All posts tagged “Dominion”

2.0: the new old games

Am început să mă delectez cu jocurile moderne în 2010. Ca orice om “de rând”, am început simplu, primele jocuri au fost Catan, Carcassonne și Ticket to Ride. Consideram pe atunci că lumea jocurilor e vastă și greu de înțeles, cu multe variațiuni pe aceeași temă, versiuni diverse ale jocurilor și ediții încâlcite. În ultimii 6 ani lucrurile s-au complicat tot mai mult și cred că e din ce în ce mai greu pentru jucătorii noi să înțeleagă și să se familiarizeze cu ce oferă piața.

Alături de jocurile noi și originale apar destul de multe jocuri din categoria pe care am numit-o “2.0”. Versiuni noi, retipăriri, reimplementări. Uneori de la același publisher, alteori nu. Uneori cu schimbări majore, alteori foarte mici sau chiar deloc. Cred că se pot distinge 6 categorii distincte, fiecare cu specificul ei, unele dintre ele cu ramificații în celelalte. Haideți să le analizăm pe rând și să vedem dacă putem să dăm sens acestui amalgam încâlcit. Iar apoi tragem și niște concluzii.

Continue Reading

Copycat – protest subtil prin plagiat recunoscut

Acum câţiva ani un om politic important a fost acuzat că şi-a plagiat lucrarea de doctorat. Au urmat scandaluri în presă, negare din partea acuzatului şi s-a format o comisie care să verifice cum stăteau de fapt lucrurile. La scurt timp, unul dintre membrii acestei comisii a fost la rândul lui acuzat de plagiat. Dacă aceste lucruri sună familiar e din cauză că s-au întâmplat într-o manieră similară şi în România, dar şi în Germania (şi cu siguranţă în multe alte locuri). Friedemann Friese a ales să-şi exprime nemulţumirea creând un joc care copiază cu neruşinare (dar cu aprobarea designer-ilor) mecanici din Dominion, Through the Ages, Agricola şi Puerto Rico. Jocul include multe alte referinţe şi aluzii în ilustraţii şi mecanici dar, în principal, el încearcă să demonstreze că nu e nici frumos şi nici bine să-ţi doreşti să reuşeşti să realizezi ceva prin lucruri care nu-ţi aparţin.

Fabula lui Aesop are drept morală “Nu spera să reuşeşti cu pene împrumutate”, iar Lucian Blaga a spus-o ceva mai elegant: “Te poţi împodobi cu penele altuia, dar nu poţi zbura cu ele”. Titlul jocului în germană este chiar Fremde Federn (pene împrumutate), dar versiunea în engleză ilustrează ceva mai modest intenţiile autorului: Copycat. Let’s dive in.

Continue Reading

Februarie 2013 – best of

Luna februarie a fost una foarte specială din punct de vedere al jocurilor noi încercate. Am avut şansa să joc 42 jocuri diferite în 63 partide şi nu mai puţin de 24 titluri noi. Performanţă rară ce nu mă aştept să se repete curând, dar să sperăm că următoarea întâlnire naţională nu e chiar aşa departe la orizont.

Multe din jocurile încercate au fost pe gustul meu, multe nu m-au satisfăcut pe cât mă aşteptam. Dar avem câteva note preliminare de 7, 8 şi chiar un 9. Haideţi deci să purcedem într-o scurtă analiză şi să vă fac câteva recomandări din multele jocuri ce mi-au trecut prin mână.

Continue Reading

Cult of the new – cine n-are jocuri vechi, să-şi cumpere

DI: Tavi, bine ai venit în echipă, sper că seria asta de articole scrise colaborativ să-mi dea şansa să-ţi scurm puţin printre idei şi gânduri şi să văd cum preferinţele şi gusturile noastre se deosebesc sau se aseamănă. Mai mult decât atât, de-abia aştept să aud argumentele pe care sper să le putem aduce în favoarea simpatiilor pe care le arătăm unor jocuri/mecanici/designers/teme/genuri etc, respectiv de ce nu ne plac altele.

