Sparta – impresii după primul joc

Acum puţină vreme am avut şansa să joc cu Mihai “suf” Stanimir 5 (cinci) jocuri noi într-o seară de marţi. Unul dintre ele nu m-a încântat (Mijnlief), de al doilea m-am îndrăgostit pe loc (Hive), al treilea m-a fascinat prin calitatea componentelor şi tensiunea permanentă din joc (Confusion: Espionage and Deception in the Cold War), al patrulea e cel mai bun joc al lui 2011 (A Few Acres of Snow) şi ultimul e Sparta.

În general nu mă dau în vânt după abstracte. Ca să îmi placă trebuie să fie foarte bune şi tema de suprafaţă să reuşească să poleiască mecanicile întortocheate cu un strat mai gros decât aş putea să dau la o parte cu o râcâială de unghie. Knizia are câteva astfel de jocuri. Dar Knizia e un veteran. Knizia e doctor în matematică şi e de meserie boardgame designer. Din partea lui mă aştept la lucruri mari. Însă nu mă aştept în fiecare zi ca un puşti de 14 ani să publice un joc de strategie abstractă ce te face să te uiţi cu gura căscată la tabla de joc şi să-ţi dai seama cât de multe mutări posibile sunt.

Sparta e un astfel de joc şi Yannick Holtkamp e un astfel de puşti de 14 ani. Acum e student la universitatea din Duseldorf, un mic prodigy de la care mă aştept să văd lucruri revoluţionare în următorii ani. Dar să nu ne îndepărtăm încă de prezent.

Sparta a fost prezent la Essen în 2011 şi se va lansa pe piaţă în decembrie. Queen Games a decis să folosească drept piese de joc cuburile de lemn care joacă rol de cavaleri în Lancaster. Cred că e o alegere foarte bună, îmi plac mult componentele voluminoase din lemn şi îmi place şi alegerea cromatică. Banalul „alb contra negru” e înlocuit de „galben contra roşu”. Culorile sunt puternice şi agresive, aşa cum e şi mersul jocului.

Cum se joacă? Fiecare jucător pleacă la drum cu un set de 8 soldaţi de pe poziţii bine definite.

Aceştia se pot mişca în orice direcţie din cele 8 posibile câte 2 spaţii, cu condiţia să nu le stea un alt soldat în cale căci brutele nu ştiu sări. Odată ajuns pe un oraş inamic din centrul tablei de joc, soldatul îl va putea converti în culoarea proprie. Odată ajuns pe un oraş propriu, un soldat va putea fi transformat într-unul din cei 8 eroi care de-abia aşteaptă la marginea tablei de joc să intre în luptă.

Şi fiecare jucător îşi va dori să facă această transformare cât mai repede, căci eroii se pot mişca 3 spaţii în orice direcţie. La ce bun atâta libertate de mişcare? Pentru că scopul jocului este să-ţi domini adversarul fie cucerindu-i toate oraşele, fie capturându-i toate piesele. O captură se face atunci când o piesă inamică sau un şir de piese inamice sunt flancate de o parte şi de alta de 2 piese proprii fără spaţii libere la mijloc. Şi, evident, cu cât te mişti mai mult, cu atât eşti mai în avantaj.

Am pierdut primul şi singurul meu meci împotriva lui Mihai. N-aş putea zice că jocul e extraordinar sau că m-a prins sau că de-abia aştept să-l mai joc. Mecanicile sunt foarte bune şi regulile sunt foarte simple, iar profunzimea merge adânc şi jocul pare înşelător de simplu, cam de aceeaşi manieră în care reuşeşte şi Samurai-ul lui Knizia să-i păcălească pe cei neavizaţi.

Ce se mai putea îmbunătăţi? Cutia aceea goală. Ar fi fost de ajuns una pe un sfert ca volum dacă tabla de joc se putea împături. Şi ar fi prins foarte bine o cutie mai mică pentru ca jocul să poată fi cărat în parc, la prieteni sau la plajă. Pentru că sunt mulţi cei cărora le plac abstractele scurte şi cu miez cărnos şi vor să le joace peste tot, chiar şi pe pultul lat de numai 30 cm al barului unde am început seara cu Mijnlief şi Hive.

Avem de a face cu un eveniment, cu un joc creat de un copil şi e fascinant să vezi cât de abstract poate să gândească acest copil. Nu vreau să mă gândesc cum eram eu sau cum sunt majoritatea copiilor de vârsta lui, vreau numai să vă spun să staţi cu ochii pe el în perioada următoare.

Şi pe site-ul meu căci am de gând să vorbesc şi despre celelalte 3 jocuri care mi-au plăcut din acea seară memorabilă cu Mihai. Dar acelea mai trebuie jucate şi rumegate o vreme, căci îmi miroase a nota 10.

Vă doriţi jocul? Nimic mai simplu: cu o comandă la Regina şi Nebunul se rezolvă cât ai zice “meeple“. :)

Sursă foto: BoardGameGeek

Mai citește și:

Leave a Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.