All posts tagged “best of”

Jucatele lui 2014 – partea întâi: dezamăgiri și surprize

În fiecare an încerc să joc cât mai multe noutăți, iar dintre jocurile publicate în 2014 am jucat 50. În fiecare an am parte de surprize plăcute, de jocuri ce sunt parcă făcute pe gustul meu, dar și de dezamăgiri. Pentru acestea din urmă sunt singurul vinovat, pentru că dacă nu mi-aș fi făcut niciun fel de așteptări, poate reacția nu ar fi fost atât de înverșunată. Dar e greu să nu ai așteptări atunci când e vorba de Stefan Feld sau de jocuri considerate „best of” pe la târguri sau de jocuri premiate de diverse comitete și comiții. Aceste dezamăgiri sunt îndulcite de surprizele plăcute ce apar de unde mă aștept cel mai puțin, acele mici sclipiri de inovație sau abordare nouă pe care ador să le descopăr.

Despre aceste 2 categorii de jocuri voi vorbi azi pe scurt, despre dezamăgiri și surprize. Iar jocurile bune, de nota 8 sau mai mult, jocurile de păstrat în colecție, vor primi un articol separat peste 2-3 săptămâni.

Continue Reading

Martin Wallace şi Cédrick Chaboussit intră într-un bar – impresii despre London, Struggle of Empires şi Lewis & Clark

Iniţial am avut impresia că jocurile lui Martin Wallace pot fi categorisite pe ani precum perioadele de creaţie ale pictorilor: perioada trenurilor, perioada economicelor, perioada jocurilor de război, etc. Dar apoi am pus lucrurile pe foaie ca să am o perspectivă mai clară şi rezultatul nu a fost nici pe departe atât de tranşant pe cât credeam.

Jocurile cu trenuri apar cam la 2-3 ani distanţă unul de altul din 2001 încoace. Economicele pot fi încadrate într-un interval oarecum fix, să zicem din 2007 până în prezent. Însă în toată această perioadă (2001-2014) Wallace a produs în mod constant jocuri din categoria wargames şi civ builders. Şi, cu titlu de excepţie, a mai scos cât un joc care nu poate fi încadrat în niciuna din cele 3 mari categorii: Runebound, London, Moongha Invaders, Discworld, A Study in Emerald.

De cealaltă parte, Cédrick Chaboussit e un anonim, nimeni nu ştia absolut nimic despre el până anul trecut când Ludonaute i-a publicat jocul de debut. Există vreo legătură între cei doi designers? Absolut niciuna din câte ştiu eu. Dar mi-ar plăcea să aud un banc care începe precum titlul acestui articol.

Continue Reading

Cvartetul jocurilor care ar putea mai mult – impresii despre Edo, Legacy, Modern Art şi Greed Inc

Curba lui Gauss nu se dezminte nici în cazul notelor acordate boardgames, aşa că nu mică mi-e mirarea să văd că zona medie e cea mai populată. Nu mă pot declara mulţumit de aceste cifre pentru că foarte rar păstrez în colecţie un joc de nota 7 (niciodată pe cele de 6), ba chiar în ultima vreme am început să renunţ chiar şi la unele de nota 8 atunci când se suprapun ca mecanici şi/sau temă peste alte jocuri mai bine cotate din colecţie.

Jocurile de 7 formează un grup faţă de care nu am sentimente puternice. Sunt jocuri bune pe care le-aş mai încerca atunci când se iveşte ocazia, le recomand dacă îmi e cerută părerea, dar sunt conştient că în preferinţele mele există vreo 100 alte jocuri care îmi sunt mai dragi – asta înseamnă că sunt mai interesante, mai bine făcute, cu mai multe elemente originale, mai plăcute de jucat, mai arătoase. Aş putea sumariza foarte simplu un joc de 7 cu expresia “E bun, dar…”

Astăzi o să prezint pe scurt 4 astfel de jocuri şi impresiile ce mi le-au lăsat.

Continue Reading

3 ani, 400 jocuri şi 1600 partide mai târziu – jocuri şi jucători sub semnul întrebării

Ce înseamnă toate aceste numere pe care le vehiculăm atât de des? Am X jocuri în colecţie. Am jucat jocul cutare de Y ori. Mă joc de Z ani. Luna asta am cumpărat Ţ jocuri şi am jucat N partide.

Mă împiedic la tot pasul în ultima vreme de tot felul de statistici şi numere aruncate în toate direcţiile, precum şi de controverse legate de semnificaţia acestor numere. Unii numără şi expansiunile la dimensiunea colecţiei, alţii le consemnează în catastif ca partide jucate. Unii consideră absurd să contorizezi partidele jucate în medii virtuale, alţii au pe raft mai multe titluri nejucate decât au majoritatea dintre noi jocuri în întreaga colecţie. Unii vânează atingerea unor procente sau a unor praguri pentru a avea un oarcare sentiment de împlinire, alţii ignoră complet orice cuantificare numerică şi folosesc sisteme similare cu cele ale băştinaşilor australieni Walpiri: unu, doi, multe…

În primul rând, aceste numere ar trebui să însemne ceva pentru cel care le împinge înainte. Deci daţi-mi voie să detaliez în cele ce urmează ce-mi spun mie cifrele, punând lucrurile în context ludic şi istoric.

Continue Reading

Triunghiul promisiunilor neîmplinite – impresii despre Nations, Targi, It’s Alive

Anul acesta am decis să schimb puţin formatul prezentării de impresii de început despre jocuri. Motivaţiile sunt multiple. În primul rând, o dată pe lună e cam rar. În al doilea rând, în 2013 am jucat în medie 10 jocuri noi în fiecare lună şi unele informaţii riscă să fie trecute cu vederea de cititori datorită numărului mare de titluri înşirate într-un singur articol – sau chiar de mine din dorinţa de a nu depăşi o oarecare lungime a articolului. În al treilea rând, uneori e amuzant să încerci să grupezi jocurile nou încercate în diverse “triburi” sau grupuri de apartenenţă inventate ad-hoc.

Astfel că în primul articol din această serie voi prezenta 3 titluri ce m-au dezamăgit mai mult sau mai puţin. Pe două dintre ele le aşteptam cu sufletul la gură, al treilea l-am jucat mai degrabă din lipsă de activitate. Şi astfel mi-am dat seama că sunt note de 5-6 pe care le dau cu indiferenţă, dar sunt şi note din aceeaşi zonă pe care le acord cu foarte multe sentimente la mijloc, asemeni unui trântit de receptor de telefon din era analogică. Pentru că nimic nu e mai supărător decât să descoperi încă un joc ce nu poate să depăşească mediocritatea.

E probabil de prisos să adaug că aceste păreri nu reflectă caracteristici obiective ale jocurilor analizate, ci doar opinii personale după 1-2 partide, filtrate prin sita celor 400 de jocuri diferite şi 1600+ partide jucate în ultimii 3 ani. Sunt doar un euro gamer ce crede că dorinţa oamenilor de a citi opinii despre jocuri încă mai există.

Continue Reading