All posts tagged “Confusion”

2 ani şi 1000 partide mai târziu – statistici, concluzii, observaţii

Parcă mai ieri intram cu reticenţă în librăria Humanitas şi achiziţionam un Coloniştii din Catan. Nu ştiam despre boardgames decât din auzite că sunt multe la număr, relativ diverse ca tematică şi unele dintre ele foarte populare. Experienţa mea se limita la sesiunile de Canasta jucate cu câţiva ani în urmă într-un grup de prieteni, partidele de table (Backgammon) de pe coridoarele căminului din timpul facultăţii sau cele 2-3 încercări eşuate de a termina un Europolis. Bineînţeles că avusesem parte în copilărie de Piticot, Păcălici, Nu te supăra, frate!, Şeptic şi alte minunăţii din acelaşi spectru. Dar călătoria iniţiatică a început în acea zi de noiembrie 2010 când am luat Catan sub braţ şi am plecat înspre colegii de serviciu care erau pregătiţi să mă “şcolească”.

Nu pot zice că mi-a plăcut jocul, deşi am câştigat prima partidă. Dar intuiţia (şi colega Alina) mi-a spus că sunt şanse să găsesc alte jocuri pe placul meu şi că boardgames e un hobby ce merită explorat o perioadă. Timpul avea să-mi confirme aşteptările. Au urmat până la sfârşitul lui 2010 Ticket to Ride, Lost Cities şi Cleopatra and the Society of Architects. Iar la începutul lui 2011, după ce am jucat Carcassonne fără să fiu impresionat, am pus mâna pe Tigris & Euphrates. Primele partide mi-au cauzat dureri de cap, dar şi satisfacţii deosebite. Multitudinea de posibilităţi şi strategii, calculele şi scenariile infinite ce se desfăşurau în mintea mea, toate îmi spuneau că găsisem în sfârşit ceva pe gustul meu.

Drumul a continuat apoi într-un crescendo continuu, astfel că până la finalul lui 2011 am reuşit să joc 116 jocuri diferite în peste 400 de partide. Anul 2012 a fost şi mai aprig, cu mult mai multe realizări pe plan ludic, multe definitivări de preferinţe în materie de mecanici şi genuri, dar şi multe analize, observaţii şi concluzii. Lucrurile încă nu sunt săpate în piatră şi evoluţia continuă, dar hai să vedem ce avem până acum.

Continue Reading

Jocuri bune anu’ are – ediţia 2011

În general nu-mi plac clişeele de tipul “să tragem linie”, “să facem bilanţul” sau “anul ce tocmai s-a încheiat”. Aşa că o să încerc să le evit cumva, vorbind totuşi puţin despre 2011, despre ce s-a întâmplat şi a avut relevanţă şi rezonanţă în existenţa mea. Dacă vă aşteptaţi să primiţi confidenţe siropoase sau sentimentale vă spun numai că nu vă aflaţi în locul potrivit, nu sunt genul şi vă îndrum să citiţi titlul site-ului. Suntem aici să vorbim despre boardgames. Pe pâine cu ele! :)

Hai să-l luăm pe 2011 puţin la puricat în numere şi apoi facem şi un mic top.

Continue Reading

Ce jucăm când nu “ridicăm greutăţi”?

Atunci când mi se cere o recomandare de joc cel mai la îndemână lucru pe care îl pot face este să arăt lista jocurilor cărora le-am dat nota 10. Sunt titluri unul şi unul, create de cei mai mari designers contemporani, cu mecanisme complexe şi rejucabilitate foarte mare. Aceste jocuri au însă o mică hibă: 9 din cele 11 titluri au o durată medie de joc de peste 2 ore şi un weight estimat de minim 3,5. Asta înseamnă că poate mulţi dintre cei care îmi cer o recomandare nu o vor putea testa pentru că acele jocuri le depăşesc pentru moment disponibilitatea temporală sau pentru că grupul de joc preferă lucruri mai uşoare.

Nu m-am culcat pe o ureche şi m-am pus pe studiu. Era imposibil să nu găsesc măcar câteva jocuri bune şi uşurele prin lista celor care mi-au cinstit masa, ca să nu mai vorbesc de jocurile pe care le-aş încerca cu mare plăcere dacă s-ar ivi ocazia. Bineînţeles că aceste recomandări sunt filtrate prin preferinţele mele şi sunt la fel de subiective ca recomandările oricărui alt jucător. E posibil să nu vă placă niciunul din aceste jocuri, dar sunt şanse mari să vă ridicaţi de la masă cu satisfacţia pe care am simţit-o şi eu când le-am încercat şi care m-a determinat să le acord note foarte bune.

Continue Reading

Confusion: Espionage and Deception in the Cold War

Ziceam într-un articol anterior că nu prea îmi plac abstractele, cu excepția celor care au o temă care transcede mecanicilor și reușește să te introducă eficient într-o oarecare atmosferă de joc. Jocurile lui Reiner Knizia sunt un exemplu superb de astfel de abordare, capodopere precum Samurai sau Tigris & Euphrates fiind foarte apreciate de mine. Samurai are un avantaj suplimentar, calitatea pieselor de joc este foarte bună și senzațiile tactile deosebite aduc un plus experienței de joc. Avem deci rețeta completă: pentru ca un abstract să fie bun trebuie să aibă o temă foarte bine aleasă, pe măsura mecanicilor de joc și o calitate superioară a componentelor.

S-ar putea zice că am pretenții destul de mari dar, spre norocul meu, îmi permit să am astfel de pretenții în anul 2011. De ce? Pentru că pe piață sunt zeci de mii de jocuri și sute de publishers, mii de jocuri noi sunt publicate anual și e doar o chestiune de timp până când un publisher cu ambiții mari și o situație financiară bună se va asocia cu un designer bun și jucătorii din toată lumea vor avea parte de încă o capodoperă.

Spre norocul meu (nostru), Stronghold Games a decis republicarea în 2011 a clasicului Confusion creat de veteranul Robert Abbott în 1992. S-a decis folosirea unei teme care prinde foarte bine în jocurile 1 contra 1: războiul rece. Regulile jocului original au fost revizuite astfel încât să se muleze mai bine pe noua temă. Iar Stronghold Games – încurajat de succesul înregistrat tot în 2011 de republicarea lui Survive: Escape from Atlantis!, joc care nu a mai văzut lumina tiparului din 1982 – a făcut echipă cu David Ausloos (designer și artist la Panic Station) și a publicat… ceva nemaivăzut.

Continue Reading