All posts tagged “Five Tribes”

Top 100 din 2018

În mod normal, nu fac analize detaliate când fac topul 100 anual. Enumăr jocurile… și cam atât.

Realizarea topului îmi dă suficient de furcă și, de cele mai multe ori, nu mai am energie să vorbesc despre rezultat. Plus că am observat că acest top nu e niciodată 100% final. Tot timpul mai găsesc câte o mică schimbare sau permutare de făcut, nu pot fi absolut mulțumit de ordinea jocurilor oricât le-aș muta de pe o poziție pe alta.

E și normal. Până la urmă, ce diferență poate fi între un joc de pe locul 42 și cel de pe locul 43 sau 44? Minusculă. Toate cele 100 sunt jocuri care îmi plac, le țin cu drag pe raft (deocamdată) și, cu cât sunt mai sus în top, cu atât mai abitir îmi doresc să le joc din nou.

De fapt, cred că aceasta e esența topului. Să fac un ”snapshot” de moment pentru două lucruri: cât de mult îmi doresc să joc un joc și cât de inovator, deosebit sau intens e gameplay.

Să luăm deci calupuri de câte 10 jocuri și să vedem care sunt noutățile și care sunt cele mai importante modificări față de anul trecut.

Continue Reading

Despre inserts și organizers – de la carton și plastic la lemn

Dau jos folia de pe cutie, admir ilustrația frontală și scot repede capacul. Petrec câteva secunde inhalând mirosul de cerneală proaspătă și zâmbesc.

Scot punchboards, fac punch pieselor de carton, sortez piesele jucătorilor în pungi separate pe culori. Pun sleeves pe cărți, citesc manualul, admir piesele din lemn.

Apoi strâng de pe jos folia de plastic, ce a mai rămas din punchboards și, cu strângere de inimă, arunc și insert-ul la gunoi.

Sună familiar?

De ce trebuie să fie așa?! De ce din 10 jocuri desfăcute, 7 nu au un insert ce poate fi folosit? De ce nu pot publisher-ii să se gândească câteva minute înainte de a arunca în cutie o bucată complet inutilă de carton sau plastic?

Haideți să analizăm în detaliu această piesă ignorată de mulți, hulită de unii și venerată în prea puține cazuri. Orice sentimente am avea, e poate componenta unui joc pe care o trecem cel mai ușor cu vederea. Dar nu ar trebui să fie așa.

 

Continue Reading

Despre cele mai bune jocuri și expansiuni din 2017, înainte de Essen

Dacă îți plac boardgames și ești constant în căutare de noutăți, probabil că împarți anul în două astfel de “jumătăți”:

Iar dacă ești conștient de distribuția lansărilor de boardgames de-a lungul unui an, probabil ai în minte această imagine:

Cei care sunt într-adevăr cunoscători știu că prima bară a graficului e de fapt alcătuită din alte bare mai mici:

Evident, am făcut peste tot puțin stretching de dragul vizualizării – respectiv am fost puțin răutăcios cu referința la Kickstarter. Dar m-am ars, așa că am dreptul. :)

Realitatea e că marea majoritate a jocurilor noi se publică în ultimele 2-3 luni în fiecare an. În restul anului ne mulțumim cu “firimiturile” de la masa lui King Meeple și jucăm ce mai avem pus deoparte din anii trecuți. Din fericire, calitatea jocurilor lansate nu e ciclică precum cantitatea, așa că în fiecare an, înainte să începem să ne îndopăm cu bunătăți de la Essen, putem să elogiem câteva apariții remarcabile din primele 10 luni.

Continue Reading

TOP 100 all time – 2015 edition

A mai trecut (aproximativ) un an plin de jocuri și joacă, e momentul să vă prezint din nou top 100 cele mai bune titluri pe care le-am jucat vreodată.

Ca de obicei, vă avertizez că nu sunt genul de jucător care ar juca orice joc măcar o dată. Dimpotrivă, sar cu bucurie peste timpul irosit în compania unui joc nou ce probabil nu va trezi în mine emoţii (tematice, cooperative, wargames), pentru a fi în compania unui joc din zona celor care au mai mari şanse să-mi placă: strategie de dificultate mare şi medie, abstracte, jocuri ce se bazează pe hand management, jocuri deştepte pentru doi.

Iată ce s-a întâmplat relevant de la clasamentul anterior:

Continue Reading

Jucatele lui 2014 – partea a doua: cele mai bune

Ce face un joc să fie considerat bun?

Mecanicile bine implementate? Tema? Împletirea dintre cele două?

Poate aspectul grafic și calitatea pieselor? Sau faptul că se poate juca la fel de bine în 2 sau 6? Cât de inovator este? Sau cât de intens „arde” creierul prin strategie?

Poate faptul că durează puțin și are reguli accesibile? Sau cât de variabile sunt elementele ce îi asigură rejucabilitatea?

Iconografia intuitivă? Expandabilitatea? Interacțiunea dintre jucători?

Sunt multe criterii de luat în calcul și aprecierea fiecărui jucător față de fiecare dintre ele va fi diferită. În afara cazurilor extreme în care un joc copiază 1:1 mecanici sau teme, ori are o strategie care îl face broken, ori gameplay-ul e insipid sau repetitiv, eu nu cred că există jocuri „proaste”. Există în schimb jocuri care nu sunt pe gustul nostru și pe care le putem aprecia ca atare prin note, comentarii, reviews, recomandări „don’t buy this”.

În această parte a doua voi vorbi despre jocurile publicate în 2014 care mi-au plăcut și care sunt de păstrat în colecție. Și vă extind invitația de a continua această listă cu preferatele voastre.

Continue Reading