Review comparativ – Race for the Galaxy vs. Glory to Rome

Introducere

Mi-am dorit de mult să fac acest review comparativ, dar am amânat de fiecare dată pentru a face altceva. Mi s-a părut inițial că e greu de realizat și dificil de organizat de o manieră care să nu fie greoaie pentru cititori și să surprindă în același timp tot ce vreau eu să transmit despre cele două jocuri. Lung tot va fi articolul, dar cred că și foarte interesant. Hai să-i dăm drumul că avem multe în farfurie. :)

Race for the Galaxy – aka RftG – este un joc apărut în 2007, creat de Thomas Lehmann, publicat de Rio Grande. Este un joc pentru 2-4 jucători, durează ~60 minute, are o notă medie pe BGG de 7.89, ocupă un foarte bun loc 13 în top și este unul din jocurile mele preferate.

Glory to Rome – aka GtR – este un joc apărut în 2005, creat de Ed Carter și Carl Chudyk, publicat de Cambridge Games Factory. Este un joc pentru 2-5 jucători, durează ~60 minute, are o notă medie pe BGG de 7.54, ocupă un confortabil loc 84 în top și este unul din jocurile mele preferate.

Wait, what?? Cum adică amândouă sunt printre jocurile mele preferate? Cum rămâne atunci cu toate discuțiile care apar peste tot „RftG e mai tare ca GtR”, „Dacă ai GtR nu-ți mai trebuie RftG”, „Mi-am luat GtR și a doua zi am vândut RftG”, “Am încercat GtR, dar grafica aia de copii nu se compară cu RftG care e un joc <serios>”.

Ei bine, da, majoritatea oamenilor apreciază unul dintre jocuri și nu vrea să audă de celălalt, considerându-l fie urât de-a dreptul (GtR), fie cu o simbolistică greoaie (RftG), fie mecanicile de joc sunt percepute atât de asemănătoare încât odată ce ai jucat unul dintre ele nu mai are rost să îl încerci pe al doilea.

Let’s break it down to the essentials, shall we? Și luăm pe rând fiecare aspect al ambelor jocuri, îl punem sub lupă și tragem concluzii. Poate nu e chiar așa cum zice lumea.

Componente

RftG vine într-o cutie frumoasă de carton, mult prea mare pentru cele 142 cărți, cele câteva VP chips, 4 summary sheets și un manual:

Componentele sunt de foarte bună calitate, cărțile sunt groase, calitatea tipăririi e excelentă:

GtR vine… în ceva plastic ieftin.

Acea cutie de 2 lei menită să reducă drastic costurile de producție conține 185 cărți, 5 player camps și 6 bonus chips. Cărțile nu sunt foarte fericit illustrate și părerile sunt foarte împărțite în ce le privește. Unii pur și simplu refuză să se atingă de joc, alții (myself included) nu se cramponează de grafică sau chiar consideră că merge de minune cu mecanica jocului și moto-ul de pe copertă: “The seriously strategic strategy card game”:

Cărțile sunt de calitate bună, însă nu la fel de bună ca la RftG dar, cum sunt un maniac, am ales să fac sleeving pentru ambele jocuri. Problem solved.

Glory to Rome are un as în mânecă și am vorbit deja despre el aici. Noua grafică arată extraordinar, cutia este de carton, există chiar și un insert care va acomoda cărțile cu sleeves cu tot, desenele animate au fost înlocuite cu o grafică excelentă. Jocul apare pe piață în noua ediție în noiembrie 2011:

Gameplay & fun factor

În RftG jucătorii vor încerca să-și construiască o civilizație sub forma unui tablou de cărți care conține planete și dezvoltări. Fiecare jucător începe cu câteva cărți și pe rând alege câte o acțiune din 5 posibile care îi permite să adune mai multe cărți, să pună pe tablou planete sau dezvoltări, să vândă sau să facă schimb cu mărfurile produse de planetele proprii, respectiv să producă pe planetele colonizate. Ceilalți jucători vor putea să execute la rândul lor aceeași acțiune dacă doresc, însă cel care a ales-o primește un bonus. Cărțile din joc au mai multe roluri. Ele pot fi plasate pe tablou și atunci jucătorul beneficiază de efectele lor și de punctele oferite sau pot fi folosite drept plată pentru plasarea de dezvoltări sau colonizarea planetelor. Ele pot fi folosite și drept mărfuri (dar de data asta nu jucătorul e cel care decide care cărți anume) care la rândul lor se vor schimba pe alte cărți sau pe puncte. Jocul se termină atunci când unul dintre jucători a plasat 12 cărți pe tabloul de joc sau când toate victory points au fost revendicate prin schimbul de mărfuri.

În GtR jucătorii vor încerca să-și construiască un mic oraș adunând în jurul lui antreprenori, construind clădiri sau vânzând mărfuri. Fiecare carte din cele 144 order cards are un triplu rol, ea putând fi folosită drept antreprenor, material de construcție sau clădire. Fiecare jucător începe cu câteva cărți și pe rând alege câte un rol care îi permite să adune antreprenori, să adune materiale, să înceapă construcția unei clădiri sau să continue o construcție existentă, să “fure” cărți din zona comună sau de la ceilalți jucători, respectiv să vândă din stocul de materiale. Ceilalți jucători pot alege să urmeze jucătorul care a inițiat rolul jucând o carte identică și/sau folosindu-se de antreprenorii deja recrutați în orașul propriu, sau pot alege să nu-l urmeze și să-și împrospăteze mâna de cărți. Există mai multe condiții de terminare a jocului, unele dintre ele desemnează automat un câștigător, iar altele implică numărarea punctelor adunate. Punctele se obțin din terminarea construcției unei clădiri și din vânzarea de mărfuri, respectiv unele bonusuri.

