Pledoarie în favoarea jocurilor vechi

Mă consider un om ancorat în tot ce e nou, poate chiar un adept al „cult of the new”. Vânez jocuri noi, caut muzică nouă, mă uit la filme noi. Poate 80-90% din tot ce „consum” e apărut în ultimul an. Dar uneori îi mai caut pe Katharine Hepburn sau pe James Stewart, îl mai regăsesc pe Frank Sinatra sau Queen, ori mă pierd prin Go sau Backgammon.

Jocurile vechi nu au mare trecere în zilele noastre. Spun asta uitându-mă la oferta magazinelor, la ce se joacă pe la întâlniri, la ce se vinde pe forum. Iar „vechi” în domeniul boardgames poartă o dată a apariției mai recentă decât ați crede: dacă nu începe cu 2xxx, anul apariției se pierde în negura timpului. E de înțeles. Pe de o parte, pentru că foarte puțini dintre noi joacă boardgames de mai mult de 4-5 ani – eu însumi am jucat prima partidă de Catan în decembrie 2010 – deci nu am crescut cu jocuri și nu le considerăm parte a copilăriei. Pe de altă parte, jocurile vechi sunt greu de găsit – dacă nu a apărut o ediție nouă, cam orice joc dispare de pe piață în 2 ani. În fine, jocurile vechi „suferă” de aspect grafic perimat, de mecanici desuete, de reimplementări sub diverse forme.

Am jucat vreo 80 astfel de jocuri vechi de-a lungul timpului și, spre surprinderea mea, distribuția notelor este similară pentru cele 3 segmente considerate de mine: antichitatea de până în 2000, evul mediu 2001-2010, era modernă din 2011 încoace. Cam 45-50% din jocuri au primit note de 7 sau mai mari. Cu alte cuvinte, ai șanse să găsești ceva pe gustul tău oriunde ai căuta.

Haideți deci să facem câteva categorii și să le analizăm pe îndelete.

 

The classics

Nu sunt adeptul „trebuie să joci clasicele ca să apreciezi modernele”, dar consider că îți face bine să le aprofundezi puțin. Backgammon, ca să realizezi că nu zarurile fac jocul, deși ele îi sunt sufletul. Șah sau GO sau Shogi sau Xiangqi, pentru a avea o preocupare de studiu pentru o perioadă mai lungă. Crokinole, pentru a-ți dezvolta dexteritatea. Gin Rummy sau Canasta, ca să vezi cum arată un joc unde luck of draw chiar are o influență majoră. Alături de ele poți încerca pentru varietate Cribbage, Hnefatafl, Dominoes, Checkers, Bridge, Mahjong ori una din multele variante de Mancala. Poker are nișa lui și se poate juca amical sau competitiv – caz în care ai face bine să înțelegi cum e cu probabilitățile.

Avantajul clasicelor e că le găsești destul de ușor prin magazine. Dezavantajul lor e că sunt jocuri abstracte, seci, iar unele dintre ele îți pot mânca foarte mult timp dacă vrei să devii bun. Dacă după 20 de partide de un boardgame „obișnuit” te poți considera bunicel, după 20 de partide de GO eși aproape la fel de slab cum erai la început. Dar stăpânești mai bine niște noțiuni de bază.

 

The trendsetters

Există câteva jocuri publicate între 1960-2000 care au influențat dramatic felul în care boardgames sunt create astăzi.

Acquire (1962) a făcut accesibilă mecanica stock holding și 1830: Railways & Robber Barons (1986) preluat-o și a împins lucrurile foarte departe înspre zona jocurilor complexe și agresive.

Die Macher (1986) a fost poate primul joc Euro complex.

El Grande (1995) a popularizat area control și a demonstrat cum un set simplu și elegant de reguli poate genera o experiență intensă.

Magic: The Gathering (1993) a făcut ca jocurile collectible să fie nu doar cool, ci și pretabile la competiții la nivel mondial.

Trilogia formată din Tigris & Euphrates (1997), Through the Desert  (1998) și Samurai (1998) a arătat ce se poate face cu tile laying.

Carcassonne (2000) a simplificat tile laying și l-a făcut extrem de accesibil – plus că ne-a adus meeples.

Citadels (2000) a popularizat role selection.

Werewolf (1986) a stimulat bluff-ul, deducția și party games.

Civilization (1980) a pus bazele jocurilor 4X.

Iar Catan (1995) se face responsabil de popularizarea jocurilor germane (europene) în general.

