Ships – final de trilogie cu un joc economic solid

Domnul Wallace a “călcat pe multe poteci” de-a lungul carierei. A făcut jocuri de război și jocuri economice, jocuri de cărți și jocuri foarte tematice. Viziunea lui asupra game design este una complexă, se folosește de mecanici familiare pentru a pune în valoare contexte relevante. De obicei există multe piese în mișcare, un număr prestabilit de acțiuni ce pot fi făcute și penalizări atunci când jucătorii nu sunt în pas cu vremurile.

Cel mai nou joc al domniei sale marchează o întoarcere la jocurile economice complexe de tipul Automobile, titlu cu care împărtășește destul de multe lucruri. De asemenea, aici se sfârșește trilogia jocurilor dedicate mijloacelor de transport, mai puțin reușitul Aeroplanes: Aviation Ascendant din 2012 fiind rățușca cea urâtă.

Regulile sunt stufoase, așa că nu îmi propun să le discut în detaliu. Dar voi comenta pe marginea lor pentru a vă oferi o imagine de ansamblu bună.

Ships aduce pe masă câteva elemente cunoscute. Avem o progresie a bărcilor de-a lungul a 11 vârste în 3 ere distincte și avem în paralel o cucerire teritorială plecând din Orientul Apropiat și trecând prin Europa, Americi și apoi restul lumii. Sistemul de construcție a bărcilor e destul de similar cu cel din Automobile: vârsta contemporană e deschisă tuturor, cele următoare pot fi accesate cu ajutorul navigației (tokens care se obțin din mai multe surse). Fiecare barcă plasată pe planșă are unul din două tipuri:

  • Vase comerciale, care trimit negustori în teritoriu pentru a obține resurse (mâncare, vin, ulei, fier, stofe).
  • Vase militare, care contribuie la construcția orașelor în aceleași teritorii.

Să vorbim mai întâi despre orașe. Acestea sunt reprezentate de discurile jucătorilor care la început limitează pe planșele proprii capacitatea de stocare a bunurilor și a banilor. Cu cât construim mai multe orașe, cu atât devenim mai deschiși la acumularea de capital.

 

Dar construirea lor necesită mâncare, iar aceasta se obține în principal plasând negustori. Aceștia sunt marcați de cuburi și gestionarea lor este elementul central al jocului. Fiecare jucător începe cu 9 cuburi disponibile și primește înspre folosință câte 2 în fiecare tură. Restul de 11 sunt într-un pool de unde pot fi aduși în joc prin două mijloace: construcția de orașe sau folosirea cărților.

Cele 2 cuburi primite în fiecare tură se transformă în acțiuni. Putem plasa nave sau le putem face upgrade celor plasate anterior, putem obține bani, navigație, cărți sau putem vinde resursele acumulate, respectiv putem să repunem în joc cuburile folosite în turele anterioare. Fiecare acțiune are nevoie de un cub și uneori de bani, iar cubul va rămâne blocat acolo până la rechemare. Se poate vorbi astfel de un fel de pool building în care jucătorii decid unde și cum folosesc acțiunile, respectiv trebuie să decidă când e momentul oportun pentru a reîmprospăta stocul de cuburi disponibile – sistemul e oarecum similar cu cel din Concordia, dar cărțile sunt înlocuite de piese din lemn.

Alături de cuburile proprii mai există cuburile negre, ele reprezentând acțiunile “libere” sau extra ce se pot face într-o tură. Începem jocul cu 2 cuburi negre și mai primim din stoc câte unul pe tură în era 2, respectiv 2 pe tură în era 3. Le mai putem aduna din construcția orașelor sau din conversia fierului – dar cel mai important lucru de reținut e că circuitul lor în joc e diferit de cuburile proprii: odată folosite se reîntorc în pool, iar costurile în bani asociate folosirii lor sunt de obicei mari.

Jocul este de fapt o cursă pe două planuri. Pe de o parte, încercăm să construim bărci cât mai noi pentru a primi bonus de puncte și pentru a-i depuncta pe cei care au bărci mai vechi de 2 vârste. Pe de altă parte încercăm să colonizăm cât mai eficient teritoriile de pe planșă pentru a obține resurse, puncte și alte avantaje. Cele 6 zone care se pot coloniza sunt accesate într-un sistem similar cu cel de construcție al bărcilor: zona curentă e tot timpul disponibilă, zona următoare are nevoie de navigație pentru a fi accesată. Odată ce un jucător se mută în altă zonă are loc o scurtă sesiune de scoring pentru zona curentă: fiecare cub și disc valorează puncte în funcție de numărul zonei (de la 2 la 7) și fiecare disc primește puncte bonus pentru cuburile de aceeași culoare din acel oraș.

