aceea discount-ul oferit nu poate depăși decât arareori bariera lui 25%. Deci atunci când vedem un discount de peste 30% trebuie să fim vigilenți: fie prețul final al jocului conține adaos comercial foarte mare, fie e vorba de o lichidare de stoc ce urmărește golirea depozitului chiar și înregistrând pierderi, fie e acțiunea unui distribuitor local care își permite luxul de a practica un discount consistent – clienții finali vor fi încântați, dar acest lucru e în defavoarea partenerilor care îi vând produsele și care nu își permit astfel de reduceri.

În fine, mai trebuie menționat că în afara magazinelor dedicate vedem că și oferta librăriilor e tot mai variată la secțiunea jocuri. Am pomenit mai sus de Humanitas, alături de ei se luptă pentru piață Cărturești, Elefant, Librarium și… super market-urile. Deci putem cumpăra din același loc lapte, carne, ouă și boardgames.

 

Colecționari, comunități, locații de joacă

ForumBoardGames.ro și-a început activitatea în 2009.

Prima întâlnire națională a avut loc în mai 2010.

Iar primele locații de joacă (ceainării și cafenele) au început să apară prin 2011, după ce antreprenorii au văzut că cererea “dubioșilor” care stau cu nasul în planșele de joc e tot mai mare.

În timp, forumul și-a crescut numărul de membri, și-a diversificat temele de discuție și a devenit un “must have” pentru majoritatea pasionaților.

Numărul întâlnirilor naționale și locale a crescut, în ultima perioadă se organizează chiar și 4-5 într-un an – iar numărul participanților este de asemenea în creștere.

În orașele mari, locații de joacă sunt acum atât de multe încât ne putem simți răsfățați. Și o mare parte din cafenelele “obișnuite” au câte un raft cu jocuri mainstream, lucru ce arată disponibilitatea de a primi jucători. Singurele potențiale probleme sunt reprezentate (în 2017, la fel ca în 2010) de lumina slabă și mesele prea mici.

Cum spuneam și mai sus, un rol important în construirea comunităților locale îl pot avea magazinele cu spațiu de joacă. Oamenii care nu cunosc nimic despre boardgames pot fi inițiați, cei care sunt în căutarea de parteneri de joacă își pot crește grupul, ca să nu mai vorbesc de concursuri (Catan, Pandemic, Carcassonne, Dixit), turnee și seri tematice (Magic, RPGs, miniatures, etc). Poate cel mai bun exemplu aici îl reprezintă Checkpoint, magazinul care a construit o comunitate solidă pentru și cu ajutorul jucătorilor din Cluj. Cei din Iași au la îndemână LexShop, cei din Timișoara se adună la Unlock sau Happy Color, iar in București există poate o duzină de astfel de locuri.

În fine, poate cel mai eficient lucru pentru popularizarea fenomenului este un târg de profil unde se promovează atât jocurile și comerțul retail, cât și ingeniozitatea celor pasionați de boardgame design. Din fericire pentru români, la Târgu Mureș se organizează de 3 ani “Zilele Jocurilor” și sper că în timp numărul participanților să depășească numărul populației orașului (așa cum se întâmplă la Essen), iar piața în ansamblu să crească odată cu creșterea notorietății târgului.

Referitor la colecționari și pasionați: dacă în 2010 existau foarte puțini oameni care aveau 100 boardgames pe raft și acest lucru era privit ca o extravaganță,  în 2017 e absolut normal să ai o colecție de această dimensiune. Ba mai mult, sunt câțiva oameni care au peste 500 jocuri și cel puțin unul care are aproape 1.200. Dar cel mai important lucru e că mulți dintre cunoscuții noștri au măcar câteva jocuri pe raft, deci orice vizită de curtoazie se poate transforma într-o seară de joacă. În plus, nu mai e o excentricitate să cumperi mobilier special pentru boardgames (rafturi și mese), să confecționezi accesorii și inserts, să-ți tipărești singur versiuni print’n’play sau să cheltui sute de lei pe sleeves, binders ori deck boxes. Pentru mulți dintre noi hobby-ul merge dincolo de simpla achiziție a unui joc și chemarea prietenilor la datorie.

 

Jocuri – disponibilitate, varietate, preț

În prezent, aproape fiecare magazin specializat pe boardgames are în ofertă mai multe jocuri decât ofereau TOATE magazinele cumulat în 2010.

Cum s-a realizat acest lucru?

Cel mai important factor a fost creșterea pieței locale. Oamenii au început să înlocuiască serile de rummy, table sau șeptică cu seri de Catan, Dominion sau Pandemic. Mulți părinți au descoperit plăcerea și foloasele serii de joc în familie. Iar unii dintre cei care au fost inițiați într-ale boardgames au început să-și dorească mai mult și să caute alte jocuri – mai complexe, mai interesante, mai pe gustul lor.