Ei, cum vi se pare? Seamănă chiar așa de mult încât să se poată spună „Dacă am jucat unul dintre jocuri nu mai are rost să-l încerc pe celălalt”? Eu zic că nu. Fiecare joc se joacă diferit, fiecare joc are o atmosferă diferită și mecanicile sunt de asemenea diferite. Există elemente comune, da, dar nu se poate spune că asemănarea între cele două jocuri e ca asemănarea între Puerto Rico și San Juan, de exemplu.

RftG e un joc mai tehnic, mai solitar, fiecare jucător stă cu nasul în cărțile proprii și cu ochii pe tabloul propriu și numai din când în când mai aruncă o privire la tabloul celorlalți ca să-și facă o idee despre acțiunile care l-ar avantaja sau cât de curând se va termina jocul.

GtR e vesel și interactiv, jucătorii urmăresc constant atât orașul propriu cât și orașele celorlalți și zona comună de cărți. Pentru că există condiții de terminare a jocului care desemnează automat un câștigător, ceilalți jucători se pot alia să-l împiedice pe unul dintre ei să câștige atunci când se apropie prea tare de final.

Recomandat in X

RftG e un joc bun în 3-4 și un joc excelent în 2, pentru că în 2 jucători fiecare va selecta câte 2 acțiuni odată, nu una singură. Jocul va curge mai fluid și mai repede, strategiile se vor adapta și vor deveni mai agresive. Odată încercat jocul în 2, cel în 3 și 4 poate părea chiar monoton.

GtR e un joc bun în 2, 3 sau 5, dar the sweet spot este în 4 datorită nivelului mare de interacțiune și pentru fluidizarea jocului.

Rejucabilitate

Ambele jocuri oferă o rejucabilitate foarte mare și ambele au strategii diverse pentru a câștiga. Datorită numărului mare de cărți din fiecare joc există multe combinații posibile și fiecare joc va fi altfel. RftG are avantajul expansiunilor, 3 dintre ele fiind deja lansate și încă una programată la Essen și aducând în plus încă 2 posibili jucători la masă și diverse subtilități de mecanică sau bonusuri. GtR nu are încă nici o expansiune, dar noua ediție va conține în versiunea Kickstarter 50 cărți suplimentare pentru ediția veche și 36 cărți suplimentare pentru ediția nouă. Tot e ceva.

Dificultate

Ambele jocuri intră din punctul meu de vedere la categoria “dificultate medie”, ambele având și pe BGG un weight estimat de 2,9. Ambele oferă decizii strategice destul de complicate și, pentru niște jocuri de cărți, oferă mari satisfacții de joc. RftG are dezavantajul simbologiei care e considerată destul de dificilă, aș zice că e nevoie de minim 5-6 jocuri pentru a fi cunoscută și stăpânită în întregime.

Ambele jocuri pot genera Analysis Paralysis, așa că aveți grijă mare cu cine le jucați, mai ales primele dăți.

Pro

Jocurile sunt ambele foarte bune, rejucabilitatea e mare, strategia e surprinzător de adâncă. RftG are avantajul calității superioare a cărților și prezența expansiunilor. GtR are avantajul ușurinței în învățare și graficii noii ediții care (așa cum am prezis deja) va propulsa jocul în top 50 BGG. Pe partea de preț GtR stă de asemenea mai bine, cei 95 lei cu care puteți cumpăra jocul de la Regina & Nebunul nu sunt o sumă deloc mare pentru ce oferă jocul.

Contra

Grafica lui GtR care va fi înlocuită în noua ediție, dar sunt suficienți oameni care o adoră și pe cea existentă – eu n-aș putea spune că o ador dar, așa cum am menționat deja, mi se pare că se potrivește foarte bine temei și mecanicii.

Singurul lucru pe care îl am de obiectat pentru RftG este curba de învățare. Nu vă recomand să îl învățați după manual, ci căutați pe cineva care îl știe și e un bun pedagog și un om răbdător și rugați-l să vă ajute. De ce vă recomand asta? Pentru că așa l-am învățat și eu și mi s-a părut cea mai bună soluție, asta este masa la care l-am studiat, toată lumea era cu cărțile pe față și cel din stânga este “profesorul”:

Ah, și ar mai fi problema prețului. Cei 119 lei cu care se găsește în magazin nu sunt o sumă tocmai mică pentru un joc de cărți, dar raportul sumă/număr de jocuri va fi unul foarte bun datorită rejucabilității ridicate.

Acestea fiind zise sper că am reușit să vă conving că ambele jocuri sunt foarte bune și merită să le dați o șansă, dar până la urmă alegerea depinde de gusturile fiecăruia și de grupul de joc. Have fun playing!

Dacă preferați numai unul dintre ele și pe celălalt nu-l apreciați deloc, aș vrea tare mult să vă aud motivele. :)

Surse foto: BoardGameGeek și arhiva personală

Mai citește și:

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.