All posts tagged “Dungeon Lords”

2.0: the new old games

Am început să mă delectez cu jocurile moderne în 2010. Ca orice om “de rând”, am început simplu, primele jocuri au fost Catan, Carcassonne și Ticket to Ride. Consideram pe atunci că lumea jocurilor e vastă și greu de înțeles, cu multe variațiuni pe aceeași temă, versiuni diverse ale jocurilor și ediții încâlcite. În ultimii 6 ani lucrurile s-au complicat tot mai mult și cred că e din ce în ce mai greu pentru jucătorii noi să înțeleagă și să se familiarizeze cu ce oferă piața.

Alături de jocurile noi și originale apar destul de multe jocuri din categoria pe care am numit-o “2.0”. Versiuni noi, retipăriri, reimplementări. Uneori de la același publisher, alteori nu. Uneori cu schimbări majore, alteori foarte mici sau chiar deloc. Cred că se pot distinge 6 categorii distincte, fiecare cu specificul ei, unele dintre ele cu ramificații în celelalte. Haideți să le analizăm pe rând și să vedem dacă putem să dăm sens acestui amalgam încâlcit. Iar apoi tragem și niște concluzii.

Continue Reading

Evoluţii, revoluţii şi involuţii în worker placement

DI: Salutare Tavi, bine te-am găsit din nou la o discuţie despre hobby-ul nostru cel de toate zilele (wishful thinking, ştiu, că doar nu se întâmplă în fiecare zi să ne jucăm…). De această dată vom încerca să întoarcem pe diverse feţe mecanica worker placement aşa cum am perceput-o din jocurile încercate, dar mai ales aşa cum reiese ea dintr-o privire de ansamblu care ia în calcul şi anul de apariţie al jocului. Cum spune şi titlul, aş vrea să vorbim puţin despre acele jocuri pe care le-am perceput drept revoluţionare pentru această mecanică, apoi acele jocuri care au îmbunătăţit-o şi au dus-o mai departe adăugând consistenţă şi variaţie. La final aş vrea să amintim şi jocurile care nu simţim să fi adus ceva nou sau de valoare în peisaj.

O să încep cu o scurtă peroraţie despre unele aspecte istorice: părerea majorităţii oamenilor e că această mecanică a apărut odată cu Caylus în 2005. Consideraţii ulterioare au luat în calcul şi jocuri mai vechi precum Antiquity şi Neuland (2004), Keythedral (2002), Way Out West (2000), Bus (1999), Keydom (1998) sau chiar Merlin (1993). Am jucat Keythedral şi Antiquity (şi am citit regulamentul de la Neuland) şi pot spune 2 lucruri: pe de o parte, sunt de acord că există jocuri bazate pe worker placement mai vechi decât Caylus – Antiquity cu siguranţă e, celelalte 2 nu prea; pe de altă parte, e destul de dificil să tragi o linie tranşantă chiar şi în 2013 şi să spui ce presupune exact şi complet mecanica. Căci între un simplu action selection şi un worker placement nu e mare diferenţă, la fel cum nu tot timpul un meeple de lemn e neapărat un worker – acel meeple poate fi pur şi simplu un marker ce e uşor de înlocuit cu orice alt marker de formă non-antropomorfă. De aceea, ca să evităm filosofii inutile şi dezbateri nesfârşite, aş zice să ne raportăm la ce e actualmente considerat pe BGG drept worker placement. O să amintesc însă în trecere unele jocuri pe care nu le-aş include neapărat în acest grup: TrajanVinhosLe HavreRise of Empires şi toate jocurile ce au zaruri – TroyesAlien FrontiersBora Bora şi mai noul Euphoria: Build a Better Dystopia. Cât de mult eşti de acord cu mine până aici?

Continue Reading

Dungeon Petz – provocator, inovator, elegant, enervant

The imps are in business! Sătui de săpat tunele şi scormonit după aur în hrubele marilor domni ai întunericului, şi-au luat catrafusele la spinare şi şi-au deschis propria afacere. Pentru că ţăranii şi paladinii ameninţă constant intrarea în subteran şi monştrii ce asigură protecţia sunt la mare căutare (vezi Dungeon Lords), e clar că o afacere al cărei scop e creşterea acestor monştri se va dovedi un succes remarcabil.

Însă ce nu ştiau domnii imps – dar acum au simţit-o din plin pe piele, prin pori şi în nări – e că animăluţele viitori monştri nu sunt nici liniştite, nici previzibile şi nici curate. Îngropaţi până la genunchi în rahat, înconjuraţi de mâncare ce se degradează şi plini de răni de la sălbăticiunile care nu au nici cea mai mică intenţie de a sta cuminţi în cuşti, mulţi dintre imps încep să realizeze că visul iniţial a început de mult să pută… şi nu e uşor să ai succes în această branşă.

Continue Reading

Unboxing Dungeon Petz

Acelaşi Vlaada care ne-a trimis în hrube întunecoase în 2009 l-a cooptat pe acelaşi David pentru partea grafică pentru a produce un nou joc în acelaşi univers în care se desfăşoară Dungeon Lords. Multe elemente vă vor fi familiare, multe detalii şi componente de joc vă vor face să vă simţiţi ca acasă – sub pământ. Dar Dungeon Petz promite să fie un joc nou şi proaspăt cu mecanici bune şi gameplay deştept, aşa cum Vlaada a ştiut să facă de multe ori. Pe scurt, micii imps îşi deschid afacerea proprie unde cresc monştri, le îndeplinesc toate voile şi nevoile, ba chiar îi duc la expoziţii. Dungeon Petz nu e o continuare şi, în nici un caz, nu e Dungeon Lords 2.0. Dar voi reveni curând cu impresii după primul joc.

Deci! Înarmat cu un nou filtru pe aparat, cu luminile reorientate mai creativ în jurul mesei de lucru şi cu un bagaj suplimentar de Photoshop tricks up my sleeve, să vedem cum vă place acest format de unboxing unde nu am de gând să vorbesc decât… până aici. :)

Continue Reading

Dungeon Lords – it’s good to be bad

Dacă ar fi să parafrazez o celebră zicală, aș zice “The Dungeon Lord is in the details”. Pentru că aici mi se pare că sălășluiește măiestria lui Vlaada, în combinarea unei puzderii de detalii savuroase care alcătuiesc un ansamblu excelent la gust, tentant la aromă și cu mici tente de indigestie, dar numai dacă abordarea aventurii prin subteranele întunecate e greșită. “Care e abordarea corectă atunci?” mă veți întreba deîndată.

Eu zic să luați jocul cu un pahar mare de umor, abordați-l cu inima ușoară și bucurați-vă de el în fiecare etapă. Dar nu uitați să respectați toate regulile și asigurați-vă că toate detaliile ce țin de mersul aventurii sunt cunoscute comesenilor și respectate. Pentru că de acolo va veni savoarea.

Continue Reading