All posts tagged “dice rolling”

Signorie – dice drafting for the pros

Mulți dintre noi avem impresia că în ultimii ani jocurile bazate pe dice placement au explodat. E vorba despre acele jocuri în care acțiunile jucătorilor sunt alese pe baza unui zar în loc să fie selectate dintr-un grup de acțiuni “fixe”. E adevărat, mecanicile bazate pe zaruri s-au diversificat în ultimii 3 ani și suficiente jocuri au fost publicate, dar nu se poate vorbi nici pe departe de o explozie sau de aceeași popularitate pe care a cunoscut-o worker placement, de exemplu, în perioada 2010-2014.

Mai întâi trebuie să clarificăm niște nuanțe. Există 3 tipuri de astfel de jocuri:

  1. Jocurile cu re-roll gen yahtzee – jucătorii au un grup de zaruri la care pot face re-roll de mai multe ori atâta timp cât după fiecare rostogolire cel puțin un zar e pus deoparte. Zarurile sunt folosite apoi individual sau în grup pentru unul sau mai multe lucruri. Exemple: Roll Through the Ages (2008), Elder Sign (2011), CV (2013), Favor of the Pharaoh (2015), Tiny Epic Galaxies (2015), Artifacts Inc (2015).
  2. Jocurile cu pool personal în care fiecare jucător are zarurile lui și ceilalți nu le pot influența numărul sau valoarea. Zarurile se rostogolesc la începutul rundei și sunt folosite apoi individual sau în grup pentru unul sau mai multe lucruri. Exemple: Kingsburg (2007), Shanghaien (2008), Roma/Arena (2005-2009), Claustrophobia (2009), Alien Frontiers (2010), The Castles of Burgundy (2011), Bora Bora (2013), Euphoria: Build a Better Dystopia (2013), Roll for the Galaxy (2014), The Voyages of Marco Polo (2015), Discoveries (2015), Thrash ‘n’ Roll (2015).
  3. Jocurile cu dice drafting în care jucătorii aleg dintr-un pool comun zaruri pe care le folosesc individual sau în grup pentru unul sau mai multe lucruri. Exemple: Yspahan (2006), Seasons (2012), Madeira (2013), La Granja (2014), El Gaucho (2014), Panamax (2014), Grand Austria Hotel (2015), My Village (2015).

Fiecare grup de jocuri are farmecul lui și deciziile luate pe baza zarurilor vor fi diferite. Jocurile cu re-roll tind să aibă dificultate mai mică, iar jocurile din celelalte două grupuri se întind pe tot spectrul de dificultate – depinde numai de imaginația designer-ului cum va implementa sistemul de acțiuni bazate pe zaruri și cum va mitiga (sau nu) luck of the roll.

Un nou venit în cel de-al treilea grup este Signorie, un titlu la care m-am uitat cu scepticism o bună bucată de vreme pentru că era jocul anunțat de What’s Your Game cu întârziere pentru Essen, alături de Nippon. Andrea Chiarvesio are experiența zarului din Kingsburg și cea a unui design complex din Hyperborea. Pierluca Zizzi a colaborat la Hyperborea și s-a mai ocupat și de Asgard, Al Rashid și Simurgh. Deci premise pentru un joc măcar decent există. Haideți să vedem cât de bun e de fapt Signorie.

Continue Reading

Istanbul – prezentare video

Scopul acestei prezentări este să vă ofere în 20 minute suficiente informaţii pentru a decide dacă Istanbul este un joc ce merită achiziţionat – sau măcar încercat.
Nu am explicat toate regulile în detaliu, ci m-am concentrat mai degrabă pe partea de review. Dacă aveţi nevoie de un walthrough exhaustiv, vă recomand prezentarea făcută de Richard Ham.
Ca de obicei, aştept părerile şi criticile voastre.
Jocul se poate achizitiona de la Regina şi Nebunul: Istanbul.

Continue Reading

Câteva impresii despre BattleLore Second Edition

Richard Borg e un designer ce activează pe două fronturi (pun intended) în paralel: pe unul dintre ele face jocuri precum Liar’s Dice (1987), Wyatt Earp (2001) sau Hera and Zeus (2000), pe celălalt se ocupă exclusiv de light wargames. N-am de gând să intru în detalii despre frontul non-wargame, deşi Liar’s Dice e un joc bun ce merită încercat.