Elementul cel mai interesant al jocului și cel care aduce o bună parte din rejucabilitate este reprezentat de cărți. Avem câte 12 disponibile la începutul fiecărei ere (teancul din care se aleg e mult mai mare) și fiecare jucător poate să ia maxim una pe tură. Cu ajutorul lor facem acțiuni cu cost redus, primim cuburi și resurse din pool, ori facem scoring pentru zonele în care suntem prezenți. Momentul în care cărțile intră în joc trebuie ales cu grijă pentru că multe dintre ele au efecte puternice – este deci de preferat să declanșăm trecerea într-o eră nouă cu prima acțiune astfel încât să avem de unde alege din cărțile de-abia apărute.

 

Ships este mai mult decât un cube pusher. Pentru că interacțiunea între jucători este destul de mare (fără a fi vorba de conflict direct), trebuie urmărite în paralel mai multe aspecte:

  • Momentul în care alegem să trecem într-o vârstă sau eră nouă cu navele – pentru a câștiga puncte și a da puncte negative celorlalți.
  • Momentul în care alegem să trecem într-o zonă teritorială nouă cu orașe și comercianți – pentru a declanșa scoring pentru zona curentă.
  • Pregătirile pe care ceilalți jucători le fac în acest sens.
  • Ritmul jocului și viteza cu care se trece de la o vârstă la alta, respectiv de la un teritoriu la altul – jocul se termină atunci când minim 5 nave există în vârsta 11, iar acest lucru poate coincide sau nu cu prezența în cel de-al șaptelea teritoriu, care e cel mai valoros la puncte.
  • Cube management – este extrem de important să avem în fiecare tură cele 2 cuburi disponibile, plus cele necesare pentru a plasa comercianți pe planșă.
  • Câte nave pun pe planșă, respectiv câte iau de pe planșă sau la câte îmi permit să fac upgrade pentru a nu rămâne în urmă.
  • Micile detalii care pot aduce câștigul sau crea un avantaj, despre care nu am pomenit nimic: comercianții trimiși la cumpărat condimente care rămân blocați până la finalul jocului dar aduc 7 puncte, factory tiles care suplimentează activitatea comercianților în teritoriu, decizia de a retrage de pe planșă cuburi din zonele ce au primit deja scoring.

 

Nu voi face afirmații pompoase de genul “Wallace s-a întors la ce știa să facă cel mai bine” pentru că nu cred că e cazul. Martin e departe de a crea un joc de calibrul lui Brass, iar Ships are câteva minusuri care trebuie menționate:

  • Regulamentul este de multe ori ambiguu, câteva reguli au fost clarificate pe forumul BGG, iar descrierea cărților nu e tot timpul clară.
  • Ceea ce mă face să cred că fie testarea nu a fost suficientă, fie verificarea manualului a lipsit.
  • Jocul nu are niciun element care să ajute scalarea de la 2 la 4 jucători. Numărul acțiunilor e identic, dimensiunea planșei la fel. Strategiile vor fi însă complet diferite în jocul de 2 (unde se pot plasa mai mulți comercianți și orașe, dar tranziția de la o vârstă la alta va fi mai scumpă) față de jocul în 4 (unde harta se va popula foarte repede și costul de a trece prin vârstele navelor va fi scăzut). The sweet spot mi se pare a fi la 3 jucători – destul de neobișnuit pentru un joc semnat de M.W.
  • Versiunea standard a jocului se folosește de nave și bani de carton, lucru care reduce mult plăcerea de a privi planșa. Piesele de lemn (foarte comune în majoritatea jocurilor publicate în 2015) din versiunea limitată de 1500 exemplare costă cu doar 5 EUR mai mult (1 EUR cost de producție), deci nu există nici o motivație financiară pentru a nu le include implicit.

 

Ships este un joc care e pe gustul meu. Deciziile grele privesc atât strategia pe termen lung, cât și reacțiile la ce au ales să facă ceilalți jucători. Piesele din versiunea limitată sunt bune, grafica e sugestivă (fără a ieși cu nimic în evidență), iar prețul e ok. Rejucabilitatea e bună, decizia de a folosi cărțile pentru a condimenta spectrul alegerilor a fost una foarte inspirată. Regulamentul devine destul de intuitiv după prima partidă, dar am avut probleme în a-l asimila la început.

Iar după ce am scăzut un punct pentru piesele de carton din versiunea standard și omisiunile din regulament, rămânem cu un joc solid de nota 8 cu posibilitate de creștere în timp și recomandarea de a-l avea în colecție dacă vă plac boardgames dificile cu interacțiune între jucători și un ritm deosebit.

Cheers!

Mai citește și:

Leave a Comment