Acum vreo 10 ani topul BGG arăta cu totul altfel. Reiner Knizia era la apogeul carierei sale, astfel că vreo 10 din jocurile create de domnia-sa se lăfăiau în vârful piramidei. Unele dintre jocurile prezente atunci în top se mai află şi astăzi pe poziţii foarte înalte, ele păstrându-şi de-a lungul timpului savoarea şi valoarea (El Grande, Hannibal: Rome vs. Carthage, Goa, Die Macher), în timp ce altele au fost îndepărtate în timp înspre top 200-300 (Diplomacy, Formula De, Primordial Soup, Tikal) sau chiar mai jos (Titan, Ikusa etc). Jocurile euro erau destul de slab reprezentate, mecanicile de role selection (variable phase order) şi worker placement erau într-o formă incipientă şi foarte puţin utilizate, doar area control şi tile placement fiind prezente din abundenţă. Ca să fiu sincer, nu este o perioadă în care mi-aş fi dorit să mă apuc de acest hobby, acum că m-am obişnuit cu bogăţia şi potenţialul extraordinar al jocurilor moderne.
Anul 2002 nu a fost nici el unul revoluţionar, dar au apărut câteva jocuri care au rămas pietre de hotar în istorie şi care au marcat profund felul în care boardgames arată astăzi. Martin Wallace a publicat Age of Steam, Dirk Henn a publicat prima ediţie a lui Wallenstein, Jerry Taylor a scos Hammer of the Scots şi Andreas Seyfarth a dat lumii Puerto Rico. Analize istorice se pot face pe multe pagini, dar locul lor nu este aici. Vreau numai să spun că 10 ani mai târziu Puerto Rico este încă în top 3 BoardGameGeek şi ediţia aniversară limitată este un eveniment ce merită consemnat.
După cum se observă din prima imagine, deosebirile dintre ediţia aniversară şi ediţia Rio Grande nu sunt nici puţine şi nici subtile. Dimensiunile cutiei au rămas aceleaşi, dar design-ul, cromatica şi calitatea cartonului sunt mult îmbunătăţite.
Desfacem cutiile şi comparăm mai întâi tablele de joc. Cea principală nu a suferit multe modificări în afară de culoare şi grafică, layout-ul iniţial a fost păstrat:
Tablele jucătorilor au suferit modificări mai mari în schimb. Locaţiile pentru plantaţii sunt acum aranjate mai logic şi sunt plasate în partea de sus, iar locaţiile pentru clădiri sunt mai aerisite şi mutate în partea de jos:
Cartonul este mai gros în versiunea aniversară şi acest lucru se simte cel mai pregnant atunci când manipulăm piesele mici. Începând cu victory points:
…şi continuând cu plantaţiile:
…este evident că noul standard de calitate al Rio Grande va satisface colecţionarii care au decis să-şi pună pe raft noua ediţie. Alături de grosimea apreciabilă, noile piese de carton au primit şi ilustraţii frumoase şi evocative:
…dar şi forme interesante şi potrivite pentru obiectele ce le reprezintă. Corăbiile chiar arată ca nişte corăbii!
Inclusiv rolurile au fost modificate şi aduse la zi:
Poate cele mai pregnante schimbări se simt însă la nivelul componentelor din lemn. Minusculii colonişti sunt acum mari şi uşor de apucat:
Iar containerele de mărfuri arată spectaculos şi foarte deosebit de formele octogonale din ediţia veche:
Greutatea jocului este dată şi la propriu şi la figurat de bani. Cartoanele ce reprezentau banii au fost înlocuite cu monede de metal, grele şi pline de clinchet:
Manualele sunt poate singurele lucruri care arată cât de cât la fel în ambele ediţii:
Însă cel al noii ediţii ne anunţă încă de pe prima pagină că cele 2 expansiuni lansate de-a lungul vremii sunt acum în cutie (The New Buildings şi The Nobles) şi regulile pentru 2 jucători sunt oficial incluse:
Aceasta este noua ediţie a lui Puerto Rico, un joc legendar care acum a primit şi un design corespunzător şi beneficiază de componente de cea mai bună calitate. Fie că sunteţi admiratori ai jocului şi aveţi ediţia veche Rio Grande, fie că nu sunteţi încă sau nu aţi reuşit să încercaţi jocul, ediţia aniversară îşi merită cu siguranţă un loc pe raftul fiecărui pasionat care apreciază un lucru bine făcut.
Iar Regina şi Nebunul este cel mai bun loc de unde puteţi comanda cât mai repede jocul, până când numărul limitat de exemplare nu se epuizează!
Sursă foto: arhiva personală
De fapt asta e felul in care trebuia sa arate un joc de talia lui Puerto Rico de la inceput. Si pretul mare nu e un motiv sa tina lumea departe ca nu sunt multe jocuri asa bune. Pacat ca am deja varianta originala si nu-mi vine sa mai dau o gramada de bani pe acelasi joc doar pentru ca arata mai bine
Arata MULT mai bine, componentele sunt mult mai functionale, ai 2 expansiuni incluse… si mirosul nepretuit de joc nou. Face toti banii. :)
Multumim, djdano, pentru articol. Din pacate, mie imi pare ca editia aniversara (auto-denumita limitata) nu are decat un rol de marketing. Din cate vad si in pozele tale, mi-e destul de clar ca jocul nu merita banii pe care ii cer pe el (vreo 350 de lei la noi, adica de 2 ori si ceva fata de jocul vechi).
Mi-ar placea sa vad cat mai putine astfel de initiative de a stoarce bani de la fani, dar imi pare ca si jocurile de societate se indreapta catre acelasi loc ca alte industrii de entertainment, cum ar fi jocurile video.
Problema nu e chiar atat de transanta precum pare. Eu cred ca sunt multi oameni care au jucat jocul, le-a placut, dar calitatea slaba a componentelor si chiar uratenia acestora i-a tinut departe de achizitie.
Editia aniversara incearca sa atraga in “barca” Puerto Rico si pe aceia care au refuzat cu indarjire sa cumpere jocul in versiunea alea/Rio Grande – printre ei numarandu-ma si eu.
Iar discutiile despre pret sunt vaste si le voi dedica poate pe viitor un articol. Mage Knight, Eclipse, Puerto Rico Anniversary, Runewars si multe altele sunt in aceeasi plaja de pret. Isi merita banii ceruti? Eu zic ca e greu de apreciat si discutia e foarte lunga. E vorba pana la urma de un hobby, nu de o necesitate vitala si imediata. “Jucariile” sunt scumpe. :)