All posts tagged “Bora Bora”

3 ani, 400 jocuri şi 1600 partide mai târziu – jocuri şi jucători sub semnul întrebării

Ce înseamnă toate aceste numere pe care le vehiculăm atât de des? Am X jocuri în colecţie. Am jucat jocul cutare de Y ori. Mă joc de Z ani. Luna asta am cumpărat Ţ jocuri şi am jucat N partide.

Mă împiedic la tot pasul în ultima vreme de tot felul de statistici şi numere aruncate în toate direcţiile, precum şi de controverse legate de semnificaţia acestor numere. Unii numără şi expansiunile la dimensiunea colecţiei, alţii le consemnează în catastif ca partide jucate. Unii consideră absurd să contorizezi partidele jucate în medii virtuale, alţii au pe raft mai multe titluri nejucate decât au majoritatea dintre noi jocuri în întreaga colecţie. Unii vânează atingerea unor procente sau a unor praguri pentru a avea un oarcare sentiment de împlinire, alţii ignoră complet orice cuantificare numerică şi folosesc sisteme similare cu cele ale băştinaşilor australieni Walpiri: unu, doi, multe…

În primul rând, aceste numere ar trebui să însemne ceva pentru cel care le împinge înainte. Deci daţi-mi voie să detaliez în cele ce urmează ce-mi spun mie cifrele, punând lucrurile în context ludic şi istoric.

Continue Reading

Bora Bora – tatua-mi-aş zarurile cu analysis paralysis

Ca să apreciezi munca lui Stefan Feld nu trebuie neapărat să-i joci toate creaţiile. Dar pentru a-i sesiza evoluţia poate e nevoie s-o faci. Similar, nu e musai să joci Castles of Burgundy şi Trajan ca să dezvolţi admiraţie pentru Bora Bora, dar pentru un review e neapărată nevoie să te adânceşti în toate cele 3 jocuri.

Unii spun că Feld nu mai inovează de ceva vreme (2009) şi tot ce produce e un remix a ceea ce a creat de-a lungul vremii fără să vină cu nimic nou. Alţii sunt convinşi că geniul său e nestăvilit şi fiecare joc nou e o manifestare diferită a infinitei sale capacităţi creatoare. În fine, alţii văd elemente noi în multe din jocurile domniei-sale, dar sunt şi nemulţumiţi de altele sau nu găsesc nimic nou şi interesant în ele. Din această ultimă categorie fac şi eu parte şi consider că Stefan e designer bun, care mai are multe lucruri de spus, dar care uneori mai dă şi cu băţul în baltă. Dar nu e cazul la Bora Bora.

Continue Reading

Evoluţii, revoluţii şi involuţii în worker placement

DI: Salutare Tavi, bine te-am găsit din nou la o discuţie despre hobby-ul nostru cel de toate zilele (wishful thinking, ştiu, că doar nu se întâmplă în fiecare zi să ne jucăm…). De această dată vom încerca să întoarcem pe diverse feţe mecanica worker placement aşa cum am perceput-o din jocurile încercate, dar mai ales aşa cum reiese ea dintr-o privire de ansamblu care ia în calcul şi anul de apariţie al jocului. Cum spune şi titlul, aş vrea să vorbim puţin despre acele jocuri pe care le-am perceput drept revoluţionare pentru această mecanică, apoi acele jocuri care au îmbunătăţit-o şi au dus-o mai departe adăugând consistenţă şi variaţie. La final aş vrea să amintim şi jocurile care nu simţim să fi adus ceva nou sau de valoare în peisaj.

O să încep cu o scurtă peroraţie despre unele aspecte istorice: părerea majorităţii oamenilor e că această mecanică a apărut odată cu Caylus în 2005. Consideraţii ulterioare au luat în calcul şi jocuri mai vechi precum Antiquity şi Neuland (2004), Keythedral (2002), Way Out West (2000), Bus (1999), Keydom (1998) sau chiar Merlin (1993). Am jucat Keythedral şi Antiquity (şi am citit regulamentul de la Neuland) şi pot spune 2 lucruri: pe de o parte, sunt de acord că există jocuri bazate pe worker placement mai vechi decât Caylus – Antiquity cu siguranţă e, celelalte 2 nu prea; pe de altă parte, e destul de dificil să tragi o linie tranşantă chiar şi în 2013 şi să spui ce presupune exact şi complet mecanica. Căci între un simplu action selection şi un worker placement nu e mare diferenţă, la fel cum nu tot timpul un meeple de lemn e neapărat un worker – acel meeple poate fi pur şi simplu un marker ce e uşor de înlocuit cu orice alt marker de formă non-antropomorfă. De aceea, ca să evităm filosofii inutile şi dezbateri nesfârşite, aş zice să ne raportăm la ce e actualmente considerat pe BGG drept worker placement. O să amintesc însă în trecere unele jocuri pe care nu le-aş include neapărat în acest grup: TrajanVinhosLe HavreRise of Empires şi toate jocurile ce au zaruri – TroyesAlien FrontiersBora Bora şi mai noul Euphoria: Build a Better Dystopia. Cât de mult eşti de acord cu mine până aici?