Toată lumea a auzit probabil de Memoir ’44, jocul ce comemorează 60 de ani de la cele mai intense lupte ale secolului XX şi care se foloseşte de un sistem destul de simplu de comandă a trupelor şi desfăşurare a luptelor. Acest sistem cunoscut sub numele “Command and Colors system” a apărut în anul 2000 în jocul Battle Cry şi şi-a primit numele în 2006 de la C&C: Ancients. Tot în 2006 a fost publicat un joc ce devia de la contextul istoric şi intra în zona fantasy, BattleLore. Iar după 6 ani de pauză şi lăsat lucrurile la dospit, “Command and Colors system” a luat-o în două direcţii distincte: pe de o parte, avem în 2012 Samurai Battles care propune un mod de joc alternativ unde jucătorii îşi planifică şi apoi execută turele simultan, pe de altă parte avem în 2013 BattleLore Second Edition reeditat de Fantasy Flight Games şi mult îmbunătăţit faţă de versiunea anterioară.

Îmi permit să emit păreri despre wargames?! Erezie!! Ei, nu chiar, pentru că am jucat atât Memoir 44, cât şi C&C:A. Şi am mai luat şi câte o linguriţă de Twilight Struggle, Maria sau A Few Acres of Snow. Plus că de astă dată am aproape numai lucruri bune de zis despre noua ediţie a jocului. Deci permiteţi-mi să-i aduc laude.

Continue Reading

Euphoria – standarde ridicate într-un Euro cu pretenţii

Epoca jocurilor de strategie bazate pe zaruri a căror utilizare e versatilă a început prin 2005 cu jocul Roma creat de Stefan Feld. Sau, cel puţin, aşa îmi place mie să cred – astfel că accept argumente contra bazate pe fapte “istorice”. A urmat apoi Yspahan în 2006 şi Kingsburg în 2007. Stefan Feld a venit cu o altă abordare în 2009 cu Macao, iar în 2010 au apărut Alien Frontiers şi Troyes. Apoi Stefan Feld a regândit din nou zarurile şi a creat The Castles of Burgundy în 2011, respectiv Bora Bora în 2013. Tot în 2013 au mai văzut lumina tiparului Madeira şi Euphoria.

Ce au în comun toate aceste jocuri? Păi faptul că jucătorul rostogoleşte la un moment dat nişte zaruri şi apoi decide ordinea în care le foloseşte pentru a selecta anumite acţiuni sau găseşte combinaţiile cele mai fericite în contextul respectiv. Ce le diferenţiază pe fiecare în parte? Ei bine, asta e o discuţie foarte lungă pe care nu am de gând să o dezvolt aici, dar voi discuta despre elementele originale din Euphoria şi voi încerca să le compar cu celelate strategic rollers, cum am botezat grupul de jocuri ce se folosesc de zaruri în moduri care de care mai ingenioase.

Continue Reading

Carolus Magnus – old school abstract for the new school gamer

Mulţi dintre oamenii “de şcoală veche” pe care îi urmăresc pe BGG se declară mari fans ai lui Colovini. Aud peste tot despre Clans, Masons sau Bridges of Shangri-La, meritele domniei sale sunt ridicate în slăvi, iar aptitudinile de designer primesc uneori elogii cărora nu le găsesc justificare. Deşi a creat în ultimii 27 ani 50 jocuri şi 10 expansiuni, pe mine n-a reuşit deocamdată să mă convingă decât cu un singur titlu. Şi acela ar fi primit o notă mult mai mică dacă n-ar fi fost regulile alternative propuse de un om de pe BGG.

Carolus Magnus are deja 13 ani de când e pe piaţă. Vârsta înaintată îşi spune cuvântul la nivel grafic şi poziţia în top (e pe cale să iasă din primele 500) nu-i face mare cinste. Dar jocul e destul de bun, creează momente tensionate şi străluceşte în anumite configuraţii. Hai să dezgropăm câteva informaţii despre acest bătrânel şi să-i analizăm calităţile.

Continue Reading