All posts tagged “Famiglia”

Acum 10 ani: o scurtă analiză a lui 2010

Aș putea să mă rezum la o banalitate cu topping de pozitivism de genul:

“Anul 2010 s-a făcut remarcat prin jocuri excelente ce încă își fac simțită prezența pe mesele noastre, precum 7 Wonders, Fresco, Forbidden Island, Hanabi, Dominant Species sau Sid Meiers Civilization. Tematice legendare de calibru mare ca Runewars, Earth Reborn sau Merchants & Marauders luptă cot la cot pentru supremație cu wargames precum Commands & Colors: Napoleonics sau Labyrinth: The War on Terror.”

Și să termin ce am avut de spus chiar înainte de a începe. Dar toată lumea cunoaște aceste jocuri, prietenii noștri le joacă, ne împiedicăm de unele dintre ele chiar și în supermarket. N-aș zice nimic nou.

Sau aș putea să fiu cu nasul pe sus, ancorat în prezent și ignorant față de trecut și să zic:

“Acum 10 ani au apărut foarte multe jocuri bune ce au stârnit discuții, au creat valuri și au fost succese comerciale, dar astăzi nu mai văd pe nimeni să le joace. Când ați intrat ultima oară într-un loc unde se joacă boardgames și ați văzut pe masă Battles of Westeros, Innovation sau Lords of Vegas? Câți dintre prietenii voștri mai joacă Rattus ori Defenders of the Realm? Pe cine ați mai auzit în ultima vreme vorbind despre Mord im Arosa, The Boss ori Expedition: Northwest Passage?”

Dincolo de banalități evidente sau evoluție spectaculoasă a pieței și a felului în care se fac jocurile, anul 2010 a fost:

  • Un an al marilor începuturi;
  • Un an plin de mediocrități.

O să le iau pe rând și o să înțelegeți de ce spun asta.

Continue Reading

Battle for Souls – îngeri, draci şi hand management

Poate cea mai mare provocare pentru cei care se joacă des în cuplu este să găsească acele jocuri făcute special pentru 2 care sunt pe gustul amândurora. Dana şi cu mine am avut multe căutări în acest segment şi pot spune că suntem destul de greu de mulţumit. Nu ne împăcăm cu LCG-uri, nu ne plac jocurile de război, iar abstracte sunt prea puţine bine făcute. Am zis PAS unor titluri celebre precum Twilight Struggle, Android: Netrunner, Space Hulk, Claustrophobia, Summoner Wars, Memoir ’44, A Few Acres of Snow, Jaipur, Mr. Jack, Lost Cities, Agricola: ACBaS, Blue Moon sau Roma/Arena.

Într-un final bineînţeles că am găsit numitorul comun: ne plac în principal jocurile de cărţi ce oferă alegeri interesante şi au mai multă strategie decât norocul inerent trasului din deck. Astfel de jocuri apar destul de rar, aşa că mă bucur să vă vorbesc astăzi despre un asemenea specimen: Battle for Souls.

Continue Reading

Triunghiul promisiunilor neîmplinite – impresii despre Nations, Targi, It’s Alive

Anul acesta am decis să schimb puţin formatul prezentării de impresii de început despre jocuri. Motivaţiile sunt multiple. În primul rând, o dată pe lună e cam rar. În al doilea rând, în 2013 am jucat în medie 10 jocuri noi în fiecare lună şi unele informaţii riscă să fie trecute cu vederea de cititori datorită numărului mare de titluri înşirate într-un singur articol – sau chiar de mine din dorinţa de a nu depăşi o oarecare lungime a articolului. În al treilea rând, uneori e amuzant să încerci să grupezi jocurile nou încercate în diverse “triburi” sau grupuri de apartenenţă inventate ad-hoc.

Astfel că în primul articol din această serie voi prezenta 3 titluri ce m-au dezamăgit mai mult sau mai puţin. Pe două dintre ele le aşteptam cu sufletul la gură, al treilea l-am jucat mai degrabă din lipsă de activitate. Şi astfel mi-am dat seama că sunt note de 5-6 pe care le dau cu indiferenţă, dar sunt şi note din aceeaşi zonă pe care le acord cu foarte multe sentimente la mijloc, asemeni unui trântit de receptor de telefon din era analogică. Pentru că nimic nu e mai supărător decât să descoperi încă un joc ce nu poate să depăşească mediocritatea.

E probabil de prisos să adaug că aceste păreri nu reflectă caracteristici obiective ale jocurilor analizate, ci doar opinii personale după 1-2 partide, filtrate prin sita celor 400 de jocuri diferite şi 1600+ partide jucate în ultimii 3 ani. Sunt doar un euro gamer ce crede că dorinţa oamenilor de a citi opinii despre jocuri încă mai există.

Continue Reading

Famiglia – cu mafia (nu) e de joacă

As far back as I can remember, I always wanted to be a gangster” zice Ray Liotta la începutul filmului Goodfellas. Adevărul e că am simţit şi eu la fel urmărind prima jumătate a filmului… dar apoi m-am mai liniştit în cea de-a doua. :)

Acelora dintre voi care aţi rămas consecvenţi dorinţei de a fi gangster vă pot recomanda să mai aşteptaţi puţin până la lansarea lui Mob Ties la Essen sau puteţi să vă delectaţi acum cu Famiglia.

Jocul ne pune în postura de capi ai lumii interlope care încearcă să recruteze cât mai mulţi şi cât mai vajnici oameni de încredere care să ducă la bun sfârşit toate treburile murdare. Pentru asta avem la dispoziţie 60 cărţi şi 30 minute combinate într-un joc uşurel pentru 2 persoane fără scrupule, dispuse să se dedea la tot felul de “mizerii” (a se citi “strategii”) pentru a avea la final cea mai valoroasă echipă de thugs:

Continue Reading