Primele experiențe de boardgaming cu Damian…

Am început să ne jucăm boardgames cu Damian pe când avea vreo 20 luni, în decembrie 2017. Un joc extrem de simplu pe care l-am cules de pe raftul hypermarket-ului: patru tiles mari cu anotimpuri și imagini sugestive peste care trebuie să pui niște tiles mai mici cu aceleași imagini pe care le tragi dintr-un teanc. Un fel de mini bingo. Jocul e pentru 2-4, dar el s-a jucat singur. Lua piesele, le căuta corespondentul, le punea pe planșă. În felul acesta s-a obișnuit cu câteva concepte de bază: ideea de piese din carton, „pregătim jocul”, „strângem jocul”, executarea succesivă a acțiunilor.

Apoi am încercat să ne distrăm cu un set de domino cu animale. Nu l-a atras. S-a supărat pe piese și le-a aruncat prin toată camera. E adevărat că trecea printr-o perioadă de sensibilitate crescută căci încă nu îi ieșiseră toți dinții. Am pus deoparte cutia și n-am insistat. I-a revenit interesul 5 luni mai târziu, a încercat să aranjeze piesele și să le numere (știe să numere până la 10), dar încă se enervează tare pe unele lucruri care nu-i ies din prima. Nici dinții nu i-au ieșit toți și asta nu face decât să-i sporească iritabilitatea. Așa că am renunțat să mai încerc o vreme și îl las pe el să-și dorească să se joace cu domino.

 

Când Damian avea 21 luni, am încercat să ne jucăm First Orchard. I-au plăcut fructele mari din lemn, copacii, coșul, zarul mare. A înțeles repede cum dăm cu zarul și care sunt consecințele – cele patru culori arată ce fruct putem culege din copac, simbolul „coș” e orice culoare, simbolul „cioară” mută pasărea mai aproape de grădină. Inițial i-a plăcut să culeagă fructele și să le pună în coș, peste câteva săptămâni i s-a părut amuzant să punem fructele din coș înapoi în copaci când dăm cu zarul. S-a obișnuit astfel cu alte câteva concepte de bază: dăm pe rând cu zarul, simboluri diferite generează acțiuni diferite, există lucruri pentru care ne bucurăm și lucruri care nu vrem să se întâmple (când cioara ajunge în grădină, am pierdut jocul). Sunt convins că nu le-a înțeles pe deplin, dar am considerat acele prime sesiuni de joacă un succes. Și de atunci ne jucăm săptămânal. Iar în urmă cu câteva zile s-a întâmplat ceva neașteptat: Damian a asamblat singur drumul pe care cioara merge până la grădină, format din 5 tiles cu desene specifice care trebuie orientate corect. Ceea ce înseamnă că ne putem deja gândi la aranjarea pieselor din Carcassonne Junior. Sau eu sunt extrem de optimist.

 

Tot în aceeași perioadă am experimentat cu Bunny Boo, un ansamblu de piese mari din lemn cu care se pot rezolva puzzles solitaire, tipice jocurilor de la Smart Games. Din câte știu, e singurul astfel de joc recomandat copiilor de 2 ani, dar nu am reușit încă să ne jucăm cu el așa cum a plănuit designer-ul, adică să luăm fiecare carte cu puzzle și să încercăm să rezolvăm problema. În schimb, i-a plăcut mult să aranjeze cele 4 piese în diverse moduri, să construiască turnuri sau combinații. I-am arătat cum se poate ascunde iepurașul ca să-i vedem doar urechile sau cum să ne uităm printr-o gaură pentru a-i vedea ochii – pentru că acestea sunt soluții din unele puzzles și pe viitor va trebui să le dibuiască singur. I-a plăcut ideea, dar într-un acces de bucurie a aruncat piesa mare din lemn pe parchet și a rupt-o. Am lipit-o și urmează să mai încercăm.

