All posts tagged “Ascension: Return of the Fallen”

Ascension – tărâmuri dezvăluite și zorii campionilor

Disclaimer: articolul își propune doar să prezinte factorul de noutate din ultimele două seturi Ascension. Nu voi discuta mersul jocului și mecanici sau cum se prezintă seturile mai vechi. Pentru asta aveți prezentările lui Tom Vasel pe BGG sau puteți cerceta articolele mele: sezonul 1, sezonul 2, sezonul 3.

 

În urmă cu un an mi-am cumpărat Realms Unraveled și de atunci l-am jucat de vreo 60 ori (90% în mediu digital). În urmă cu o lună mi-am instalat pe telefon Dawn of Champions și de atunci l-am jucat de vreo 50 ori, atât ca joc standalone, cât și în combinație cu RU. Acum sunt pregătit să vă prezint ambele jocuri și să vi le recomand din toată inima: combinația dintre cele două seturi aduce cea mai explozivă experiență Ascension de până acum, dar trebuie să fiți pregătiți pentru trei lucruri:

  • Abilitatea multi-unite este over-powered și Adayu the Serene e un erou ce “sparge” jocul – am reușit scoruri de 10 ori mai mari decât în celelalte seturi.
  • Gameplay-ul este mai dependent de noroc ca niciodată.
  • Dacă varianta preferată de joc este cu maxim de VPs în pool (60 pe jucător), pregătiți foaie și pix pentru a ține evidența resurselor pe care le generați în ultimele runde.

Continue Reading

Star Realms – ceva mai mult decât Ascension cu pvp

(textul de mai jos e doar pentru cei ce nu doresc să urmarească prezentarea)

Aşa poate arăta un joc de succes dacă de la început designer-ul ştie ce face şi publisher-ul e conştient de importanţa preţului de vânzare. Un astfel de joc costă 50-60 lei şi asigură zeci de ore de joacă, veţi putea juca minim 50 partide înainte să simţiţi vreo plictiseală.

Prima ediţie s-a tot tipărit în vreo 3 tranşe în ultimul an după ce jocul a fost publicat pe Kickstarter în 2013 şi fiecare dintre ele s-a epuizat aproape imediat.

Cum a ajuns un astfel de joc să fie atât de popular şi să intre în top 100?

Continue Reading

Ascension – înălţarea lui Vigil şi întunericul dezlănţuit

Când am început să joc Ascension acum 18 luni, setul Storm of Souls fusese deja lansat. Asta înseamnă că am ajuns cam târziu la petrecere, dar nu aveam cum să fac altfel. Atât Thunderstone, cât şi Dragonspire, erau pe piaţă de ceva vreme şi expansiunile ce apăreau în mod constant m-au ţinut ocupat mult timp. Eram aproape convins că un deck builder cu temă fantasy similară (buy heroes, slay monsters) nu are cum să fie măcar la fel de bun ca de-acum celebrul  “Piatra Tunetului”, aşa că nu am avut niciun interes să investesc timp şi bani într-un alt joc care să se folosească de mania mea de completist pentru a mă determina să cumpăr tot ce a apărut vreodată.

Ascension nu m-a cucerit de la primul contact. Grafica nu e tocmai accesibilă – deşi are un farmec aparte – preţul e destul de piperat, iar experienţa de joc pare la prima vedere superficială. Nu trebuie să-ţi faci planuri de bătaie detaliate, nu trebuie să alegi o singură acţiune, nu ai sentimentul unei aventuri epice. Dar lucrurile s-au schimbat treptat (puteţi să vedeţi părerea mea despre generaţia CotG + RotF aici, iar cea despre SoS + IH aici) şi astăzi pot spune că Ascension este prima alegere atunci când vreau să petrec 30 de minute intense în compania unui deck builder fantasy. Vorbim deci despre cea de-a treia generaţie şi cea mai interesantă de până acum, Rise of Vigil + Darkness Unleashed.

Continue Reading

Ascension – furtuna sufletelor şi eroii nemuritori

La finalul articolului despre primele 2 jocuri din serie (Chronicle of the Godslayer + Return of the Fallen) spuneam că am de gând să integrez cu oarecare house rules şi Storm of Souls. Între timp nu am mai făcut-o, dar am făcut ceva mult mai interesant: am achiziţionat Immortal Heroes şi acum am 2 seturi Ascension – unul pe care îl pot pune lejer pe masă chiar şi cu începători (CotG + RotF) şi unul care e pentru cei versaţi în universul ilustrat atât de grotesc de Eric Sabee (SoS + IH).

Chiar dacă domnii designers s-au străduit să facă integrarea tuturor celor 4 jocuri destul de uşoară, din motive personale pe care le detaliez mai jos am ales să nu o fac, ci să separ cele 2 generaţii în seturi separate. Haideţi să vedem mai întâi ce aduc nou cele 2 jocuri, cum se schimbă gameplay-ul şi atmosfera şi cum îmi plac noile cărţi.

Continue Reading

Anul 2011 cu bune și rele

Anul 2011 a fost unul extraordinar pentru boardgames. Din sutele de jocuri publicate (nu cred că vom şti vreodată cifra exactă, în baza de date BGG sunt înregistrate peste 1.000 titluri) 10 stau proţăpite acum în top 100 şi alte 15 s-au ancorat în top 200. Numai anii 2009 şi 2010 se pot lăuda cu performanţe similare – 13 jocuri în top 100 şi alte 14 în top 200 pentru 2009, respectiv 10 jocuri în top 100 şi alte 11 în top 200 pentru 2010.

Putem spune deci fără să greşim că trăim în epoca de aur a boardgames moderne. În nicio altă perioadă nu au fost lansate atât de multe jocuri şi la standarde calitative atât de ridicate. În fiecare an se adună tot mai mulţi oameni la convenţii, târguri şi prezentări şi cifrele din anii anteriori sunt făcute de ruşine. Tot mai mulţi designers îşi încearcă norocul şi talentul pe o piaţă din ce în ce mai saturată. Nicicând marii publishers nu au primit atâtea prototipuri pe care să le analizeze, nicicând Kickstarter nu a fost mai plin de proiecte ambiţioase ca acum, nicicând nu au văzut lumina zilei mai multe proiecte print’n’play. Noi, cei care facem parte din hobby, ne putem considera cu adevărat binecuvântaţi că putem gusta din toate aceste bunătăţi.

Revenind la 2011: am apucat să joc nu mai puţin de 40 de titluri publicate pe parcursul anului şi pe toate 14 cele mai sus clasate, mai puţin unul care nu mă atrage şi nu mă interesează. În câteva articole anterioare am spus că Mage Knight este cel mai bun joc şi A Few Acres of Snow jocul care m-a impresionat cel mai mult. Şi dacă nu am vrut în ruptul capului să încerc Eclipse, hai să vedem ce altceva mi-a mai plăcut.

Continue Reading