All posts tagged “Dungeon Petz”

2 ani şi 1000 partide mai târziu – statistici, concluzii, observaţii

Parcă mai ieri intram cu reticenţă în librăria Humanitas şi achiziţionam un Coloniştii din Catan. Nu ştiam despre boardgames decât din auzite că sunt multe la număr, relativ diverse ca tematică şi unele dintre ele foarte populare. Experienţa mea se limita la sesiunile de Canasta jucate cu câţiva ani în urmă într-un grup de prieteni, partidele de table (Backgammon) de pe coridoarele căminului din timpul facultăţii sau cele 2-3 încercări eşuate de a termina un Europolis. Bineînţeles că avusesem parte în copilărie de Piticot, Păcălici, Nu te supăra, frate!, Şeptic şi alte minunăţii din acelaşi spectru. Dar călătoria iniţiatică a început în acea zi de noiembrie 2010 când am luat Catan sub braţ şi am plecat înspre colegii de serviciu care erau pregătiţi să mă “şcolească”.

Nu pot zice că mi-a plăcut jocul, deşi am câştigat prima partidă. Dar intuiţia (şi colega Alina) mi-a spus că sunt şanse să găsesc alte jocuri pe placul meu şi că boardgames e un hobby ce merită explorat o perioadă. Timpul avea să-mi confirme aşteptările. Au urmat până la sfârşitul lui 2010 Ticket to Ride, Lost Cities şi Cleopatra and the Society of Architects. Iar la începutul lui 2011, după ce am jucat Carcassonne fără să fiu impresionat, am pus mâna pe Tigris & Euphrates. Primele partide mi-au cauzat dureri de cap, dar şi satisfacţii deosebite. Multitudinea de posibilităţi şi strategii, calculele şi scenariile infinite ce se desfăşurau în mintea mea, toate îmi spuneau că găsisem în sfârşit ceva pe gustul meu.

Drumul a continuat apoi într-un crescendo continuu, astfel că până la finalul lui 2011 am reuşit să joc 116 jocuri diferite în peste 400 de partide. Anul 2012 a fost şi mai aprig, cu mult mai multe realizări pe plan ludic, multe definitivări de preferinţe în materie de mecanici şi genuri, dar şi multe analize, observaţii şi concluzii. Lucrurile încă nu sunt săpate în piatră şi evoluţia continuă, dar hai să vedem ce avem până acum.

Continue Reading

Anul 2011 cu bune și rele

Anul 2011 a fost unul extraordinar pentru boardgames. Din sutele de jocuri publicate (nu cred că vom şti vreodată cifra exactă, în baza de date BGG sunt înregistrate peste 1.000 titluri) 10 stau proţăpite acum în top 100 şi alte 15 s-au ancorat în top 200. Numai anii 2009 şi 2010 se pot lăuda cu performanţe similare – 13 jocuri în top 100 şi alte 14 în top 200 pentru 2009, respectiv 10 jocuri în top 100 şi alte 11 în top 200 pentru 2010.

Putem spune deci fără să greşim că trăim în epoca de aur a boardgames moderne. În nicio altă perioadă nu au fost lansate atât de multe jocuri şi la standarde calitative atât de ridicate. În fiecare an se adună tot mai mulţi oameni la convenţii, târguri şi prezentări şi cifrele din anii anteriori sunt făcute de ruşine. Tot mai mulţi designers îşi încearcă norocul şi talentul pe o piaţă din ce în ce mai saturată. Nicicând marii publishers nu au primit atâtea prototipuri pe care să le analizeze, nicicând Kickstarter nu a fost mai plin de proiecte ambiţioase ca acum, nicicând nu au văzut lumina zilei mai multe proiecte print’n’play. Noi, cei care facem parte din hobby, ne putem considera cu adevărat binecuvântaţi că putem gusta din toate aceste bunătăţi.