Continue Reading

Februarie 2013 – best of

Luna februarie a fost una foarte specială din punct de vedere al jocurilor noi încercate. Am avut şansa să joc 42 jocuri diferite în 63 partide şi nu mai puţin de 24 titluri noi. Performanţă rară ce nu mă aştept să se repete curând, dar să sperăm că următoarea întâlnire naţională nu e chiar aşa departe la orizont.

Multe din jocurile încercate au fost pe gustul meu, multe nu m-au satisfăcut pe cât mă aşteptam. Dar avem câteva note preliminare de 7, 8 şi chiar un 9. Haideţi deci să purcedem într-o scurtă analiză şi să vă fac câteva recomandări din multele jocuri ce mi-au trecut prin mână.

Continue Reading

Cult of the new – cine n-are jocuri vechi, să-şi cumpere

DI: Tavi, bine ai venit în echipă, sper că seria asta de articole scrise colaborativ să-mi dea şansa să-ţi scurm puţin printre idei şi gânduri şi să văd cum preferinţele şi gusturile noastre se deosebesc sau se aseamănă. Mai mult decât atât, de-abia aştept să aud argumentele pe care sper să le putem aduce în favoarea simpatiilor pe care le arătăm unor jocuri/mecanici/designers/teme/genuri etc, respectiv de ce nu ne plac altele.

MD: Salutare Daniel, mă bucur să avem ocazia de a lucra împreună. Cred că am văzut deja suficiente jocuri amândoi încât să purtăm discuţii dintr-o perspectivă ceva mai analitică. De ceva vreme am ajuns să privesc şi un pic mai ştiinţific boardgames şi aştept cu nerăbdare să văd prin ochii altui boardgamer cum se văd lucrurile. Mă vor ajuta cu certitudine să găsesc răspunsuri la în punctele în care m-am blocat sau să formulez nişte întrebări noi valide.

DI: Tema de azi e una foarte interesantă pentru mine, am analizat-o de multe ori de-a lungul timpului şi concluziile au fost altele de fiecare dată – dar tot mai aproape de statusul actual despre care vom vorbi ceva mai târziu. Punem deci faţă în faţă jocurile noi, goana după titluri mereu proaspete şi mai ales motivele noastre de a alerga după ele (cult of the new i se mai spune) de o parte a baricadei şi jocurile vechi de cealaltă parte. Putem cădea de acord asupra convenţiei de a considera joc nou orice titlu apărut din 2008 încoace, respectiv la categoria jocuri vechi vom avea jocurile publicate în 2007 sau mai devreme? Iar ca să reducem şi mai mult intervalul de analiză şi să nu riscăm să intrăm în tot felul de filosofii, ne vom limita la a emite păreri doar despre jocurile vechi apărute în a doua parte a secolului XX, clasicele nu prea îşi au locul în această discuţie – dar poate le abordăm cu altă ocazie şi descriem experienţele avute în ŞahGOCrokinoleBridgePokerCribbageMahjongMancala sau Canasta. De acord sau ai alte propuneri?

MD: Tema de astăzi este într-adevăr una foarte interesantă şi despre care am putea dezbate câteva zile fără a atinge toate faţetele. Sunt perfect de acord cu convenţia prin care să alegem delimitarea propusă de tine. De asemenea, nu cred că aş fi adus în discuţie clasicele Şah, GO şi compania pentru că discutăm despre boardgames în formatul modern.

DI: Şi acum să trecem la o scurtă analiză a topului BGG. Cu mici aproximaţii (pentru că topul suferă modificări chiar de la o zi la alta) atât în top 100 cât şi în top 200 ponderea de jocuri vechi şi noi aşa cum le-am definit mai sus e aproximativ egală (50/50, respectiv 103/97). Cum ţi se pare acest aspect? Te surprinde sau te aşteptai să fie aşa?

Şi să împingem puţin mai departe întrebarea: cum ţi se par jocurile noi din top 50 în raport cu cele vechi din acelaşi interval? Ce crezi că le-a adus acolo?

Continue Reading