Timp de multă vreme „Scrabble!” a fost strigătul de victorie în serile ploioase petrecute în familie. Am jucat multe partide de Scrabble în “tinerețe” și e un joc care mi-a plăcut mult. Dacă ar fi să mă întrebați acum “Ai mai juca Scrabble?” răspunsul meu va fi fără ezitare “Nu prea.”. Pentru că între timp am jucat vreo 60 de jocuri care sunt mult mai bune și pe care le-aș alege fără măcar să clipesc în defavoarea bătrânului stăpân al cuvintelor. Deși Scrabble e un joc excelent ce dezvoltă atât vocabularul cât și gândirea strategică, durează prea mult și uneori limitează prea drastic alegerile. Ce să fac cu V B R G M T S??
Contrar așteptărilor voi spune acum următorul lucru: din punctul meu de vedere Qwirkle e un joc ce nu are nimic în comun cu Scrabble, poate niște mici asemănări de suprafață. Dar este jocul care a adus un nou strigăt de victorie în familie.
Despre joc nu am foarte multe de spus. A apărut inițial în 2006 și a fost nominalizat la câteva premii în 2007 câștigând și Parent’s Choice Gold Award. Au urmat alte nominalizări în 2008 și un premiu în 2010 – Label Ludo Award. Iar 2011 i-a adus titlul Spiel des Jahres și un boost extraordinar în vânzări. Căci, ce era până atunci un joc abstract nu foarte popular, a devenit peste noapte o mică vedetă.
Gameplay-ul e cât se poate de simplu. Cele 108 cuburi sunt împărțite în 6 forme și 6 culori diferite, fiecare în câte 3 exemplare. Iar jucătorii trebuie în fiecare rundă să plaseze piese în zona de joc ce se formează din mers, astfel încât pe linie sau coloană să fie aceeași culoare sau același simbol. Fără duplicate. Și neapărat continuând elegant ce e deja pus pe masă. Și marcând cât mai multe puncte – se primește câte unul pentru fiecare piesă din combinațiile nou create.
Un qwirkle e format atunci cand o linie sau o coloană ajunge să fie în formație completă de 6. Dar lucrul ăsta e suficient de greu de realizat pe cât e de planificat. Căci nu ai decât 6 piese în față cu care să jonglezi și pe care le-ai primit aleator din milostivitatea sacului. Și toată lumea își dorește același lucru – doar sunt în joc 12 puncte – și toți vor încerca să-i saboteze pe ceilalți în încercarea de a construi formația ce dă naștere strigătului de victorie: Qwirkle!
Nu mă surprinde popularitatea jocului, pentru că amestecul de culori și forme se îmbină excelent cu senzațiile tactile date de piesele mari din lemn și prețul care nu amenință deloc portofelul. Pe deasupra, jocul prinde bine și la copiii care de-abia așteaptă să construiască formațiile colorate pe tablă, dar și la gamers respectabili căliți în focul jocurilor de dificultate mare și care de-abia așteaptă să-și dovedească abilitățile strategice. Unde mai pui că se pot distra la aceeași masă și bunicii care de-abia deosebesc un cerc de un pătrat din cauza ochelarilor groși, dar și mătușile de la sat care nu au pus mâna pe alte piese de lemn decât cele pe care le pun iarna pe foc. Evident, exagerez… but I’m trying to make a point here. :)
Jocul se explică în 3 minute și se joacă în vreo 2-3 ceasuri. Da, pe cutie scrie 45 de minute, dar niciodată nu poți să te oprești decât după 3-4 partide consecutive în care ai încercat să strigi cuvântul victorios de cât mai multe ori. :)
Și la final aș vrea să adaug o mică sesiune de ranting: din punctul meu de vedere, cam asta e rețeta pentru jocul family perfect, adică acel joc ce poate atrage și reține la masă absolut toți membrii familiei, de orice vârstă și cu orice metehne. Știu că în general family games sunt jucate în formula “mama + tata + copii”, dar adevăratele jocuri de familie sunt cele care au potențial și cu unchiul care nu înțelege de ce inflația e atât de mare încât a primit un lemn pe o oaie, dar și cu nepotul care din punct de vedere social nu pricepe cum de același meeple poate fi o dată bandit, altă dată țăran și altă dată soldat. Jocurile care merg într-adevăr în familie sunt cele în care nu e nevoie să explici 50 de simboluri diferite pe cărți și cum de oamenii tot cumpără de la tine resurse ca să-și construiască minunea (în engleză, wonder), deși tu ai numai una și ai utilizat-o deja.
Din nefericire, segmentul jocurilor de familie este tot mai mult confundat cu segmentul jocurilor destinate celor care de-abia se iniţiază în hobby sau sunt jucători ocazionali – gateway gamers şi casual gamers.
Jocurile bune de familie sunt puține la număr, așa că eu zic să le prețuim pe cele peste care avem norocul să dăm.
“Everyone has their little quirks” sau fiecare cu ciudățeniile lui, zice înțelepciunea populară. De aici și până la a vorbi despre un excelent joc din segmentul family e cale lungă, dar mi-a atras atenția sensul cuvântului și coincidența fonetică. Bucuraţi-vă deci de această “ciudăţenie” de joc. :)
Qwirkle e bineînțeles în oferta Regina și Nebunul, nu-l ratați!
Sursă foto: BoardGameGeek
Am vazut jocul la Essen, am zis “ce prostie”, apoi l-am incercat de plictiseala si l-am cumparat pe loc :D