În zona tematicelor avem Dune (1979), Space Hulk (1989), Blood Bowl (1994), Merchant of Venus (1988), Warhammer Quest (1995), HeroQuest (1989), Cosmic Encounter (1977), Magic Realm (1979), Arkham Horror (1987), Sherlock Holmes Consulting Detective (1981).

În zona jocurilor de război se fac remarcate Squad Leader (1977), Advanced Squad Leader (1985), Up Front (1983), Hannibal: Rome vs. Carthage (1996), Britannia (1986), Paths of Glory (1999) și mai puțin apreciatele (dar foarte popularele) Axis & Allies (1981) și Risk (1959).

E greu să ne imaginăm în 2015 cum ar arăta piața de boardgames dacă aceste jocuri nu ar fi existat. Ba chiar uneori devine greu să le acordăm importanța pe care o merită pentru că atât de multe alte jocuri au apărut între timp ce au fost influențate de aceste trendsetters încât devine dificil să ne dăm seama de influența lor.

 

The rest

Iată și alte câteva exemple de jocuri al căror efect se simte încă mulți ani mai târziu sau care au rămas foarte populare.

Gigamic a publicat seria de abstracte cu planșă din lemn și piese voluminoase din lemn: Gyges (1985), Quarto (1991), Pylos (1994), Quoridor (1997), Gobblet  (2000).

Reiner Knizia a avut cea mai prolifică perioadă din carieră, alături de tile laying trilogy mai publicând Modern Art (1992), Medici (1995), Ra (1999), Lost Cities (1999), Battle Line (2000), Taj Mahal (2000).

Jocurile de trick taking l-au încoronat pe Tichu (1991) rege, iar jocurile de bluff l-au făcut pe Liar’s Dice (1987) împărat.

Pentru pattern recognition a devenit emblematic Set (1988), iar pentru press your luck Can’t Stop (1980).

Take It Easy (1983) a creat un altfel de tile placement, The Princes of Florence (2000) a combinat ingenios city building cu licitații, trei cincimi din „trilogia” Masca au fost publicate: Torres (1999), Tikal (1999), Java (2000) – Mexica și Tikal II fiind publicate ceva mai târziu.

Vinci (1999) a dat mai apoi naștere lui Small World, Web of Power (2000) s-a reimplementat ca și China sau Han.

Mai pot fi amintite ca memorabile Blokus (2000), PitchCar (1995), Ricochet Robots (1999) și Survive: Escape from Atlantis (1982).

 

Gânduri de final

Multe din jocurile vechi încă au mare trecere și astăzi. Valurile de jocuri noi au acoperit în mare parte ce a fost publicat înainte de 2000, dar câteva titluri au rămas emblematice, se retipăresc și se reeditează în continuare, primesc expansiuni sau variații.

Unele din jocurile vechi ar avea același succes de piață dacă ar fi publicate pentru prima oară acum, în 2015, alături de miile de jocuri noi ce apar în fiecare an. Și asta este poate caracteristica unui joc foarte bun: indiferent de perioada publicării, calitățile lui nu pot fi puse la îndoială. Mă bucur astfel să am pe raft titluri precum Acquire, Samurai, El Grande, Tigris & Euphrates, GO sau Crokinole și știu că mulți dintre voi le aveți de asemenea în colecție. Și mă bucur să știu că le voi juca în anii următori fără nicio problemă alături de Set, Liar’s Dice, Battle Line, Torres sau Die Macher, pentru că aceste jocuri rămân proaspete chiar dacă unele dintre ele au apărut înainte ca eu să mă nasc.

Există însă și motive pentru care NU ați vrea să jucați jocuri mai vechi de 2000:

  • Pentru că vă place la nebunie worker placement – mecanica era rudimentar implementată înainte de apariția lui Caylus (2005).
  • Pentru că vă dați în vânt după deck building – mecanica era cvasi-inexistentă înainte de Dominion (2008).
  • Pentru că jocurile 4X sunt preferatele voastre – înainte de Twilight Imperium Third Edition (2005) nu a existat nimic care să atragă atenția.
  • Pentru că tot ce e eye candy vă dă pe spate și grafica ori piesele joacă un rol esențial – sunt foarte puține jocuri vechi care arată bine.

Aș vrea să știu de la voi ce jocuri apărute până în 2000 sunt prezente în colecțiile voastre sau care jocuri considerați că au avut o influență majoră în dezvoltarea jocurilor moderne.

Cheers!

Mai citește și:

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.