MD: Salutare Daniel, mă bucur să avem ocazia de a lucra împreună. Cred că am văzut deja suficiente jocuri amândoi încât să purtăm discuţii dintr-o perspectivă ceva mai analitică. De ceva vreme am ajuns să privesc şi un pic mai ştiinţific boardgames şi aştept cu nerăbdare să văd prin ochii altui boardgamer cum se văd lucrurile. Mă vor ajuta cu certitudine să găsesc răspunsuri la în punctele în care m-am blocat sau să formulez nişte întrebări noi valide.

DI: Tema de azi e una foarte interesantă pentru mine, am analizat-o de multe ori de-a lungul timpului şi concluziile au fost altele de fiecare dată – dar tot mai aproape de statusul actual despre care vom vorbi ceva mai târziu. Punem deci faţă în faţă jocurile noi, goana după titluri mereu proaspete şi mai ales motivele noastre de a alerga după ele (cult of the new i se mai spune) de o parte a baricadei şi jocurile vechi de cealaltă parte. Putem cădea de acord asupra convenţiei de a considera joc nou orice titlu apărut din 2008 încoace, respectiv la categoria jocuri vechi vom avea jocurile publicate în 2007 sau mai devreme? Iar ca să reducem şi mai mult intervalul de analiză şi să nu riscăm să intrăm în tot felul de filosofii, ne vom limita la a emite păreri doar despre jocurile vechi apărute în a doua parte a secolului XX, clasicele nu prea îşi au locul în această discuţie – dar poate le abordăm cu altă ocazie şi descriem experienţele avute în ŞahGOCrokinoleBridgePokerCribbageMahjongMancala sau Canasta. De acord sau ai alte propuneri?

MD: Tema de astăzi este într-adevăr una foarte interesantă şi despre care am putea dezbate câteva zile fără a atinge toate faţetele. Sunt perfect de acord cu convenţia prin care să alegem delimitarea propusă de tine. De asemenea, nu cred că aş fi adus în discuţie clasicele Şah, GO şi compania pentru că discutăm despre boardgames în formatul modern.

DI: Şi acum să trecem la o scurtă analiză a topului BGG. Cu mici aproximaţii (pentru că topul suferă modificări chiar de la o zi la alta) atât în top 100 cât şi în top 200 ponderea de jocuri vechi şi noi aşa cum le-am definit mai sus e aproximativ egală (50/50, respectiv 103/97). Cum ţi se pare acest aspect? Te surprinde sau te aşteptai să fie aşa?

Şi să împingem puţin mai departe întrebarea: cum ţi se par jocurile noi din top 50 în raport cu cele vechi din acelaşi interval? Ce crezi că le-a adus acolo?

Continue Reading

Ascension – cronica ucigaşului de zei şi întoarcerea celui căzut

Întreabă un fanboy Dominion ce îi lipseşte jocului preferat şi va spune că e perfect. Întreabă un jucător de boardgames cu oarecare pretenţii şi vei afla imediat că jocul nu are temă. Chiar şi eu, un mare amator de Euros în care tema nu e niciodată elementul preponderent, am fost nevoit să mă despart de Intrigue după 2 partide. Am zis să încerc direct “nivelul 2”, mai bine cotat şi mai bine construit decât originalul, dar nu ne-am potrivit. Îi recunosc lui Donald meritul de a fi introdus această mecanică şi cred că Dominion e unul din puţinele jocuri care într-adevăr merită Spiel des Jahres şi multe alte premii – dar, după ce i-am dat Cezarului ce-i aparține, haideţi să ne îndreptăm atenţia spre alt deck builder care e mai dinamic, mai tematic şi mai pe placul meu.

Ascension a apărut în 2010 şi multă vreme l-am ignorat pentru că eram foarte ocupat cu studierea sinergiilor din expansiunile Thunderstone. Apoi am văzut că în 2011 a apărut o expansiune standalone pentru 2 jucători şi am ridicat o sprânceană, mai ales când au început să apară şi notele mai mari decât pentru setul original. La finalul lui 2011 a fost lansată încă o expansiune standalone şi acela a fost momentul în care am pus jocul în wishlist. Am cumpărat iniţial Return of the Fallen încercând să minimizez pierderile financiare în caz că jocul nu mi-ar fi fost pe plac. Câteva partide mai târziu am fost cucerit iremediabil şi am comandat şi jocul original, Chronicle of the Godslayer. Iar în viitorul apropiat urmează să integrez cu niscai house rules Storm of Souls.

Continue Reading