Al doilea factor a fost, evident, creșterea organică a pieței la nivel mondial. Numărul jocurilor noi a crescut, tirajele s-au mărit, târgurile de profil așteaptă de la an la an tot mai mulți participanți. Campaniile pe Kickstarter redefinesc continuu conceptul de “succes” (în 2011 cel mai bine finanțat boardgame a primit 70.000 dolari, între timp Kingdom Death și Exploding Kittens au spart bariera de 10.000.000). În acest context, “febra” mondială a ajuns și pe tărâmuri mioritice, dar suntem încă departe de cifrele de vânzări ce caracterizează țările din vestul Europei – lispindu-ne și tradiția de zeci de ani pe care aceste țări o au în promovarea jocului în familie și între prieteni.

Consider că sunt rare situațiile în care ne putem plânge de lipsa unui joc din oferta retailers. Majoritatea sunt dispuși să aducă la comandă orice se află în distribuție în Europa sau SUA, singurele excepții țin poate de jocurile apărute în tiraje mici prin vreo țară exotică din orient (vezi extraordinarele târguri din Japonia unde se publică mii de titluri în numai câteva sute de exemplare) sau cele care se adresează exclusiv unor pasionați feroce (wargames de la vreo editură obscură ori jocuri tematice din afara mainstream).

Prețurile, însă, nu sunt cel mai fericit parametru din această ecuație. Cum jocurile se produc în China, Germania sau SUA, prețul în lei este dependent de cursul de referință al EUR sau USD (mai tot timpul în creștere), peste care se adaugă costurile de transport și taxe. Cum salariul mediu al românului nu este la un nivel comparabil cu cel din vest, putem considera că în România boardgames sunt un produs de lux. Cei care își permit să cumpere un joc nou în fiecare lună (care costă în medie peste 150 lei) sunt printre cei norocoși.

O ultimă remarcă legat de prețul mediu al jocurilor: pe fondul creșterii cursului de schimb, a inflației  și a cererii în piață observăm o creștere de peste 30% între cât plăteam pe un joc în 2010 și cât trebuie să scoatem din buzunar în 2017.

 

Jocuri în limba română

Am simțit că e important să vorbesc despre aceste jocuri separat, din mai multe motive.

Primul ar fi pentru a sublinia cât de mult a crescut piața: dacă în 2010 existau doar câteva jocuri în limba română și traducerea se făcea doar pentru titlurile ce se vând în milioane de exemplare la nivel mondial (Dixit, Catan, Carcassonne, Power Grid, Dominion), în prezent oferta e foarte variată. De la câștigători Spiel des Jahres la jocuri realizate de designers români, de la jocuri simple până la cele care durează chiar și peste 2 ore, există în total peste 150 jocuri cu manual în limba română.

Al doilea motiv ține de originea acestor jocuri. Cine sunt “curajoșii” care au decis că localizarea titlurilor străine e necesară sau publicarea jocurilor românești merită? Evident, e vorba de marii distribuitori români (Happy Color, Lex, Cutia, Ideal, Ludicus), dar și de nume cu rezonanță mai mică (ADK Games sau Bohema). Alături de ei se află însă publishers și distribuitori europeni care luptă din ce în ce mai dur pentru piața în creștere din estul Europei: Piatnik, Trefl, Blackfire – și chiar preiau agresiv pentru distribuție unele jocuri care timp de mulți ani au fost localizate de firme românești (de exemplu, Dobble a trecut de puțină vreme în portofoliul Blackfire).

 

Concluzie sau tl:dr

Cred că ne putem considera norocoși că suntem pasionați de acest hobby acum, când piața mondială de boardgames e la un maxim istoric și în creștere. Iar dacă avem o oarecare vechime în gaming, putem aprecia cu atât mai mult aspectele pozitive din prezent. Oferta magazinelor conține aproape tot ce ne poftește inima, comunități locale există peste tot și cresc de la an la an, România pare tot mai jucăușă odată cu trecerea timpului. Din păcate, și prețurile sunt tot mai mari, iar cel mai bun mediu pentru cumpărături e încă cel online – cu mențiunea că magazinul local trebuie susținut dacă e prietenos și contribuie la consolidarea comunității.

Ne rămâne doar speranța că în viitor situația economică nu se va deteriora trăgând în jos cursul de schimb, iar retailer-ii își vor permite să practice adaosuri comerciale tot mai mici odată cu creșterea volumelor care sunt absorbite de piață.

Aș vrea să cred că peste 10 ani prețurile din Germania, Franța sau Italia nu vor mai fi atât de diferite, iar “Zilele Jocurilor” va fi la fel de tentant precum târgul din Essen. Sunt realist și știu că acest lucru nu este 100% posibil, dar ideal ar fi să acționăm de pe acum ca și cum avem o șansă reală.*

 

Asta e tot.

Vă mulțumesc.

Cheers!

 

*Parafrazare a celebrei afirmații a lui Reiner Knizia: “When playing games, the goal is to win, but it’s the goal that’s important, not the winning.”

Mai citește și:

2 Comments

  1. Razvan Pascu

    Ai uitat de Sibiu cu MindSpot ca si magazin “fizic” si club de jocuri!
    Spor.

Leave a Comment