All posts tagged “Caylus”

Despre categorii de jocuri – partea 7 din 7: economice

Categoria jocurilor economice sau a jocurilor de management de resurse este categoria mea preferată. Din 1826 de când a apărut jocul cu numele extrem de inspirat “Wallis’s Picturesque Round Game of the Produce and Manufactures of the Counties of England and Wales” și până în 2015, jocurile economice au evoluat ajungând la un nivel de complexitate și rafinament care poate fi caracterizat simplu în două cuvinte: îmi place.

Dar nu toate jocurile economice sunt complexe. De fapt, majoritatea rămân la un nivel de dificultate mic înspre mediu, cu limita inferioară la nivelul lui For Sale și cea superioară pe la Puerto Rico. Jocurile de complexitate ridicată sunt puține și greu de făcut bine – iar publicul care le gustă e unul de nișă.

Continue Reading

Despre categorii de jocuri – partea 5 din 7: medieval

Categoria medievală conține jocuri ce sunt inspirate din perioada de aproximativ 1000 de ani cuprinsă între căderea Imperiului Roman de Apus în anul 500 și începutul Renașterii, respectiv epoca marilor descoperiri de la 1500. Pentru comoditate, voi include în mod forțat încă o categorie alături de cea medievală: Renașterea (mai precis, jocuri bazate pe evenimente din sec. XIV-XVII). Deci pe parcursul acestui articol și numai aici e valabilă ecuația: “medieval” = medieval + renaștere.

 

Dacă aș spune că în această categorie sunt multe jocuri nu aș exagera deloc. Sunt foarte multe. Atât de multe încât la un moment dat un reviewer celebru aproape a clacat după ce a descoperit încă un joc despre “trading in the Mediterranean”. Multe din aceste jocuri sunt bune, cu o temă interesantă, cu mecanici ce au sens și pun în valoare contextul istoric. Dar sunt și excepții, jocuri plasate în perioada medievală doar pentru că prin 2000-2010 cam toată lumea părea să fie fascinată de Dark Ages. Lucrurile s-au schimbat între timp, noul trend pare să fie în favoarea jocurilor fantasy și science fiction și numai din când în când mai apare câte un joc pe a cărui copertă un om cu barbă ține o hartă. Dar să rămânem la subiect.

Primele jocuri moderne cu temă medievală au apărut prin anii ’50 și exploatau feudalismul, poveștile cu cavaleri, războaiele din perioada 1000-1400 sau legendele lui Robin Hood. Timp de peste 30 ani au apărut tot mai multe jocuri fără ca vreunul să iasă prea mult în evidență. Gheața s-a spart odată cu popularizarea wargames, mai precis Britannia în 1986, apoi a tematicului History of the World în 1991. Lucrurile au început să fie tot mai interesante pe la mijlocul anilor ’90 când Reiner Knizia începea să se afirme și El Grande vedea lumina tiparului.

Continue Reading

Despre categorii de jocuri – partea 1 din 7: city building

Din perspectiva BGG, fiecare joc aparține unui domeniu (strategie, tematic, familie, wargame, party, abstract, customizabil, de copii), se poate regăsi în una sau mai multe categorii (peste 80 în acest moment), este bazat pe una sau mai multe mecanici (peste 50 deocamdată) și poate face parte dintr-o familie (aici lucrurile sunt foarte diverse, nu are rost să intrăm în detalii). Unii jucători acordă atenție acestor caracteristici, alții deloc. Unii se limitează la a încerca jocuri din anumite domenii sau explorează mecanici specifice, alții fug ca dracul de tămâie când văd „farming” sau „trading”, iar alții abordează întreg spectrul cu lejeritate.

Categoriile ne spun câte ceva fie despre temă, fie despre tipul jocului, dar asta nu înseamnă că tot ce aparține de o anume categorie va fi la fel. Gândiți-vă la ele ca la genurile de film: sunt multe feluri de a face science fiction, la fel cum o biografie poate fi povestită în diverse moduri.

Această serie de articole analizează șase dintre categoriile mele preferate de jocuri: city building, fantasy, science fictionancient, medieval, card games, economice. Ordinea categoriilor este aleatoare, să zicem. Iar printre jocurile recomandate vor exista suprapuneri, deci să nu vă mirați când vedeți un joc menționat în mai multe locuri (e.g. Caylus).

 

City building este o categorie ce există de aproape 100 ani (primele jocuri au apărut prin anii ’30) și cunoaște două forme de implementare:

  1. Cea în care jucătorii lucrează împreună pentru a construi un întreg.
  2. Cea în care fiecare jucător construiește separat o parte a întregului, putând exista sau nu interacțiune între aceste părți.

Continue Reading

TOP 100 all time – 2015 edition

A mai trecut (aproximativ) un an plin de jocuri și joacă, e momentul să vă prezint din nou top 100 cele mai bune titluri pe care le-am jucat vreodată.

Ca de obicei, vă avertizez că nu sunt genul de jucător care ar juca orice joc măcar o dată. Dimpotrivă, sar cu bucurie peste timpul irosit în compania unui joc nou ce probabil nu va trezi în mine emoţii (tematice, cooperative, wargames), pentru a fi în compania unui joc din zona celor care au mai mari şanse să-mi placă: strategie de dificultate mare şi medie, abstracte, jocuri ce se bazează pe hand management, jocuri deştepte pentru doi.

Iată ce s-a întâmplat relevant de la clasamentul anterior:

Continue Reading

Russian Railroads – worker placement is almost dead

Dacă v-aţi săturat de worker placement, vă înţeleg. Dacă v-aţi săturat de jocuri Euro ce favorizează mecanicile în dauna aspectului tematic, vă înţeleg de asemenea. De-a lungul timpului au apărut zeci de jocuri cu plasare de muncitori ce au sacrificat fără scrupule aspectul tematic doar pentru a face loc unui dichis ce “dădea bine” în contextul respectiv.

În 2013 au apărut vreo 40 worker placement (şi alte 50 “zac” în baza de date BGG cu prea puţine voturi pentru a fi băgate în seamă) şi prea puţine dintre ele au reuşit să se facă remarcate prin ceva nou şi interesant. Caverna a reinventat Agricola, Bora Bora a dus zarurile în zone exotice, Euphoria le-a aruncat într-un viitor distopic, iar Madeira a dat un nou sens termenului “joc complex”. Şi cam atât. Lewis & Clark nu mi s-a părut suficient de divers, Spyrium nu l-a reafirmat pe William Attia, Legacy e dezechilibrat şi oarecum plictisitor, Yunnan nu m-a convins că ceaiul merită atenţia mea. Mai am oarecare speranţe de la Bruxelles 1893, dar nu foarte mari.

Russian Railroads face la rândul lui câteva sacrificii tematice şi are o rejucabilitate destul de redusă, dar există şi multe părţi bune despre care merită să vorbim.

Continue Reading