Revenind la 2011: am apucat să joc nu mai puţin de 40 de titluri publicate pe parcursul anului şi pe toate 14 cele mai sus clasate, mai puţin unul care nu mă atrage şi nu mă interesează. În câteva articole anterioare am spus că Mage Knight este cel mai bun joc şi A Few Acres of Snow jocul care m-a impresionat cel mai mult. Şi dacă nu am vrut în ruptul capului să încerc Eclipse, hai să vedem ce altceva mi-a mai plăcut.

Continue Reading

Despre haos, evenimente aleatoare, noroc şi întâmplări (ne)fericite – partea a doua

În partea a doua mi-am propus să prezint experienţele ludice care, din cauza elementelor de noroc nefericit (în umila mea opinie) implementate sau din cauza haosului, nu s-au înţeles cu masa mea de joc şi m-au părăsit foarte repede. Mai degrabă eu pe ele. Norocul meu – aş zice, cu intenţie vădită de a realiza un calambur pe baza titlului articolului – că jocurile bune nu sunt nici puţine şi nici foarte greu de găsit. Poate unele dintre ele sunt scumpe atât la buzunar, cât şi la vedere – dar despre asta poate vorbim cu altă ocazie, parţial am făcut-o oricum.

O să las la vatră onorabil şi fără să analizez în niciun fel jocurile unde implicarea zarului e mai evidentă decât nesimţirea politicienilor români. Şi anume, jocurile în care zarul decide soarta unei bătălii (Conquest of Nerath, Defenders of the Realm, Summoner Wars, Space Hulk, unele wargames), jocurile în care dai cu zarul ca să vezi cine dă primul cu zarul (Merchants & Marauders), jocurile în care zarul decide ce sau câte resurse devin disponibile (Catan, Stone Age) sau jocurile în care dai cu zarul să vezi dacă mai eşti normal la cap după ce ai făcut un pas pe hartă (Mansions of Madness).

Continue Reading

Dungeon Petz – provocator, inovator, elegant, enervant

The imps are in business! Sătui de săpat tunele şi scormonit după aur în hrubele marilor domni ai întunericului, şi-au luat catrafusele la spinare şi şi-au deschis propria afacere. Pentru că ţăranii şi paladinii ameninţă constant intrarea în subteran şi monştrii ce asigură protecţia sunt la mare căutare (vezi Dungeon Lords), e clar că o afacere al cărei scop e creşterea acestor monştri se va dovedi un succes remarcabil.

Însă ce nu ştiau domnii imps – dar acum au simţit-o din plin pe piele, prin pori şi în nări – e că animăluţele viitori monştri nu sunt nici liniştite, nici previzibile şi nici curate. Îngropaţi până la genunchi în rahat, înconjuraţi de mâncare ce se degradează şi plini de răni de la sălbăticiunile care nu au nici cea mai mică intenţie de a sta cuminţi în cuşti, mulţi dintre imps încep să realizeze că visul iniţial a început de mult să pută… şi nu e uşor să ai succes în această branşă.

Continue Reading

Unboxing Dungeon Petz

Acelaşi Vlaada care ne-a trimis în hrube întunecoase în 2009 l-a cooptat pe acelaşi David pentru partea grafică pentru a produce un nou joc în acelaşi univers în care se desfăşoară Dungeon Lords. Multe elemente vă vor fi familiare, multe detalii şi componente de joc vă vor face să vă simţiţi ca acasă – sub pământ. Dar Dungeon Petz promite să fie un joc nou şi proaspăt cu mecanici bune şi gameplay deştept, aşa cum Vlaada a ştiut să facă de multe ori. Pe scurt, micii imps îşi deschid afacerea proprie unde cresc monştri, le îndeplinesc toate voile şi nevoile, ba chiar îi duc la expoziţii. Dungeon Petz nu e o continuare şi, în nici un caz, nu e Dungeon Lords 2.0. Dar voi reveni curând cu impresii după primul joc.

Deci! Înarmat cu un nou filtru pe aparat, cu luminile reorientate mai creativ în jurul mesei de lucru şi cu un bagaj suplimentar de Photoshop tricks up my sleeve, să vedem cum vă place acest format de unboxing unde nu am de gând să vorbesc decât… până aici. :)

Continue Reading