All posts tagged “Brass”

Top 100 din 2018

În mod normal, nu fac analize detaliate când fac topul 100 anual. Enumăr jocurile… și cam atât.

Realizarea topului îmi dă suficient de furcă și, de cele mai multe ori, nu mai am energie să vorbesc despre rezultat. Plus că am observat că acest top nu e niciodată 100% final. Tot timpul mai găsesc câte o mică schimbare sau permutare de făcut, nu pot fi absolut mulțumit de ordinea jocurilor oricât le-aș muta de pe o poziție pe alta.

E și normal. Până la urmă, ce diferență poate fi între un joc de pe locul 42 și cel de pe locul 43 sau 44? Minusculă. Toate cele 100 sunt jocuri care îmi plac, le țin cu drag pe raft (deocamdată) și, cu cât sunt mai sus în top, cu atât mai abitir îmi doresc să le joc din nou.

De fapt, cred că aceasta e esența topului. Să fac un ”snapshot” de moment pentru două lucruri: cât de mult îmi doresc să joc un joc și cât de inovator, deosebit sau intens e gameplay.

Să luăm deci calupuri de câte 10 jocuri și să vedem care sunt noutățile și care sunt cele mai importante modificări față de anul trecut.

Continue Reading

2.0: the new old games

Am început să mă delectez cu jocurile moderne în 2010. Ca orice om “de rând”, am început simplu, primele jocuri au fost Catan, Carcassonne și Ticket to Ride. Consideram pe atunci că lumea jocurilor e vastă și greu de înțeles, cu multe variațiuni pe aceeași temă, versiuni diverse ale jocurilor și ediții încâlcite. În ultimii 6 ani lucrurile s-au complicat tot mai mult și cred că e din ce în ce mai greu pentru jucătorii noi să înțeleagă și să se familiarizeze cu ce oferă piața.

Alături de jocurile noi și originale apar destul de multe jocuri din categoria pe care am numit-o “2.0”. Versiuni noi, retipăriri, reimplementări. Uneori de la același publisher, alteori nu. Uneori cu schimbări majore, alteori foarte mici sau chiar deloc. Cred că se pot distinge 6 categorii distincte, fiecare cu specificul ei, unele dintre ele cu ramificații în celelalte. Haideți să le analizăm pe rând și să vedem dacă putem să dăm sens acestui amalgam încâlcit. Iar apoi tragem și niște concluzii.

Continue Reading

Ships – final de trilogie cu un joc economic solid

Domnul Wallace a “călcat pe multe poteci” de-a lungul carierei. A făcut jocuri de război și jocuri economice, jocuri de cărți și jocuri foarte tematice. Viziunea lui asupra game design este una complexă, se folosește de mecanici familiare pentru a pune în valoare contexte relevante. De obicei există multe piese în mișcare, un număr prestabilit de acțiuni ce pot fi făcute și penalizări atunci când jucătorii nu sunt în pas cu vremurile.

Cel mai nou joc al domniei sale marchează o întoarcere la jocurile economice complexe de tipul Automobile, titlu cu care împărtășește destul de multe lucruri. De asemenea, aici se sfârșește trilogia jocurilor dedicate mijloacelor de transport, mai puțin reușitul Aeroplanes: Aviation Ascendant din 2012 fiind rățușca cea urâtă.

Regulile sunt stufoase, așa că nu îmi propun să le discut în detaliu. Dar voi comenta pe marginea lor pentru a vă oferi o imagine de ansamblu bună.

Continue Reading

Despre categorii de jocuri – partea 7 din 7: economice

Categoria jocurilor economice sau a jocurilor de management de resurse este categoria mea preferată. Din 1826 de când a apărut jocul cu numele extrem de inspirat “Wallis’s Picturesque Round Game of the Produce and Manufactures of the Counties of England and Wales” și până în 2015, jocurile economice au evoluat ajungând la un nivel de complexitate și rafinament care poate fi caracterizat simplu în două cuvinte: îmi place.

Dar nu toate jocurile economice sunt complexe. De fapt, majoritatea rămân la un nivel de dificultate mic înspre mediu, cu limita inferioară la nivelul lui For Sale și cea superioară pe la Puerto Rico. Jocurile de complexitate ridicată sunt puține și greu de făcut bine – iar publicul care le gustă e unul de nișă.

Continue Reading

TOP 100 all time – 2015 edition

A mai trecut (aproximativ) un an plin de jocuri și joacă, e momentul să vă prezint din nou top 100 cele mai bune titluri pe care le-am jucat vreodată.

Ca de obicei, vă avertizez că nu sunt genul de jucător care ar juca orice joc măcar o dată. Dimpotrivă, sar cu bucurie peste timpul irosit în compania unui joc nou ce probabil nu va trezi în mine emoţii (tematice, cooperative, wargames), pentru a fi în compania unui joc din zona celor care au mai mari şanse să-mi placă: strategie de dificultate mare şi medie, abstracte, jocuri ce se bazează pe hand management, jocuri deştepte pentru doi.

Iată ce s-a întâmplat relevant de la clasamentul anterior:

Continue Reading