Pe scurt, acestea sunt experiențele noastre cu boardgames în primele luni de viață. Damian are acum 25 luni și aș vrea să fac un lucru foarte clar: nu există boargames recomandate copiilor mai mici de 2 ani. Acum înțeleg și de ce: în afara geniilor care încep să vorbească la 1 an și să-și dea masteratul la 12, copiii sub 2 ani nu prea au capacitatea de a înțelege un boardgame care are reguli, setup și condiții de câștig. Sunt lucruri mult prea abstracte. Iar cele marcate 2+ sunt extrem de puține la număr. De fapt, după niscai cercetări, în afara seriei My Very First Games de la HABA nu am găsit jocuri pe care să le pot recomanda. Iar acel 2+ nu ajută prea mult. Pe de o parte, pentru că un copil de 2 ani și 10 luni înțelege, comunică și poate să facă mult mai multe lucruri decât unul de 2 ani și 0 luni – dar și unul mai mic de 2 ani se poate bucura de piesele din joc fără a ști nimic despre reguli. Damian a învățat despre datul cu zarul și despre existența pieselor atrăgătoare din jocuri pe la 18 luni.

 

Deși marile lui provocări în acea perioadă erau mult mai concrete decât natura abstractă a jocurilor – de exemplu, să mănânce fără să se murdărească din cap până-n picioare.

 

Pe de altă parte, singurul motiv pentru care anumite jocuri sau jucării sunt marcate 3+ este dimensiunea unor piese care pot fi înghițite sau băgate cu forța în nas (așa cum a încercat Damian zilele trecute cu un miez de fistic…), dar asta nu spune nimic despre complexitatea regulilor, a mecanicilor sau abilitatea copilului de a înțelege cum se folosește acel joc.

Eu consider că această perioadă de început este una mai degrabă de acomodare cu ideea de boardgames decât cu jucatul în sine. La vârsta de 2 ani copiii sunt oricum mai fascinați de vizita în parc, groapa cu nisip sau jucăriile celorlalți copii. Dar perioada de pregătire pentru jocurile mai interesante care se pot juca pe la 5-6 ani poate fi foarte importantă atât pentru capacitatea copilului de a deprinde rapid un set de reguli, cât și pentru dezvoltarea unor abilități esențiale precum capacitatea de concentrare pe perioade lungi, gândire analitică, memorie. De aceea vă recomand să începeți să vă jucați boardgames cu copiii cât mai repede posibil.

 

Planurile noastre (mai degrabă ale mele, căci Damian nu cred că are vreun plan… probabil nici nu știe ce e acela) pentru următorul an sunt legate de trei lucruri:

  • Să avem o oarecare rutină în încorporarea boardgames în programul de joacă.
  • Să încercăm și alte jocuri potrivite vârstei și să vedem ce ne place.
  • Să aprofundăm ideea de joacă cu boardgames și să înțeleagă cât mai mult din reguli, scop și strategii (dacă or exista vreunele în jocurile marcate “2+”… vedem).

 

Sper să ne reauzim peste un an cu noi experiențe și să am doar vești bune. :)

Vă mulțumesc.

Cheers!

Mai citește și:

  • Articolul este unicat și fără asemănare.

1 Comment

  1. Si noi am inceput cu Stefan tot cu First Orchard, dar am avut si Hungry as a Bear (tot de la Haba my first games). N-am reusit sa jucam nici unul din ele chiar cu reguli, la Hungry as a Bear a invatat ca trebuie sa dea de mancare ursului si cred ca l-a ajutat la coordonarea mainii, sa isi dea seama ca daca inclini lingurita, cade mancarea de pe ea. Bine, putea sa-si dea seama de asta si cand manca, dar parca a facut mai putina mizerie cu jocul.
    Acum are 3 ani impliniti si jucam foarte bine Freche Farm (Crazy Corral) de la HABA, un joc 4+. Face si setupul, il si strange. Daca suntem 3 sau 4 jucatori, face setupul pentru toti fara probleme. Aproape ca explica si regulile (fara greseli, nu ca taicaso).
    Am mai jucat cu el Carcassonne Junior, Lotti Karotti, Cucaracha si altele, am reusit sa le ducem pana la capat, dar nu l-au prins. Acum am succes cu el cu Billy Bieber, un joc de dexteritate cu niste busteni care trebuie impinsi cu un bat si avut grija sa nu cada castorul din varf. Nu prea intelege conceptul de castigat, el se bucura cel mai tare cand cade castorul, dar isi asteapta randul si joaca corect. Ah, la Crazy Corral se bucura la fel de tare indiferent cine castiga.
    Sunt multumit de inceputurile lui Stefan in ale jocurilor, ii prevad un viitor luminos si sper sa reusesc in continuare sa-i pastrez interesul. Probabil la urmatoarea nationala sau regionala la care ne intalnim se vor juca impreuna Damian, Dorian si Stefan :)

Leave a Comment