All posts tagged “Glen More”

Acum 10 ani: o scurtă analiză a lui 2010

Aș putea să mă rezum la o banalitate cu topping de pozitivism de genul:

“Anul 2010 s-a făcut remarcat prin jocuri excelente ce încă își fac simțită prezența pe mesele noastre, precum 7 Wonders, Fresco, Forbidden Island, Hanabi, Dominant Species sau Sid Meiers Civilization. Tematice legendare de calibru mare ca Runewars, Earth Reborn sau Merchants & Marauders luptă cot la cot pentru supremație cu wargames precum Commands & Colors: Napoleonics sau Labyrinth: The War on Terror.”

Și să termin ce am avut de spus chiar înainte de a începe. Dar toată lumea cunoaște aceste jocuri, prietenii noștri le joacă, ne împiedicăm de unele dintre ele chiar și în supermarket. N-aș zice nimic nou.

Sau aș putea să fiu cu nasul pe sus, ancorat în prezent și ignorant față de trecut și să zic:

“Acum 10 ani au apărut foarte multe jocuri bune ce au stârnit discuții, au creat valuri și au fost succese comerciale, dar astăzi nu mai văd pe nimeni să le joace. Când ați intrat ultima oară într-un loc unde se joacă boardgames și ați văzut pe masă Battles of Westeros, Innovation sau Lords of Vegas? Câți dintre prietenii voștri mai joacă Rattus ori Defenders of the Realm? Pe cine ați mai auzit în ultima vreme vorbind despre Mord im Arosa, The Boss ori Expedition: Northwest Passage?”

Dincolo de banalități evidente sau evoluție spectaculoasă a pieței și a felului în care se fac jocurile, anul 2010 a fost:

  • Un an al marilor începuturi;
  • Un an plin de mediocrități.

O să le iau pe rând și o să înțelegeți de ce spun asta.

Continue Reading

Despre inserts și organizers – de la carton și plastic la lemn

Dau jos folia de pe cutie, admir ilustrația frontală și scot repede capacul. Petrec câteva secunde inhalând mirosul de cerneală proaspătă și zâmbesc.

Scot punchboards, fac punch pieselor de carton, sortez piesele jucătorilor în pungi separate pe culori. Pun sleeves pe cărți, citesc manualul, admir piesele din lemn.

Apoi strâng de pe jos folia de plastic, ce a mai rămas din punchboards și, cu strângere de inimă, arunc și insert-ul la gunoi.

Sună familiar?

De ce trebuie să fie așa?! De ce din 10 jocuri desfăcute, 7 nu au un insert ce poate fi folosit? De ce nu pot publisher-ii să se gândească câteva minute înainte de a arunca în cutie o bucată complet inutilă de carton sau plastic?

Haideți să analizăm în detaliu această piesă ignorată de mulți, hulită de unii și venerată în prea puține cazuri. Orice sentimente am avea, e poate componenta unui joc pe care o trecem cel mai ușor cu vederea. Dar nu ar trebui să fie așa.

 

Continue Reading

Lancaster – toţi contra Franţa, fiecare pentru el

Acum un an toată lumea vorbea despre Glen More. Cât e de bun şi cât e de neaşteptat ca un game designer să scoată o aşa bijuterie (“gem” e termenul unanim acceptat între cunoscătorii vorbitori de limba engleză) din prima încercare. Căci nimeni nu auzise nimic de Matthias Cramer până atunci. Jocul a stat pe piaţă puţine luni după ce a fost lansat la Essen şi, undeva prin primăvară, a dispărut. Tirajul iniţial mic s-a epuizat şi atunci the hype a crescut şi mai mult. Toată lumea îşi dorea să joace Glen More, toată lumea voia să vadă cât e de bun acest prim design atât de lăudat. Printre nerăbdători (şi nefericiţi) mă număram şi eu.

Şi apoi a doua ediţie a apărut la începutul verii şi toată lumea a putut să achiziţioneze şi să pună pe masă the gem. Eu am fost puţin dezamăgit… All the hype, şi jocul nu strălucea cu nimic. Nu mi s-a părut un joc rău, dar după toată vâlva şi toată aşteptarea aş fi vrut să dau peste ceva inovator, peste mecanici interesante şi rejucabilitate mare, peste… o bijuterie! Dar Glen More nu mi s-a părut decât un efort iniţial bun, un design curat şi fără excese, cu gameplay liniştit şi componente destul de slabe calitativ. Dar Lancaster a apărut la scurtă vreme şi s-a dovedit a fi mai bun. Şi fără tot tămbălăul asociat primului joc.

Continue Reading